464 matches
-
ochiul, Însă nu Îndrăznit să mănânce mai mult de o jumătate de burma. Mestecând Încă, s-a Întors spre fratele ei Întrebând. — Oricum, ce face Rose În Arizona? — Și-a găsit o slujbă acolo, a spus Barsam pe un ton placid. — Daaa, ce mai slujbă! a spus mătușa Varsenig scărpinându-și vârful nasului. Ce naiba crede că face Împănând enchiladas de parcă n-ar avea un sfanț? O face dinadins, să știi. Vrea ca toată lumea să dea vina pe noi, să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Când a sunat a patra oară, a răspuns, sperând să nu fie maică-sa. Ea era. — Se poartă frumos cu tine, scumpo? a fost prima Întrebare pe care i-a pus-o. — Da, mamă, a mormăit Armanoush pe un ton placid. De acum se obișnuise deja cu chestia asta. Încă din copilărie, de câte ori stătea În casa familiei Tchakhmakhchian, maică-sa se purta de parcă viața i-ar fi fost În pericol. — Amy, să nu-mi spui că ești Încă acasă! Armanoush se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În același timp, șovăia să răspundă. Era oare prea devreme ca să le spună? Cât ar trebui să le dezvăluie din povestea ei? Și dacă nu acum, când? Oricum, de ce trebuia să aștepte? Și-a băut ceaiul. Apoi, cu o voce placidă, aproape stinsă, a spus: — Tatăl bunicii mele, Hovhannes Stamboulian, era poet și scriitor. Era un om remarcabil, căruia comunitatea Îi arăta un respect adânc. — Ce zice? a Înghiontit-o mătușa Feride pe Asya, Înțelegând prima parte a frazei, Însă pierzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
monteoru mai era și un fel de acvariu în care înotau laolaltă peștișori roșii-inofensivi și rechini mari-zîmbitori, broscuțe de baltă gălăgioase și pești-spadă tăcuți și atenți, viermișori făcuți să trăiască doar pe durata unui sezon literar și balene nemuritoare, lipitori placide și veritabili căluți de mare, sirene dulci și meduze veninoase... Unii dintre cei care veneau acolo erau în mod vizibil unicate umane, altfel spus aveau calitatea tragică de a fi ultimele exemplare ale speciilor respective. Un poet precum tudor George
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la celălalt aparat". A urmat un moment de pauză reciprocă, "acum o să mă întrebe ce doresc" și în fracțiunea de secundă cînd în membrana sensibilă începuse să vibreze respirația greoaie, strangulată a prințului, îl vedea aievea înroșindu-se, cu ochii placizi, ieșiți din orbite împăienjenindu-se, în acea clipă interveni "Excelență, aș dori să vă fac o vizită cît se poate de scurtă și de confidențială". La capătul celălalt al firului, Basarab Cantacuzino cîntărea lucrurile îndelung, după vechiul și bunul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un cojoc, fără să mă sinchisesc prea mult de faptul că era îmbrăcată în doliu, nici n-a crâcnit. Apoi și-a înfundat din nou pe cap pălăria de pai și și-a reluat locul pe bucata de marmură, la fel de placidă, de parcă nu se întîmplase nimic. M-a izbit ridicolul situației. Dar, firește, nu eram eu omul care să mă înduioșez pentru că o fată tomnatecă se dovedea supusă cu mine. Îmi târam libertatea, de la plecarea Liviei, de unul singur, ferindu-mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
într-un mod care nu e foarte onorabil pentru un bărbat și m-am întors la Emilia. Numai că Emilia avea un pește acum, un chelner la restaurantul gării și trișor în orele libere. M-a privit cu ochii ei placizi și triști și m-a rugat să plec. Nu vroia să mă găsească chelnerul. Era foarte gelos. I-am promis că o las în pace și chiar am vrut să-mi respect cuvântul, însă nu m-am grăbit, am mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai bine așa. Constat că nici măcar nu sânt gelos. O observ ca pe o insectă. Mă preocupă altceva decât fidelitatea ei, o dificultate la respirație pe care o simt de câteva zile. Parcă mă înăbuș uneori. Din pricina asta sânt aproape placid, iar ea fierbe. Aseară a vrut să mă oblige s-o doresc. Sta înfiptă în fața mea în timp ce-și trăgea ciorapii. Am privit-o lung și i-am zis candid: "Parcă s-a dus un fir". S-a înroșit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o parte fără să mă întrebe nimic, făcîndu-mi loc. Apoi a pornit după mine ca un însoțitor politicos. Eram uimit, totul se întîmpla ca și cum eram așteptat. Întorcând capul, m-am uitat de câteva ori la Francisc, dar pe mutra lui placidă nu se putea citi altceva decât o înfricoșătoare lipsă de gânduri. Mi-am amintit că nici prima oară nu mă oprise; mă speriasem singur; trăim într-o lume de interdicții și mi se păruse că un asemenea zdrahon nu putea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
împodobeau capișonul brodat cu perle și fir de aur de pe capul șoimului său. Marele dragoman avea mâini fine, cu unghii foarte lungi, bine lustruite. Mâini de femeie. Privirea ochilor mici era schimbătoare. Trecea cu ușurință de la cruzime la o blândețe placidă, inexpresivă, privire de fanariot, de om care nu-și dobândea onorurile prin strădanii proprii, ci și le cumpăra. Și, cu această privire, își continuă ideea: ― ... m-aș putea bucura, pe de o parte, de protecția, poate chiar de prietenia țarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și de împărțire a Imperiului Otoman. De aceea consider că încheierea păcii n-ar mai trebui amânată nici măcar o zi. Dimitrie tresări. ― Știți sigur asta? Și marele dragoman primi aprobarea tacită a prințului. Își mușcă iar buzele și privirea lui placidă viră în cruzime. Era, în fond, teama. Se temea că va pierde totul și nu va apuca nimic. ― Ce-ar trebui să fac? ― Părerea mea este că ministrul de Externe, Galib Efendi, ar trebui să cunoască acest ultim aspect și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că voi doi sunteți aici sus... Ce mai faci, Amory? Amory s-a uitat la Myra, așteptând scandalul, dar n-a urmat nici un scandal. Gura fetei, făcută pungă, s-a destins, Îmbujorarea i-a pălit, iar vocea Myrei era la fel de placidă ca un lac vara cînd i-a răspuns mamei sale: — O, am plecat atât de târziu, mămico, că am zis că-i mai bine... El a auzit jos rafalele de râs și a mirosit aroma searbădă a ciocolatei fierbinți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
umbroase și parfumate, unde Witherspoon se apleca deasupra copiilor săi atici, Whig și Clio, ca o cloșcă neagră, unde negrul șarpe gotic al râului Little se Îmbârliga spre Cuyler și Patton, iar acestea, la rândul lor, proiectau misterul peste panta placidă ce cobora domol spre lac. Princeton, văzut la lumina zilei, i s-a Înfiltrat treptat În conștiință: West și Reunion, cu arhitectura anilor șaizeci, Clădirea Șaptezeci și Nouă, arogantă, din cărămidă roșie, Upper și Lower Pyne, ca două aristocrate elizabetane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
voiseră să-l facă să afle că motorul nu era deloc electric. În locul lui, sub capotă, era... Ce? Gregory îl culese de la fermă, cam la cincisprezece minute după ce Craig îi telefonă. Era un tânăr masiv, bine clădit, cu o figură placidă. Spuse degajat: - Puteam să jur că este ceva în neregulă la mașina asta, dimineață, când ați plecat, domnule Craig. M-am repezit în oraș special ca să arunc o privire, dar n-am putut descoperi nimic. Cred că trebuie să desfac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
lăsa pirostriile să ruginească la muzeu hai să râdem nițel când căutăm prea evident cinci motive pentru exil. Doar știi că omul este oaspete și călător pe acest pământ întunecat, ce fel de exil cu pașaport e acela? Provincia e placidă: și dacă are vârfuri în inteligență sau abisuri de prostie, ele sunt anihilate de masa mediocrilor ... Cât e lașitate, cât e comoditate, cât e iubire în faptul că ai rămas la Craiova? Iar începi? Tu nu ai rămas la Piatra Neamț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
locurile unde aceasta ar trebui epurată. Totuși, Țuțea avea dreptate: dacă te plimbi câteva ore prin București dai la tot pasul de oameni deștepți. E apanajul megalopolisurilor: crema inteligenței, ca și a prostiei, acolo se vede. Prin comparație, provincia e placidă: și dacă are vârfuri în inteligență sau abisuri de prostie ele sunt anihilate de masa mediocrilor, adică a celor practici care nu iubesc gratuitatea inteligenței sau senzualitatea balcanică a prostiei. Am o teorie: poți scrie, de pildă, poeme bune în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Și se trăiesc veșnicii greu de cuprins în minte și în cuvinte chiar pe suprafața tăișului unei lame de ras...! Omul a demonstrat-o în încercarea de a părăsi confortul plat al pământului, plicticoasa veșnicie de sub geana unor stele prea placide! Dacă e să mergem mai departe cu versul lui Vallejo, mai facem recurs și la procedura de îmbălsămare și de expediere în veșnicie a trupurilor, practicată la egipteni, când primul lucru era scurgerea sângelui, ca mai perisabil în ordinea trupului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Principalul merit al autorului este că are fler în selectarea citatelor, în schimb, atunci cînd scrie cu mîna lui, spre a da liant fragmentelor, Paștina duce lipsa emoției înrîuririi, adică a fermentului de contaminare sufletească. De aici tonul stins și placid, ivit parcă dintr-un timbru mătăsos, de ființă reculeasă și interiorizată. Din acest motiv, din carte nu reiese cît de talentat e pictorul, ci cît de credincioasă îi este stofa lăuntrică. Volumul are mireasmă de tămîie, fiind atrăgător prin felul
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
și că Baruch ar trebui să Înceteze dracului odată să-și bage nasul În viața lui, agitându-se, zugrăvind, pețind. Poate că ai uitat, tată, dar din Întâmplare am cincizeci și patru de ani. Când termină, tatăl său Îi răspunse placid: —Bine, dragul meu. Foarte bine. Probabil că am greșit. Am păcătuit, am depășit măsura. În cazul ăsta voi continua să caut pentru tine un alt zugrav, unul evreu, cușer. Fără nici o urmă de exploatare colonialistă. Dacă a mai rămas cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
prăjituri. Și a mentă, deși, în casă, nu aveau nici măcar o frunză din respectiva plantă. Andy n-a plâns, deși trupul rece și solzos al lui Zach trebuia să-l fi șocat. Băiețelul avea ochi de culoarea crapului, niște ochi placizi, care acceptau liniștea sau agitația în egală măsură. Zach și-a pus mâna bandajată sub ceafa copilului și l-a ținut așa, cu blândețe, până când amândoi au adormit. Acum Andy a izbucnit în râs, iar Zach s-a îndreptat către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
însemna cu semnul suspensiunii. Lina tîrî mai aproape de al ei fotoliul pe care un moment înainte stase Sia. Fără să știe amănuntul, Mini se uită fricos spre infirmieră. Cu cel mai candid aer, pe care îi putea lua figura ei placidă, Sia sta acum în picioare, rezemată de zid, la spatele fotoliului lui Rim. Ca să stabilească legătura, doctorul zise grațios: - L'Ange gardieni Cum străina nu-i plăcea, Mini adoptă numai o jumătate din calificativ: Nu pleacă gardista asta!" își zise
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ii de forme, culori și lumini, ca un buchet de artificii. Apoi tot de iute privirea i se stinse. Auzi pe Lina cum îi spune: - Acolo pe coridor e odaia fetei ceea! 247 "Da! gândi Mini. Tocmai unde pândise baba." Placid, Mini reconstituia faptele. - Pe babă o ai de mult... de la Tecuci? - Nu! . . . Mai dincoace! Dar tot mi-e destul! - Are să intereseze pe Nory noutatea că domnul Lică dă lecții, zise Mini la întîmplare. - Lecții de echitație. Știi! El e de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vestimentației, care cu sigu ranță mi se arată Întotdeauna diferită față de ceea ce poartă ea chiar În acel moment, percep o Îmbrăcăminte de stiluri cel mai probabil ieșite din modă, dar orice emoție autentică obligă la cromatism. În sepia, rămîn femeile placide, biro cratele, nesăratele, iar liturghioasele și voluntarele o cotesc spre negru și se scufundă. Să ne ferească Însă Dumnezeu și aici, pe retina cu pseudo-imagini feminine, de marile jerbe de scîntei... Sau să nu ne ferească, să ne lase pradă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
îngăduia nici un fel de ipoteză comună sau absurdă. Pe altă parte, Elena, nici ea nu se ocupa, ca de obicei, azi de cei clin jur; sta cuprinsă de o proprie absorbire destul de puternică pentru a-i schimba atitudinea calmă, aproape placidă. Buna Lina avea aerul ei de doctor, cel de zile mari. Bine observase Mini că verișoara și conacul ei îi erau foarte de aproape Linei. De mirare! Nimfa asta trufașă, așternută nesățios pe patul acelui amor conjugal, nu avea nimic
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Lică Trubadurul, Mini nu-l văzuse decât pe apucate, pe după o ușă sau alta, totdeauna fugind în momentul când intrai, ca o rudă subalternă, care ocolește musafirii. își închipuise că acel pierde-vară - cum îi zicea uneori Rim, cu glasul lui placid - le cere adesea servicii. - Da! Cred că îi ciupe de parale bune! confirmase Nory. Glasul lui Lică nu-L auzise Mini niciodată. Era afon, ceea ce corespundea cu silueta lui discretă și fugară, dar nici nu-l zărise altfel decât fluierând
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]