810 matches
-
crearea atmosferei poetice în care își făcea ucenicia, influențat de poezia lui Bolintineanu, Mihai Eminescu”. Dacă în studiile de ideologie talentul literar al austerului cercetător era revelat de punerea în scenă a ideilor, aici el se manifestă în lapidaritatea și plasticitatea caracterizărilor. Celelalte studii ale culegerii au în vedere aspecte particulare din opera lui Cezar Bolliac („primul teoretician al romantismului în cultura română”),Vasile Alecsandri (raportat la generația Junimii), Primele manifestări de teorie literară în cultura română etc. Istoria literară a
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
P. se exprimă prin propoziții sau prin fraze întregi, concise, uneori eliptice, cu o accentuată stereotipie sintactică. Pentru a-i spori valoarea, se folosesc comparații, metafore, alegorii și uneori elemente de versificație, ritm sau rimă. Chiar în cazul p. metaforice, plasticitatea se realizează printr-o anume simetrie a frazei, prin concizia și selecția termenilor („Cine se scoală de dimineață departe ajunge”). Intonația și accentul sunt folosite pentru relevarea sensului. Un procedeu care subliniază atitudinea selectivă pe care specia o implică este
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
Texte precum Drumuri moldovene. Pe urmele lui Creangă (1925; Premiul „V. Adamachi” al Academiei Române), La Comănești (1925), La Voroneț, La Cetatea Albă, La bojdeuca lui Ion Creangă, La munte (1941), Drumuri cirebire (I, 1941) ș.a. seduc prin acuitatea observației, prin plasticitatea tablourilor, prin vioiciunea narațiunii, prin vivacitatea dialogurilor prinse fidel în pronunția lor, prin doza de erudiție strecurată fără emfază, cu un umor ce amintește de A.I. Odobescu și Calistrat Hogaș, prin omniprezenta autoironie. Toate aceste calități se regăsesc și în
MORARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
Uniunii Scriitorilor), M. nu a dezamăgit speranțele puse în poezia sa, revigorate cu fiecare dintre poemele publicate, la mari intervale de timp, în presa literară. Dicțiunea blasfemator profetică, energia distructivă, muzicalitatea gravă, aspră, deseori cu inflexiuni psalmice, imagistica de o plasticitate pregnantă, brutală pe alocuri, au fost percepute ca semne indicând „o voce distinctă și penetrantă a tinerei poezii, o voce bogată în accente contrastante, în care se repercutează atât comedia literaturii, cât și drama insolubilă a vieții” (Victor Felea). Poemele
MURESAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
devine viziune. Dramele vieții îl interesează prea puțin. În Meteorologia lecturii (1982), unde își fundamentează istoric propriul demers, el distinge între linia biblică a prozei, purtătoare a dramatismului existențial, și linia homerică, de-a lungul căreia precumpănesc perfecțiunea formei și plasticitatea. Opțiunea sa este în mod hotărât pentru cea din urmă. P. are mare aplecare spre studiul volumelor și formelor, el știe să ritmeze golul și plinul în așa fel încât, deși dă o mare densitate materiei, nu o face opacă
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
ca analogon al stărilor eului. O vizibilă schimbare de registru aduc culegerile Vorbindu-vă prin semne (1979) și Elegii vorbite (1982), în care se simte influența poeziei italiene (Carlo Porta, Edoardo Sanguineti, Spatola ș.a.). Limbajul își sporește acum coeficientul de plasticitate și de colocvialitate, miturile sunt resemantizate prin poziționarea lor în contexte derizorii („hei Apollo/ sau Phaeton ce-ai căutat cu cvadriga/ pe teren accidentat”), livrescul e domesticit într-o vastă rețea intertextuală, în timp ce procesul scrisului cunoaște o mai largă difuziune
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
ori cele erotice, sunt, îndeobște, în marginile faptului comun. Dacă ele nu motivează suficient deznodământul, au totuși un contur realist și pregnant, ce se datorează, probabil, traversării unor momente similare de autorul însuși. Grundului autobiografic i s-a adăugat și plasticitatea decorului - viața citadină specifică anilor ’30 ai secolului trecut -, bine sugerat de spectacolul oferit de străzi, baruri și cârciumi de la periferie, săli de concert, gale de box, locuri turistice (din București, Sinaia, Constanța, dar și din Elveția sau Paris). Deși
OPRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
însă foarte slab. Există cazuri în care o adaptare prea eficace duce la blocarea evoluției în general. S-a constatat că un sistem are disponibilități de evoluție doar în măsura în care există un anumit grad de nespecializare, capabil să ofere posibilitatea unei plasticități ridicate în adaptarea la noile condiții, într-o manieră și mai eficace. Există apoi situații în care adaptarea la un nou tip de condiții, deși eficace în sine, să nu constituie neapărat un tip evolutiv. Un caz elocvent de asemenea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mod ideal), se opune liricului metaforizant, dar și epicului bazat pe simplă cauzalitate, pe logica formală, aristotelică.” Textele teoretice și publicistice ale lui Dimov și Țepeneag abundă în asemenea explicații, declarații-program de estetică onirică redactate cu precizie și, deopotrivă, cu plasticitate: „Onirismul structural e estetic. El mizează pe a face și a construi, acte caracteristice artistului. Nu are pretenția vană de a cunoaște, de a descoperi ce există deja. Ambiția sa e să producă un obiect autonom, grație unei sinteze al
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
semantică elaborată, alcătuită din figuri cu valoare simbolică (Muntele, Zoria, Matca, Bradul, Curcubeul, Fluviul, Genunea). Impresia de convențional și artificiu, de construct programatic, când și când de neignorat, este contracarată de o energie genuină ce dă limbajului poetic forță și plasticitate. SCRIERI: Munte, București, 1972; Crocodilul albastru, București, 1975; Încântece, postfață Miron Radu Paraschivescu, București, 1979; Zoria, București, 1980; Lilium breve, București, 1981; Peregrinul în azur, Craiova, 1984; Verbul de mărgărint, Timișoara, 1988; Dumnezeu între sălbatice roze, Timișoara, 1992; Mihai Eminescu
PACHIA TATOMIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288603_a_289932]
-
Primul volum de versuri, Cântecul argonauților, îi apare în 1943, abia după treizeci și cinci de ani autorul revenind cu o altă carte de poeme, Parabole (1978), urmată de Dialoguri în agora (1980). Cea dintâi plachetă a lui P. se remarcă prin plasticitatea imaginilor, prin forța sugestivă a unor versuri amintind de filigranul haikuurilor, prin vibrația aparte a meditației asupra timpului și a morții. Tonul subtil ironic în care poetul se adresează Creatorului dă glas revoltei muritorului, culpabilizează „nechibzuința” instanței supreme, prea puțin
PATRASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288713_a_290042]
-
și alcătuit din cuvântul Sf. Efrem Sirul. Cea mai mare parte a textului e scris în stil și metru popular. Luându-și drept model lirica populară sau versurile lui Anton Pann și I. Tincovici, P. creează imagini de o accentuată plasticitate, ce poartă fie amprenta trăirii dramatice, fie a emoției și admirației, ca în ciclul închinat naturii. Macabeii, de pildă, sunt asemănați eroilor neamului, care își apără limba și credința. Poezia naturii (Viersul de primăvară și Cântarea lui Avel) are o
PATRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288717_a_290046]
-
L. s-a manifestat ca un adversar înverșunat al neologismelor de orice natură, pe care le considera nocive pentru spiritul limbii române și pentru caracterul ei național. Cât privește limba literară, însușirile pe care le aprecia erau forța expresivă și plasticitatea, proprii numai cuvintelor din limba veche, nu și neologismelor. Recomandând îmbogățirea limbii literare prin cuvinte din graiul popular, el arăta o deosebită prețuire față de scriitorii care o foloseau. Consecvent acestor principii și condus de ideea junimistă a unei educații în
LAMBRIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287740_a_289069]
-
pagini matricea subiectivă pentru o reflecție încă atipică la noi. Tinerii autori sunt născuți probabil între finele anilor ’60 și începutul anilor ’70. Lumea pe care o evocă aici cu mult talent, într-un limbaj cinematografic de mare precizie și plasticitate, reprezintă un decupaj abia recognoscibil pentru generațiile foarte recente, acomodate instinctiv la exigențele culturii de consum, exprimate copios în programele televiziunilor Atomic, Antena 1, Pro TV, Acasă sau altele. Înaintea expunerii, o notă personală despre perspectiva care angajează lectura acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dar acestea pot fi folosite și pentru cazul solicitărilor variabile. Prima și, uneori, cea de-a doua teorie se utilizează în cazul materialelor casante (ex.: fontă), iar teoriile 3 și 4 sunt utilizate în cazul materialelor tenace cu caracteristici de plasticitate (ex.: oțel). Tensiunile normale (σ) sunt produse de solicitările de încovoiere, tracțiune sau compresiune, iar tensiunile tangențiale (τ) apar în cazul solicitărilor de forfecare și torsiune. În situația în care avem două tipuri de solicitări, care produc același tip de
Aplicaţie în proiectarea organologică by Florin Tudose-Sandu-Ville () [Corola-publishinghouse/Science/258_a_497]
-
noi și insistând mai mult asupra neamestecului „ghintei românești” cu popoarele migratoare, ca și asupra vetrelor de romanitate de pe cele două maluri ale Dunării. A. are o argumentație strânsă, însuflețită, cu izbucniri polemice, retorice, cu expresii metaforice nu lipsite de plasticitate. În prefață (Cătră cetitoriu), preocupat de idealul „luminării nației”, de „polirea și iscusirea” ei, și, mai ales, de redeșteptarea conștiinței originii ei nobile, autorul se oprește și asupra unor probleme de limbă. Limba, susținea el, ar trebui purificată de cuvinte
AARON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285138_a_286467]
-
du-te-vino între semn și sens. Alternarea stilului poetic „înalt”, demistificat prin șarjare, și a celui popular sau colocvial erodează inerțiile lingvistice și deschide drum polisemiei. Atât în secvențele grave, cât și în cele „umoristice”, intervine o imagistică de o rară plasticitate, la rândul ei, terifiantă și derizorie. Astfel, în cele 83 de poeme se perindă o sumedenie de dramatis personae: eul liric, cu dublurile și măștile sale (Ulise, Dionysos, „palidul ucigaș”, „șmecherul crai”, „leneșul” ș.a.), Moartea și mesagerii ei (Miss Anabell
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
inimii, brut, desăvârșit banal, conține o antifrază cu adresă. Sonuri mai puțin obișnuite, deși nu întotdeauna inspirate, străbat lirismul madrigalesc din ciclurile Miniaturi și Oglinzi, un „jurnal” al stării de iubire, caracterizată prin evanescență și în același timp de o plasticitate violentă. Senzații, crâmpeie, străfulgerări de vis interferează impresionist într-o puzderie de notații lirice ingenioase. Cum autorul se definește în mod esențial ca virtuoz, va exersa posibilitățile metaforei, contururile căutate, prețioase ale desenului, tiparele dificile ale liedului și sonetului. Toate
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
caracterizează tineretul nostru de azi. Cu unele excepții lăudabile, nu același entuziasm inspiră însă părțile din poem consacrate meditației lirice a eroinei, gândurilor ei privitoare la dragoste și la conduita morală. De astă dată versul devine adesea abstract, lipsit de plasticitate, uneori prozaic și - pe deasupra - străbătut de o agasantă tendință moralizatoare. Nu i se poate contesta poetei intenția de a milita pentru o atitudine morală înaltă, înaintată a tineretului nostru. Numai că aceasta e ilustrată mai convingător de comportamentul eroinei sale
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lui Napoleon și este autorul unei cărți despre Waterloo În care reușește performanța unică, după părerea mea, de a rescrie istoria, crezând că demonstrează că Napoleon a câștigat bătălia de la Waterloo. Dacă a câștigat-o, istoria Însăși devine de o plasticitate desăvârșită! Mircea Mihăieș: Care este totuși lecția lui 11 septembrie? Vladimir Tismăneanu: Lecția lui 11 septembrie În primul rând cred că a fost o lecție asumată - inițial cu reticențe, pentru că a existat foarte multă confuzie, dar foarte rapid - de elita
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
ani la fete, respectiv până la 12/ 13 ani la băieți. În cadrul acestei perioade de dezvoltare se petrec primele transformări morfologice, respectiv se trece de la caracteristicile antropometrice ale copilăriei (trunchi îndesat, extremități scurte...) la cele apropiate adulților. Datorită maturizării rapide și plasticității sistemului nervos central, precum și datorită maturizării sistemului de răspuns a corpului, condițiile și premisele unei bune învățări motrice sunt deosebit de favorabile. Faza prepubertară se încheie cu începerea procesului accelerat de creștere în înălțime. Din acest moment apar și diferențierile sexuale
Antrenament specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini. In: Antrenamentul specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini by Gheorghe BALINT, Puiu GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/255_a_502]
-
Chișinău. A debutat editorial în 1961, cu placheta Patima izvorului, care cuprinde esența evoluției viitoare a lui B. Lirica lui, îndatorată modelelor folclorice, cultivă simbolistica rurală, într-un metaforism original. Balada și pastelul, specii predilecte, sunt dominate de puseuri elegiace. Plasticitatea și insolitul imaginilor sunt rodul unei imaginații uneori excesive și nesupravegheate, precum o demonstrează unele poezii din volumele Cântarea ființării mele (1968), Trestienii (1975), Amurguri verzi (1978). Alteori, versul este îndatorat reportajului conjunctural și propagandistic (Toboșarii, 1974, De vorbă cu
BOLDUMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285804_a_287133]
-
poliglot și finețea analitică a istoricului literar, B. se face cunoscut ca traducător de excepție al Sonetelor lui Shakespeare (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor), traducere integrală care încearcă să restituie în românește nu numai sensurile originalului, dar și culoarea lexicului și plasticitatea versului. O a doua transpunere, la fel de izbutită, este Poezia trubadurilor provensali, italieni, portughezi, a truverilor și minnesängerilor (1980). Volumul este alcătuit în juxtă, punând în paralel originalul și traducerea. Lucrarea oferă o imagine de ansamblu a fenomenului poetic medieval din
BOSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285821_a_287150]
-
interpretarea inedită dau o anume relevanță imaginilor. În Sonatele tăcerii, motivele revin într-un registru mai dramatic. E cercetat tot mai mult spațiul amintirii, iar poezia devine acum rodul „tăcerii unui gând”. Și placheta Intransigența pietrelor cuprinde aceleași teme, păstrând plasticitatea viziunii, dar năzuind tot mai vădit la concizia aforismului. SCRIERI: Potire de mătrăgună, Cluj, 1935; Cioplitorul de vedenii, Odesa, 1944; Nepieritoarele efemeride, București, 1984; Sonatele tăcerii, București, 1985; Intransigența pietrelor, București, 1987. Repere bibliografice: Al. T., Petru Bortoș, „Potire de
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
desubstanțializării vieții, al excluderii, al goanei spre neființă, urmărind imaginile tulburătoare din filmul derulat pe ecranul interior. Întâmplările reale deconcertează prin caracterul lor ilogic, halucinant, făcând ca visele să apară mai firești, aproape raționale. În proza lui B., fluența narațiunii, plasticitatea descrierilor, lirismul profund se completează în a reconstitui evenimente, în a concretiza senzații și stări, în a crea cadre și a preciza particularități ale desfășurărilor psihice. Toate atestă o sensibilitate artistică neobișnuită, manifestată atât în finețea observației, cât și în
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]