577 matches
-
late și de patru meri de lungi, și într-o celulă din aia eram 10 persoane. Și ne-au scos toate paturile din celule... Ne-au rămas numai saltelele, care erau vai de capul lor, că erau numai paie, numai pleavă, după atâția care s-au culcat pe ele... Și le-adunam ziua și le puneam la perete, puneam păturile peste ele, care erau mizerabile... Și n-aveam voie să stăm pe saltele ziua. Aveam o bancă de 4 persoane și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Era perioada când erau, probabil, cei mai activi, că nu trebuia să se întâmple nimic... În seara de 6 m-au băgat într-o celulă puțin trapezoidală, cu un pat din beton, cu o saltea în care era mai multă pleavă decât paie. Atât cât permitea lumina, se vedea că salteaua era impregnată cu transpirație, cu sânge, cu urină și, probabil, cu lacrimi. Și mai era o pătură din asta cazonă... Da’ este greu să descrii ce senzație poți să încerci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne trec rupându-și large uliți; Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri, Și gonind biruitoare tot veneau a țării steaguri, Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. Pe măsură ce acesta avansa cu recitarea, silueta lui ne părea tot mai mare iar glasul lui ne aducea în suflet și în ochii minții cu o
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Hai, fuga, să mergem, acasă. Mi-e frig! Da, Silvia, hai, repede! Ploua. Sub acțiunea ploii, pământul se muiase. Sutele de picioare, care încălțate, care desculțe, l-au călcat, l-au sucit și l-au răsucit, încât acum cu puțină pleavă și paie era tocmai bun de făcut chirpici. În sfârșit, am ajuns acasă. 16. RĂCEALA Mama și bapțea erau deja în alertă. Tu, Rozinka, unde stau copii ăștia pe ploaie? N-ar fi mai bine să te duci după ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
din sicriu și au pus un braț bun de paie, pe care l-au presat cu mâinile spre a fi mai bine așezat. Apoi au depus-o din nou. Așa. Fire de paie galbene, tăiate de combină, și fulgi de pleavă alburie presărau îmbrăcămintea neagră a adormitei în Domnul, sugerând mai degrabă somnul muncitoarelor obosite, lungite într-un scurt și binemeritat răgaz la umbra șirei din spatele batozei, formată din restul snopilor zdrobiți, din care fuseseră scoase boabele aurii de grâu. Vei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și directori de cabinet la Ministerul Culturii Naționale), membri în toate consiliile de administrație ale tuturor întreprinderilor industriale, beneficiari ai celor mai multe imobile luate de la evrei, și mai știu eu ce!, parcă toți „civilii” capabili muriseră peste noapte în România. Toată pleava cazărmilor, temându-se de front, s-a revărsat în administrația publică, introducând ridicolele sisteme ale „situațiilor” și „tabelelor” militare în administrația civilă și reinstaurând domnia bunului plac și a afacerismului. N-am amintit însă de jafurile din timpul „rebeliunii” și
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
folosesc nu sunt totdeauna unul și același. Puterea politică trebuie să aparțină, în viziunea lui Platon, celor demni să pună în practică arta regală. Ei nu sunt mulți. „Oare nu știi, iubite Criton, că-n fiecare îndeletnicire cei mulți sunt pleavă și lipsiți de har, iar cei de soi ales și dăruiți din plin sunt doar o mână?” Indubitabil, aici descoperim o apologie discretă a elitei. Platon reafirmă ideea, ușor paradoxală, că stăpânul cetății este poporul, dar numai încredințând puterea celor
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cutremura zidurile tale, când va intra el pe porțile tale, cum se intră într-o cetate sfărâmată")23. Apostolul vituperează împotriva zidului și-i arată omului labilitatea și deșertăciunile faptelor sale. Toate textele abundă de semne și mărci ale prafului: pleavă, nisip, ruine, dărâmături, cenușă: "El le amenință și ele fug departe, gonite ca pleava pe care vânturătorii o vântură în vânt și ca vârtejul de pulbere, în vreme de furtună"24; Pentru ce se trufeșește cel care este pământ și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
o cetate sfărâmată")23. Apostolul vituperează împotriva zidului și-i arată omului labilitatea și deșertăciunile faptelor sale. Toate textele abundă de semne și mărci ale prafului: pleavă, nisip, ruine, dărâmături, cenușă: "El le amenință și ele fug departe, gonite ca pleava pe care vânturătorii o vântură în vânt și ca vârtejul de pulbere, în vreme de furtună"24; Pentru ce se trufeșește cel care este pământ și cenușă?"25; "Cetatea pustiită este în ruină..."26. Chiar și verbele toate sunt verbe
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
piramida zidul ruina praful Fiecărei trepte îi corespund forme specifice și un timp distinct: stânca piatra timp imemorial/mitic muntele piramida mausoleu timp istoric domă zidul cetate palat timp istoric castel ruina nisipul cenușa timpul istoric mușuroiul țărâna praful pulberea pleava timp etern colbul * Pe relația axială cer-pământ, stânca/muntele face legătura între mundan și extramundan: "Stâncă urcată pe stâncă, pas cu pas în infinit / Pare-a se urca iar fruntea-i, cufundata-n înălțime / Abia marginile arată în albastra-ntunecime
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ca "scenă", ca joc "vechi de glorie și cădere de viață și moarte". Vorbele dacului sunt adesea sentințe gnomice: Timpul e moarte, e spațiul e luptă Și mișcarea suferință..." "Mai ușor e globul Cu națiile lui decât un fir De pleavă ce e dus de vânt." În atitudinea lui Celsus se prefigurează umbra "bătrânului" Mircea din Scrisoarea III: recurgerea la pace. "Sunt profet, Cezare" este un avertisment inoculat cu dibăcie: "numai omorând în tine acel sâmbure al răului, numai lepădându-te
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
organizare și de dezorganizare."43 Între acești doi poli, M. Eminescu imaginează o multimilenară prefacere în ruină a omenirii, un dramatism al erelor în creștere și descreștere, un spectacol al disoluției universale: "Și lumea din adâncuri o scutură ușoară / Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade / Târând cu sine timpul cu miile decade" (Mureșanu). E "un sistem de gigantice clepsidre dispuse cum se impunea spre a înlesni mișcarea rotatorie a ceea ce se prefiră prin ele"44, cu rezonanță de clopote în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
să-l credem: el a înălțat cetatea prin cântul harfei sale... Să nu uităm: Sarmisegetuza este astăzi o ruină, dar noi o putem vedea tronând sălbatic în cântecul poetului ... IV " Pustiu e în dome și zeii sunt morți" Pulberea colbul pleava • Pustiul • Nimicul) Pulberea (țărână, praful, colbul, pleava) 1. "Substanță" de reper pe scara devenirii cosmice, praful este un semn al unei gândiri negative. "Pulberea" lui nu este rezultatul unei arderi tensionate, purificatoare, precum cenușa păsării Phoenix. El este o consecință
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
prin cântul harfei sale... Să nu uităm: Sarmisegetuza este astăzi o ruină, dar noi o putem vedea tronând sălbatic în cântecul poetului ... IV " Pustiu e în dome și zeii sunt morți" Pulberea colbul pleava • Pustiul • Nimicul) Pulberea (țărână, praful, colbul, pleava) 1. "Substanță" de reper pe scara devenirii cosmice, praful este un semn al unei gândiri negative. "Pulberea" lui nu este rezultatul unei arderi tensionate, purificatoare, precum cenușa păsării Phoenix. El este o consecință a dislocării stâncii, a măcinării zidului, a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
l-a străbătut și "Marele Brit": Cu pas mărunt se-alungă zi de zi, / Spre cel din urmă semn din cartea vremii, / Și fiecare "ieri" a luminat / Nebunilor pe-al morții drum de colb. / Te stinge dar ..." (Macbeth). d. pulberea, pleava. Nimic nu mai stă în picioare în lume pulberea reprezintă expansiune distrugătoare a timpului asupra tuturor elementelor din univers: "Și acest drum al pulberei, peirei, / Ca pe un plan l-am zugrăvit, ca mâne / Nimic fiind, l-am închinat murirei
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
elementelor din univers: "Și acest drum al pulberei, peirei, / Ca pe un plan l-am zugrăvit, ca mâne / Nimic fiind, l-am închinat murirei, / În van s-acopere, oprind ruina, / Nimic etern în tremurul sclipirei" ( Fata în grădina de aur). "Pleava", formă a pulberii, redă cu fidelitate spațiul care corespunde acestei trepte a civilizațiilor: "Și lumea din adâncuri o scutură ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade" (Mureșanu) Nu mai există "personaje" pe acest plan regi și popoare, falnicele piramide
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
închinat murirei, / În van s-acopere, oprind ruina, / Nimic etern în tremurul sclipirei" ( Fata în grădina de aur). "Pleava", formă a pulberii, redă cu fidelitate spațiul care corespunde acestei trepte a civilizațiilor: "Și lumea din adâncuri o scutură ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade" (Mureșanu) Nu mai există "personaje" pe acest plan regi și popoare, falnicele piramide sau simplele pietre sunt măcinate: Chiar papii mândri cu trei coroane-n cap, Păstori de nații cu strâmbă cârjă-n mâini, Pulbere
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
al "microscopicelor popoare", totul se transformă în praf: "Ce ești tu, rege Tla? ... tu nu ești decât o formă prin care pulberea trece...". Să privim, pe scara cosmogoniei eminesciene, la ultimul act al trecerii. Praful (în toate manifestările lui: cenușă, pleavă, colb, pulbere) a statornicit un spațiu al pustiului. Timpul său este eternitatea ("neantul"). Nu mai este nimeni care să citească semnele convertite în firul de praf. Dacă pe o treaptă anterioară, a timpului istoric, praful putea fi citit ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
un vis încremenit E-un basmu făcut peatră, e-un veac înmărmurit" Viziunile poetului sunt anterioare, nimeni nu este supraviețuitor, sunt imagini ale unui deșert care s-ar putea oglindi pe sine: "Și lumea din adâncuri o scutură ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade" (Mureșanu) Nu este nici o notă de revoltă, nici un avertisment în scrierea acestor tablouri. Înțelegerea Ecclesiastului memento, homo, quia pulvis et in pulverem reverteris este subînțeleasă: "Și-atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
CĂLUGĂRUL) 33 III. CRONICA FUNERARĂ A "ZIDIRILOR ANTICE" 59 (ZIDUL PIRAMIDA, CETATEA • RUINA NISIPUL, MUȘUROIUL CENUȘA PRAFUL • PERSONAJE: REGI, "POPULI" • GALBENUL ASFINȚITULUI • SARMISEGETUZA "UN VIS DE PIATRĂ...") 59 IV. "PUSTIU E ÎN DOME ȘI ZEII SUNT MORȚI" 99 (PULBEREA COLBUL PLEAVA • PUSTIUL • NIMICUL) 99 V. ADENDA 125 1. "STINSUL" UN PRETEXT DUPĂ IOANA EM. PETRESCU (CECITATEA SACRĂ, OCHII MALEFICI, ERESUL DIN OCHII IUBITEI) 127 2. DOUĂ MOTIVE: "CĂRȚILE VECHI" LA EMINESCU ȘI "BIBLIOTECA" LA BORGES 137 3. SCRIITORII SĂTMĂRENI ȘI MIHAI
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
suprafață de război, de revoluție și de inflație” (Viața Bucovinei nr.2 /15 mai 1933). Autorul atenționa opinia publică românească: „fascismul și-a avut maimuțoi și la noi, dar mișcarea a eșuat. A urmat apoi maimuțăreala frumosului Adolf pe care pleava societății românești gardistă-cuzistă s-a și grăbit să-l aplaude”... În articolul „Opriți l!” același Pavel Pavel scoțând în evidență esența fascismului german explica ceea ce reprezenta hitlerismul: „ asasinate, jaf, agresiune, violență” (nr.4/1933. În articolul „Tinerimea - disponibilă”, N Tăutu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
camizolă albă, făcea onorurile casei. După colindă venea Crăciunul cu toate stelele, vicleimurile și balurile mascate. Trecând vremea, toate obiceiurile au degenerat. Mai târziu, băieții cu steaua ori cu vicleimul nu mai erau decât niște țigănuși sau alți derbedei din pleava bucureștiul în 1871 151 296. Ilie Benescu, cu studii teologice la Atena, a fost profesor de limba elină la Liceul Sf. Sava; moare în 1901. mahalalelor care intrau prin curți pentru ca să fure. Apoi biata datină a devenit o meserie pentru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
buzele unora dintre diplomații străini fluturând zâmbete ironice când se învârtea hora în Târgul Moșilor, însă acei diplomați trebuie să știe că ceea ce au văzut ieri nu era poporul român săltând addenda 401 în danțurile lui. Ieri au văzut numai pleava târgoveților și țigănimea de la margine; să vie la țară și acolo vor vedea cum știe juca flăcăii noștri cu pletele fluturând în vânt“5 etc. etc. Dar în București se mai petrecea la dulap, la mustării, la tăiere etc. Despre
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să le povestească despre revolta de la Brașov. Deportații fugiți de la locurile de muncă unde fuseseră repartizați în urma procesului erau considerați evadați și tratați umilitor de către cadrele Securității, cu discursuri de tipul: „Mai bine te făcea mă-ta un rahat, măi, pleava societății!”; sau „Mai bine se pișa mă-ta, decât să te facă pe tine! Mă, lepădătura societății!” (Oprea și Olaru, 2002, pp. 133, 135). Foarte rar (au fost asemenea situații), supraveghetorii din deportare sunt umani. A fost un caz în
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
unor paragrafe succesive, ca în definiția bârfei de Massillon (subliniez structura de bază, de la începutul paragrafelor): (6) Bârfa este un foc care mistuie și usucă tot ce-i stă în cale, care pârjolește, în furia lui, și sămânța bună și pleava, și lucrul sfânt și cel lumesc; care lasă în urmă numai pustiu și deznădejde. [...] Bârfa este mândria ascunsă care ne arată paiul din ochiul vecinului, și ne ascunde bârna dintr-al nostru [...]. Bârfa este un rău care n-are stare
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]