1,791 matches
-
lui Spengler. Auditoriul lui Nae citise cărțile astea, nu putea fi dus de nas. Ideile alea circulau, erau cunoscute și de lumea care îl asculta pe Nae, el le ilustra atunci, pe loc, cu ceva. Nu se poate vorbi de plagiat.“ 4. Poeme nerușinate E adevărat că Nae Ionescu se inspirase, în ultima treime a cursului său de metafizică din 1928- 1929, din câteva capitole ale primei părți (The mystic fact) a cărții lui Evelyn Underhill. Mai precis din versiunea germană
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
ani. Așa cum am văzut, faptul că tipologia mistică pelerin-mire-sfânt nu era originală a fost semnalat, împreună cu alte lucruri mai mărunte, de către Zevedei Barbu, care a indicat și sursa. Marta Petreu transformă însă gestul dintr-o inspirație, creativ aplicată, într-un plagiat ordinar. Pentru aceasta se străduiește să găsească mult mai multe împrumuturi decât cele câteva tipologii și exemple folosite de Profesor. Astfel, în prelegerile XIII, XV-XXII, ea identifică peste 50 de instanțe în care Nae Ionescu i ar fi îndatorat lui
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
engleze. Dar restul exemplelor nu arată decât dorința de a „umfla“ cazul în mod artificial. Și anume de a-l găsi vinovat pe Nae Ionescu nu doar de omiterea, accidentală sau circumstanțială, a indicării surselor unor idei, ci de un plagiat în toată regula, comis cu intenția clară de a-și atribui roadele gândirii altcuiva. Să le luăm pe rând, după ultima versiune a studiului Martei Petreu, în care a renunțat la unele exagerări din textul inițial, dar le-a dublat
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
se ocupă de gândire, sentiment și voință. O lecție are ca subiect hipnoza - a cărei explicație e legată de subconștient -, iar o alta e dedicată gradelor și treptelor de conștiință. Nu e mai logic să presupunem că Nae Ionescu a „plagiat“ unul dintre manualele după care își alcătuia cursul de psihologie? Sau trebuie să credem că și pentru acesta se pregătea tot după cartea asupra misticii a autoarei engleze? Mai mult chiar. În prelegerea inaugurală Funcțiunea epistemologică a iubirii (1919) el
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
cunoști cursul [sic ! - n.n.] Evelynei Underhill; dacă însă cunoști paginile 231-237 ale Misticii, sensul parantezei lui Nae Ionescu se clarifică.“ În realitate, tot ceea ce spune Marta Petreu despre această ultimă prelegere e o foarte îndrăzneață cacealma, menită să ferească partitura plagiatului de a fi înmuiată de vreun bemol. Nici una dintre aceste afirmații nu e adevărată. Ultima prelegere a lui Nae Ionescu are în comun cu textul corespondent al lui Evelyn Underhill doar tema. La fel, și menționarea alchimiei are în comun
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Florian, după alți autori, în Misticism și credință (1946), carte față de care manifestă o simpatetică familiaritate. Cele două texte au multe alte idei și teme comune de aceeași generalitate pe care, desigur, nu s-a gândit să le explice prin plagiat. În ciuda acestor paralele, Mistica și Metafizica sunt opere din registre foarte diferite. De o parte avem un demers teologico-estetic traversat de anglo-catolicismul feminist al lui Evelyn Underhill. De cealaltă parte un demers logico metafizic subîntins de ortodoxia origenizantă a lui
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
înseamnă că toți acești autori s-au plagiat unii pe alții, până la Ion Petrovici. Sau că nu au făcut decât să respecte tematica tradițională a metafizicii. Dar atunci, desigur, nu acolo trebuie căutată originalitatea unui autor și nici învinuirea de plagiat. Nereușindu-i încercarea printre clasici, Marta Petreu trece la un autor non-tradițional, la care se referă și Nae Ionescu. Așadar, acesta „pare să se fi inspirat“ din Introduction à la métaphysique (1903) a lui Henri Bergson. Dar, cum reputatul studiu
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
eventual, multe altele pot fi găsite, simultan sau consecutiv, în cărți de metafizică din toate timpurile. Oricine se poate exersa cu ușurință în a descoperi paralele sau asemănări. Acestea nu dovedesc însă existența unei inspirații, necum pe aceea a unui plagiat. Nici nu avea cum să fie altfel. În scrisorile trimise de Nae Ionescu din Germania logodnicei sale - scrisori întru totul private -, Bergson apare numai ca o referință negativă: un gânditor ale cărui „scamatorii filozofice“ le respinge și de ale cărui
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
ceea ce „descoperă“, Marta Petreu uită să ne spună care sunt ideile pe care Nae Ionescu i le atribuie pe nedrept filozofului francez și de ce raporturile cu acesta sunt „complicate“. În realitate, complicate nu sunt raporturile celor doi, ci numai filiațiile „plagiatului“ pe care Marta Petreu îl scrie în cartea mâniei sale. Filiații care nu îi ies la socoteală nici după cele mai îndrăznețe contorsiuni de logică și interpretare. Trebuie să recunoaștem însă că efortul ei este remarcabil, atât prin cantitate, cât
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
servită în împachetarea autoarei engleze. Ocupându-ne de ele, nu vom putea recurge așadar decât tot la analiza textelor. Marta Petreu nu se mulțumește să supradimensioneze inspirația lui Nae Ionescu din prima parte a volumului Mysticism astfel încât să devină un plagiat ordinar, ci se străduiește să localizeze vinovăția în planul intenționalității. Astfel, ea încearcă să demonstreze că acesta ar fi plagiat cu bună intenție, că ar fi ascuns în mod conștient numele autoarei pe care o folosea atribuindu-și în mod
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
sau jumătăți de frază „sărite“ de stenograf, pot fi puse în evidență cu relativă ușurință. Dar faptul că a folosit în cursul său câteva idei din sinteza lui Underhill implică numaidecât că toate paralelismele cu această carte sunt împrumuturi sau plagiat? Ar trebui să fim certați rău cu logica sau cu Nae Ionescu pentru a trage o asemenea concluzie. Această ipoteză asupra „laboratorului“ cursului atinge și dimensiunea psihologică a creației. E adevărat că Nae Ionescu preia creativ cele câteva idei și
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
ține totuși la respectabilitate academică. Dacă un om inteligent - o inteligență „demonică“ pe deasupra - chiar intenționa să plagieze, nu ar fi încercat tocmai să inverseze ordinea problemelor și, în general, să schimbe și adapteze cât mai mult posibil, pentru a face plagiatul imposibil de detectat? De ce recurge Marta Petreu la astfel de explicații ridicole, când era mult mai plauzibil ca Nae Ionescu să fi prelucrat și integrat propriei gândiri ceea ce citise aiurea? Numai o orbire provocată de intense emoții negative poate explica
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
expunere filozofic superioară a ideilor și tipologiilor preluate din cartea autoarei engleze. În această din urmă privință o exegeză mai poetică ar putea vorbi chiar de un „plagiat prin anticipare“ comis de Evelyn Underhill. În operația de a dovedi intenționalitatea plagiatului Marta Petreu a fost ulterior depășită de un precursor al ei, istoriograf didactic și critic marxist al filozofiei românești. Acesta s-a ostenit nu doar să extragă din cursul de metafizică toate cuvintele sau propozițiile în care i s-a
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
regăsească în modelul lui Nae Ionescu“. Nu cunoaștem în ce condiții autoarea acestei declarații și-a asumat rolul noului procuror al operei lui Nae Ionescu. Pe piața literară circulă diverse vorbe despre culisele campaniei pe care a purtat-o în jurul plagiatului din Underhill. Se spune, mai precis, că, făcându-se vinovată de o atitudine prea binevoitoare - prin editarea cursului de filozofia religiei și a unor articole în revista Apostrof -, a trebuit apoi să-și spele reputația față de unul (sau unii) dintre
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
frontului anti„trăirist“ din perioada comunistă, folosindu-se nu o dată de judecățile lor valorice, inclusiv de cele negative formulate asupra lui Nae Ionescu. Atenția aparte de care se bucură acesta din urmă se vede și din faptul că zvonurile despre plagiatele și împrumuturile altor contemporani (de pildă, Vianu sau Ralea) nu au „ajuns“ nici până astăzi la urechile ei, ratând astfel șansa de a fi „descoperite“. Departe de noi gândul de a deschide proces de plagiat acestor bravi supraviețuitori. E vorba
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
din faptul că zvonurile despre plagiatele și împrumuturile altor contemporani (de pildă, Vianu sau Ralea) nu au „ajuns“ nici până astăzi la urechile ei, ratând astfel șansa de a fi „descoperite“. Departe de noi gândul de a deschide proces de plagiat acestor bravi supraviețuitori. E vorba doar de a pune în lumină atitudinea diferită față de posibile plagiate și împrumuturi nemărturisite ale altor autori importanți, dar lipsiți de actualitate - filozofică, ideologică, simbolică. Spre deosebire de ei, Nae Ionescu nu e un bătrân „corsar al
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
politică o bate pe cea științifică. La tălpi. V Critica originalității pure. Actul trei Pentru echilibrarea perspectivei istoriografice și comparatiste, care a dominat discuția până acum, am fost tentați să abordăm chestiunea și dintr-un unghi filozofic: funcția epistemologică a plagiatului. Am fi început desigur cu întrebarea: în ce măsură plagiatul de care e suspectat filozoful poate fi un instrument de cunoaștere? Sau în ce măsură reprezintă el un act erotic (ilicit, pervers, ratat?) și un impuls creator? Am fi trecut apoi la problema rolului
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
V Critica originalității pure. Actul trei Pentru echilibrarea perspectivei istoriografice și comparatiste, care a dominat discuția până acum, am fost tentați să abordăm chestiunea și dintr-un unghi filozofic: funcția epistemologică a plagiatului. Am fi început desigur cu întrebarea: în ce măsură plagiatul de care e suspectat filozoful poate fi un instrument de cunoaștere? Sau în ce măsură reprezintă el un act erotic (ilicit, pervers, ratat?) și un impuls creator? Am fi trecut apoi la problema rolului cognitiv al ideii de plagiat pentru biografii filozofilor
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
cu întrebarea: în ce măsură plagiatul de care e suspectat filozoful poate fi un instrument de cunoaștere? Sau în ce măsură reprezintă el un act erotic (ilicit, pervers, ratat?) și un impuls creator? Am fi trecut apoi la problema rolului cognitiv al ideii de plagiat pentru biografii filozofilor și în special pentru istoricii filozofiei românești. Dar, pentru a ajunge la un bun rezultat, s-ar fi cuvenit mai întâi de toate să definim în mod riguros termenii folosiți până acum cu indulgență semantică: plagiat, copiere
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
de plagiat pentru biografii filozofilor și în special pentru istoricii filozofiei românești. Dar, pentru a ajunge la un bun rezultat, s-ar fi cuvenit mai întâi de toate să definim în mod riguros termenii folosiți până acum cu indulgență semantică: plagiat, copiere, împrumut, adaptare, contrafacere, influență etc. Asupra tuturor acestora există deja o abundentă literatură internațională, iar părerile autorilor sunt suficient de împărțite pentru a complica problema. Orice încercare de a găsi un pământ ferm în teoria plagiatului ne-ar fi
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
cu indulgență semantică: plagiat, copiere, împrumut, adaptare, contrafacere, influență etc. Asupra tuturor acestora există deja o abundentă literatură internațională, iar părerile autorilor sunt suficient de împărțite pentru a complica problema. Orice încercare de a găsi un pământ ferm în teoria plagiatului ne-ar fi dus cu mult dincolo de chestiunea în dezbatere. Ne-am mărginit prin urmare la o sarcină mai apropiată de ea: teoria creației și a originalității după Nae Ionescu. Felul în care Nae a reacționat la chestiunea originalității filozofilor
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
cu mult dincolo de chestiunea în dezbatere. Ne-am mărginit prin urmare la o sarcină mai apropiată de ea: teoria creației și a originalității după Nae Ionescu. Felul în care Nae a reacționat la chestiunea originalității filozofilor și la acuzațiile de plagiat aduse unora dintre ei prezintă un interes major pentru a înțelege cum a raportat aceste probleme la el însuși. Din nefericire, nu avem încă la îndemână toate sursele și instrumentele cerute de cercetarea istorică a acestei raportări. Se pot distinge
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
neagră și ochelari aduși după urechi.“ Sentimentul era sincer, căci, la sfârșitul semestrului, Nae se mută la Universitatea din München pentru a audia alți profesori. Tot pe vremea când își pregătea doctoratul în Germania s-a pronunțat asupra acuzației de plagiat aduse unui alt filozof. După izbucnirea războiului, Henri Bergson luase o poziție agresivă față de însuși spiritul germanic, pe care l-a învinuit, printre altele, de „barbarie cinică“. În replică, dincolo de Rin au fost reactualizate mai vechi acuzații, după care celebrul
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
științei și filozofiei franco-germane“, iar românii ar trebui să păstreze „atitudinea spectatorului care se întristează sau cel mult se veselește“. El observă totuși că afirmația lui Florian, după care cei doi filozofi au „intuiții“ contradictorii despre lume, nu înlătură posibilitatea plagiatului. Se poate deduce din aceasta că Nae Ionescu înclina să creadă în realitatea lui. Concluzia nu e certă; ținuta generală a articolului arată că nu încerca decât să ilustreze inconsistența logică a afirmațiilor lui Florian. Totuși observația sa trădează cunoașterea
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
fază intermediară. Noua sa poziție se va cristaliza în următorii ani. Iată cum mărturisește rezultatul unei îndelungi „experiențe“, care, spune el într-o scrisoare către Vasile Băncilă, „m-a costat multă caznă“: „Pentru un om care gândește personal, nu există plagiat sau influență. O idee pe care am găsit-o eu e a mea și e originală, chiar dacă ar fi gândit-o și scris-o trei sute de inși înaintea mea.“ Nu era vorba de preluarea unor idei din cărțile altora, ci
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]