360 matches
-
realități care se distribuie fără să se împartă. Cu excepția lui Augustin, toți ceilalți Părinți l-au înțeles pe Platon prost, ca ontolog al separației, lucru într-un fel firesc. Nefiresc este însă ca și Ivánka, în secolul 20, să înțeleagă platonismul, care e un concept deschis, în închistarea lui istorică, molipsindu-se deci la rîndu-i și preluând o înțelegere care, filozofic vorbind, e vulgară." Vineri, 23 februarie 1979 După micul dejun, Noica a urcat la noi să-și aleagă câteva cărți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în istoria filozofiei, și pe care Heidegger o menționează, aceea de "esență" și "existență", arătând că Heidegger a preluat "esența", deci latura pe care filozofia tradițională a părăsit-o în favoarea "existenței". În fond, la Heidegger ar fi vorba despre un platonism mascat, de vreme ce nu se mai caută ein Wahres, "ceva adevărat", ci die Wahrheit, adevărul însuși, exact cum Socrate nu întreba ce este o fată frumoasă, ci ce este frumosul. Ideea nu mă satisface. Îmi trebuie ceva spectaculos, mai puțin rece
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mântuit-am umbra/ Pe care singuri zeii o mai au/ Nemuritoare (III, p. 244). Pan îi recomandă lui Admetos să-i adreseze Persephoneei rugi fierbinți pentru ca ea s-o așeze-n slava/ Esențelor (III, p. 244). În concepția influențată de platonism a lui Dan Botta, iubirea desăvârșită se împlinește în eternitate, adică în moartea văzută ca o trecere în lumea de dincolo a esențelor și arhetipurilor. În pofida reticențelor corului înspăimântat de ideea că ar putea primi drept stăpână un spectru infernal
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
adresează ediției lui H. Langerbeck, În Canticum Canticorum (Gregorii Nysseni Opera VI), Editor H. Langerbeck, Brill, Leiden, 1986. Pentru schemă ontologica a Sfanțului Grigorie, conform D. Balás, Metousia Theou, Romă, 1966, 34f. Termenul δiάστημα = „extensiune spațială sau temporală” apare în platonism și stoicism; conform H. Wlfson, „The Philosophy of Spinoza”, NY, 1969, ediție originală, 1934, vol. 1, p. 340; J. Whittaker, „God Time Being”, în Symbolae Osloenses Supp., 23, 1971, 38f. Pentru Sfanțul Grigorie, conform H. von Balthasar, „Présence et Pensée
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
sunt infinite (5.8.4.26f.). Pentru principiul neoplatonian al infinității relative (infinitul este finit pentru el însuși, infinit doar pentru ordinele inferioare), cf. J. Whittaker, „Philological Comments on the Neo Platonic Notion of Infinity”, în The Significance of Neo Platonism, editor RB Harris, Albany, 1976, p. 162. același timp, fiind întotdeauna satisfăcuți (nu vom mai fi dependenți de timp). Atunci, δiάστημα devine „domeniul” ontologic pentru ființă creată incluzând aici atât regiunile temporale, cât și pe cele cvasi atemporale 29. 29
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
de pe vremea lecturilor din Schopenhauer, de unde și o serie de prejudecăți caracteristice acestuia din urmă. El pleacă de la problema durerii, căreia îi acordă poziția fundamentală în cadrul metafizicii buddhiste, în timp ce Scheler nu e prea interesat de ea. De asemenea, informațiile despre platonism provin din altă sursă, ca să nu mai pomenim despre partea finală asupra creștinismului ortodox, care nu intra în atenția filozofului german. Textul lui Nae Ionescu e mai degrabă o replică la Liebe und Erkenntnis. Deși nu-l pomenește, el polemizează
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
atât în cursuri, cât și în publicistică. Un alt exemplu comun la cei doi autori este acela privitor la numărul 3 de la începutul prelegerii a XIX-a, Semnificația metafizică a incarnației. Nae Ionescu se referă la Pitagora. Underhill la Pitagora, platonism, neoplatonism și hinduism. Acesta din urmă e citat cu cele trei „fețe“ ale „trinității absolute“: „Brahma creatorul, Șiva distrugătorul și Krișna reparatorul“. Ne oprim asupra acestui exemplu pentru că el este o bună pildă de împrumut din surse de mâna a
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Logische Untersuchungen (1901): „Husserl nu e prea original. Paradoxala lui teorie asupra idealismului realist e pur kantiană și se poate găsi în Kritik der reinen Vernunft. Cât despre deosebirea pe care o face el între Tatsache și Wesen [...] e simplu platonism - deși el o neagă.“ Cât despre profesorul al cărui curs de teoria cunoașterii îl audia: „Husserl nu mai face parale; îl cunosc până în fundul sufletului; e multă farsă; și asta mă dezgustă; eu am rămas încă om cinstit; dar până când
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
dus la remarca transformării ireversibile a materiei vegetale, vii, în cenușă, materie nevie. Această conștiință nemijlocită le-a dublat însă impotența. - Care impotență? Ce mă-ta, mă! Ăi fi și tu vreun pui de filosof ateu! Mă tot belești cu platonismele astea ieftine! Ăă... arhaic împănat ce ești! Mai că-mi venea să-i ciugulesc un ochi, dar noroc c-a plecat, tot el supărat! Conversațiile noastre se terminau din ce în ce mai prost, așa că i-am propus să punem capăt subiectelor religioase asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
anchilozate: refacerea spirituală. Revoluția spirituală a omului implică o revoluție întru Hristos, în sensul redescoperirii Revelației în structura interioară, în accepția filocalică a sfintelor nevoințe ale desăvârșirii. Această revoluție spirituală s-ar putea circumscrie unei depășiri a dicotomiei antropologice dintre platonism care vedea trupul ca un mormânt al sufletului și esențialism care viza o reducție a corporalului la stadiul biologic, într-o manieră mai mult sau mai puțin explicită. Este vorba de o formă sui generis a trupului sfințit care poate
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
realistă, platonician: el deplînge moartea realității urmată de domnia umbrelor, convocîndu-le În mod paradoxal pe ultimele pentru a acoperi lumina unui soare artificial: este ceea ce și-a propus Pascal Quignard În Umbrele rătăcitoare, premiul Goncourt al anului 2002. Euristica acestui platonism are drept pilon teoretic principal conceptul de alienare, Entfremdung: fie al lui Hegel, În cazul unor opere mai subtile (alienarea este aici o deposedare de sine ca viclenie a sinelui de a-și apropria lumea), fie al lui Marx, În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
chiar de rea-voință, a doua ajunge la întrebuințarea posibilă a unui semn care are aceeași textură ca și ceea ce îl generează, posedă aceeași garanție de autenticitate, este tot atît de "real" ca și sursa sa. Se vede aici profilîndu-se, asemeni platonismului și în opoziție cu el, o concepție de tip totul-adevărat (sau totul-fals, este același lucru), la adăpost de orice instanță morală a distincției, care facilitează din plin sarcina tehnologilor, pentru care distincția om-mașină n-ar avea loc ... În acest sens
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
este să scoată din când în când câte o nălucă pe scena vieții ca motiv de a arăta tuturor că există și altceva decât demnitatea confirmată de Agora și care ar putea să fie șansa de progres material sau spiritual. Platonismul kuhnian reabilitează creația din nimic prin forța cuvântului. Paradigma este Ideea, Forma Absolută din care decad elementele vieții. Paradigma nu doar ne amintește că datorăm inteligența cuiva de sus, adică ei, ci și produce inteligența noastră după chipul și asemănarea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
drept o ontologie fără corpă, o ontologie pentru care fizicul omului este doar reflexia formei ideale, perfecte a ideii, mai degrabă decât experiență corporală, și pentru care superioritatea spiritului asupra materiei echivalează cu superioritatea minții asupra corpului: Computerul reciclează vechiul platonism injectând conținutul ideal al cunoașterii cu remedii empirice (...Ă. Mașina matematică utilizează un mulaj digital pentru a reconstitui masa materialului empiric astfel încât conștiința umană poate să se bucure de o integritate în datele empirice care nu ar fi fost posibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
remedii empirice (...Ă. Mașina matematică utilizează un mulaj digital pentru a reconstitui masa materialului empiric astfel încât conștiința umană poate să se bucure de o integritate în datele empirice care nu ar fi fost posibilă înainte de computere. Noțiunea formelor ideale în platonismul timpuriu are alura unui vis perfect (...Ă. Acum, cu suportul matricei electronice, visul poate încorpora cele mai mici detalii ale existenței aici și acum. Cu o infrastructură electronică, visul FORMELOR perfecte devine visul inFORMației (Heim, 1993, p. 88Ă. Discursul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
antice. Filon(20 î.e.n. - 50 e.n.), rabin eretic din Alexandria, considerat de ivriți ca cel mai mare gînditor iudeu, a continuat conspirația strămoșilor săi Onias, Iason și Me-nelas, urmărind să contopească într-un singur sistem religios cultul esenilor/geților, mozaismul, platonismul, pitagorismul, stoicismul și misterele religiei grecești iar noua dogmă să fie slujită de preoții ivriți și îmbrățișată de toate civilizațiile din jurul Mediteranei dar nu numai. Dar textele arată clar că a dorit în realitate să impună mozaismul printr-o reinterpretare
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
în "realitate", este acum prizonierul corpului 19. Cândva știa totul, dar a acum uitat aproape tot. Scopul amintirii este să recupereze această cunoaștere pierdută, ori, pentru a realiza acest lucru trebuie să depășim limitele corporale. Nici Edgar Poe, pentru care platonismul este un punct de referință statornic, nu gândește altfel. În Eureka, poetul american scrie: "Rătăcim, printre destinele existenței noastre pământești, înconjurați de Amintirile, vagi dar mereu prezente ale unui Destin mai vast - foarte îndepărtat în timp și infinit de înfricoșător
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
esprit emprunte à la matière leș perceptions d'où îl tire să nourriture, et leș lui rend sous forme de mouvement, où îl a imprimé să liberté". Din acest motiv, arta, are afinități cu orice sistem explicativ dualist - misticismul creștin, platonismul, ocultismul, gnosticismul, Romantismul german etc. Categoriile și conceptele lor pot servi drept metafore explicative pentru ceea ce se întâmplă în creația lui Ion Barbu". 10 Henri Bergson, "L'évolution créatrice" [1907], în Oeuvres, 1970, p. 629: Cuvântul are o proprietate, care
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
care se raportează manifestarea fenomenală (a copiilor, a umbrelor), în mod evident imperfectă, impură și instabilă. Așadar, cu toată admirația pentru Aristotel și cu toate exegezele aristotelice, mai mult de un mileniu, gîndirea europeană despre limbă a rămas sub dominația platonismului. Abia în pragul secolului al XIX-lea și, mai ales, spre mijlocul acestui secol, cînd învinge spiritul științific prin neogramatici, se poate spune că aristotelismul devine precumpănitor în știința limbii. Pînă la apariția geografiei lingvistice însă, limba populară începe a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pliază pe indeterminarea categoriilor și pe înlocuirea și confuzia genurilor. 5.2.4. Primatul simulacrelor În concepția lui Baudrillard, simulacrul nu este doar o falsă copie, ca la Platon, ci o copie lipsită de original. Dacă, așa cum susține Gilles Deleuze, platonismul se axează pe distingerea lucrului de simulacrele lui și pe voința de a le repudia pe acestea din motive morale, căci ele sunt "imagini demoniace", nu posedă asemănare cu un model și sunt identificate cu sofismele, începând cu filosofia modernă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de simulacrele lui și pe voința de a le repudia pe acestea din motive morale, căci ele sunt "imagini demoniace", nu posedă asemănare cu un model și sunt identificate cu sofismele, începând cu filosofia modernă s-a instaurat sarcina răsturnării platonismului: "a răsturna platonismul înseamnă următorul lucru: tăgăduirea primatului unui original asupra copiei, a unui model asupra imaginii. Glorificarea domniei simulacrelor și a reflectărilor"478. Dacă mai recunoaștem și faptul că virtualul nu se opune realului, din moment ce el are o realitate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și pe voința de a le repudia pe acestea din motive morale, căci ele sunt "imagini demoniace", nu posedă asemănare cu un model și sunt identificate cu sofismele, începând cu filosofia modernă s-a instaurat sarcina răsturnării platonismului: "a răsturna platonismul înseamnă următorul lucru: tăgăduirea primatului unui original asupra copiei, a unui model asupra imaginii. Glorificarea domniei simulacrelor și a reflectărilor"478. Dacă mai recunoaștem și faptul că virtualul nu se opune realului, din moment ce el are o realitate proprie, deplină, atunci
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
realului, deoarece aceasta duce inclusiv la negarea distincției dintre suprafață și adâncime, distincție pe care se bazează toate interpretările literare, de la cea marxistă și până la cea feministă. A doua observație atrage atenția asupra posibilității înțelegerii retoricii postmoderne ca pe un platonism târziu, deoarece postmodernii îmbrățișează într-o anumită măsură "perspectiva mistică conform căreia ceea ce este în mod normal luat drept lume reală și solidă este, de fapt, o țesătură de imagini onirice"479. Amendamentul baudrillardian la această remarcă ar fi acela
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
producerea de concepte, sentimentul limitelor, stăpînirea de sine, echilibrul etc... Schema propusă de Denis de Rougemont combină, cum se poate ușor temarca, formele philiei grecești cu formele sensibilității erotice trubadurești. Într-un arhetip recunoaștem pasiunea de ordin spiritual, În altul platonismul, În tipul emoțional se ascunde Afrodita Pandemos ș.a.m.d. Aplicînd-o, cu titlu experimental, la stihuitorii noștri, ce observăm? Că erosul lui Conachi stă sub semnul cupei, fiind, În esență, emotiv-depresiv, invadator și retractil, nostalgic (citește: plîngăreț, suspinător), cu Înclinații
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
amenințînd-o din cînd În cînd cu perspectiva sfîrșitului, Însă nici un moment ei nu simt voluptatea stingerii și nu cred cu adevărat În soluția neantului. 5. A crede Însă că „ibovnica slăvită” este Întruchiparea pură a amorului platonician este o exagerare. Platonismul pe care Petrarca l-a ilustrat În poezia erotică este o inspirație a sufletului, o atracție ce acționează dinafară noastră. Denis de Rougemont Îl definește (În L’amour et l’Occident) ca un „rapt indéfini de la raison et du sens
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]