5,283 matches
-
dalbe spumate se-ntrepătrund în tainice priviri mângâiate de columne dor.ice în Parthenonul simțirii pana ta delicată fulguire de lebadă harpă se preumblă cu teamă în paloarea oglinzilor de lacrimi de crini asurziți de tăcere ca o balerină cu pleoape de smirnâ ca o libelulă vioară ce lăcrimează mistere cercuri de strigare din pseudo neantul trezirii pana mea de vultur aspră la citire ascuțită cu pietre de silex di.amantat dăltuiește semne incunabule pe luciul lacrimilor ființei noastre toamnă caldă
DIALOGURI HIERATICE XXII- MĂIASTRA CU PENE DE AUR de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 by http://confluente.ro/david_sofianis_1439730301.html [Corola-blog/BlogPost/374773_a_376102]
-
căzute în curte le dădea înapoi copiilor pentru că oricum, nu mai aveau ce strica. Renunțase la stratul de flori că prea stătea în drumul câinelui. Dar oamenii, vecinii din blocuri? Aceștia se dădeau de ceasul morții cum ar fi pus pleoapă pe pleoapă. Liniștea însă nu mai era liniște, odihna nu mai era odihnă și somnul nu mai era somn. Iar războiul cu bătrâna se adâncea și mai mult din pricina câinelui. Unii aruncau cu te miri ce din balcoane, blagoslovind de
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Cornelia_turlea_chifu_lady_cornelia_turlea_chifu_1359257003.html [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
curte le dădea înapoi copiilor pentru că oricum, nu mai aveau ce strica. Renunțase la stratul de flori că prea stătea în drumul câinelui. Dar oamenii, vecinii din blocuri? Aceștia se dădeau de ceasul morții cum ar fi pus pleoapă pe pleoapă. Liniștea însă nu mai era liniște, odihna nu mai era odihnă și somnul nu mai era somn. Iar războiul cu bătrâna se adâncea și mai mult din pricina câinelui. Unii aruncau cu te miri ce din balcoane, blagoslovind de mama focului
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Cornelia_turlea_chifu_lady_cornelia_turlea_chifu_1359257003.html [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
îl învăluie iubirea pe oricare creator, pe orice poet, uitând tot răul din lume - iar Sorin Șirineasa nu face excepție, iubirea având în acea ” Stare” sunet mistuitor de clopot: Iubirea: dangătul îmbrățișării noastre” , sărutul iubirii aducând ” Pacea”: ne îmbrățișăm cu pleoape/ în oglinzi de ape,/ ne îmbrățișăm cu tâmple,/ cer frumos să se întâmple...” sau se transformă într-un ”Cântec”: ...zorii răsar călări pe miresme,/ strivită între noi, dragostea e năucită,/ viața, ca o sărbătoare la pândă, visează/ primirea soarelui”...(pag
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1456165061.html [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
au întâmplat întocmai, dar nu a mai găsitpe nimeni: plecaseră toți. Doar vântul întârziat mai învârtea o aripă de moară de vânt, o metaforă zdrențuită și un ecou de melodie. Somnoroasă, noaptea a clipit rar de trei ori și cu pleoapele obosite a rostit categoric: (ori a lăsat să se înțeleagă). „S-a închis pentru somn. Vino mâine dimineațâ”. S-a aprins Luna - călăuza iluziilor întârziate. Geamandura - să nu se poticnească umbra de ecoul rămas în urmă. „Nu era nevoie”, veți
VINO MÂINE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Vino_maine.html [Corola-blog/BlogPost/340720_a_342049]
-
moliciunea ei îmi fac bine. Mă las pe spate, privesc printre frunzele copacului cerul senin, fără strop de nor, o pasăre cântă pre limba ei, ceva duios, melancolic, parcă ar regreta ceva. Nu încerc să ghicesc, căldura m-a moleșit, pleoapele le simt grele ca de plumb, abia reușesc să țin ochii între deschiși. Creierul a rămas blocat, refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun capul pe iarba grasă, răcoarea ierbii mă înfioară plăcut, simt sângele cum începe să
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1480691173.html [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
găsit adăpost și răcoare de-a lungul timpului, la umbra acestor făloși arbori, sunt bătrâni, coaja este brăzdată de șanțuri adânci, mușchiul mare, crescut pe partea de nord, ne arată că stejarul meu, nu este chiar la prima tinerețe. Simt pleoapele din ce în ce mai grele, somnul vine pe furiș, mă cuprinde fără veste, ațipesc cu gândul la frumusețea pădurii. Într-un târziu, când soarele scăpăta pe cer, m-am trezit odihnit și plin de viață; aerul se răcorise, la orizont o mare roșie
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1480691173.html [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
Tănase Publicat în: Ediția nr. 226 din 14 august 2011 Toate Articolele Autorului Să-i spunem o vorbă bună celui ce vine spre noi chiar dacă nu-l iubim. Să-i surâdem, având grijă să nu simtă rânjetul din spatele surâsului, cu pleoapele coborâte peste fulgerulă privirii. Să-i deschidem larg ușa celui ce ne-a ucis cu cuvântul, căci toți avem nevoie de Iertare. Să nu disprețuim pe nimeni, căci Îngerul fiecăruia se închină Tatălui Ceresc. Să avem încredere în toți, dar
MOD DE A TRAI de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 by http://confluente.ro/Mod_de_a_trai.html [Corola-blog/BlogPost/360108_a_361437]
-
noapte bună", Marius Olaru a fost convins că va dormi buștean până dimineața. Închisese ochii și se părea că adoarme, chiar dacă trupul fierbinte al Dianei îl ispitea atât de mult. Atâta doar că, foarte curând, imaginea soției sale, păstrată sub pleoapele strânse cu disperare, a fost înlocuită de aceleași frânturi fugitive ale unor lanuri de porumb, câini trăgând puternic de lesă, fotografii și hârtii ce-l asaltaseră pe drumul spre spital... "Nu, nu se poate! Nici nu mai țin minte dacă
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1436137646.html [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
aceste două-trei zile. Trebuie să adun toate declarațiile și probele, să le pun cap la cap și numai după aceea să hotărăsc. Nu trebuie să mă pripesc... Dar, odihnit și calm, fără resentimente. Trebuie să dorm", medita Marius, strângând de pleoape în încercarea de a alunga toate acele amintiri care nu-i dădeau pace. Nu a reușit. S-a întors încet, cu mare grijă să nu-și trezească soția, i-a așezat brațul pe lângă trup, i-a potrivit perna sub cap
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1436137646.html [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
și o liniște adâncă în care doar respirația ușoară a Dianei se auzea din ce în ce mai departe. Mușchii membrelor superioare și, mai apoi, ai celor inferioare s-au destins complet și respirația a devenit uniformă, în timp ce ochii s-au liniștit total sub pleoape. Nu ar fi putut aprecia cât a dormit ori a ațipit până în momentul în care telefonul mobil așezat în apropiere, pe noptiera de lângă pat, a început să trepideze puternic. A întins mâna într-o mișcare specifică roboților, a apucat micuțul
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1436137646.html [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
mai ține 6 luni ... după care va trebui să se interneze periodic. Am trimis-o să anunțe conducerea spitalului ... M-am așezat lângă Iuliana, în genunchi și am inceput sa mângâi obraji reci , părul și ochii peste care trăsesem obloanele pleoapelor cu genele lor lungi și frumos arcuite, pentru a nu mai citii în ei gresala mea ... Plângeam în hohote, cum nu îmi aminteam să o fi făcut nici măcar în copilărie ... .La un moment dat am simțit pe umăr o mană
DESTIN DE FEMEIE.OANA. COSMARUL de DAN PETRESCU în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Destin_de_femeieoana_cosmarul_dan_petrescu_1358009633.html [Corola-blog/BlogPost/342350_a_343679]
-
spre Cruceanu, sau prin sinusurile care fac drumul plăcut încoace, spre Cioara ori Băgăoani, sau prin curburile ademenitoare și deloc ne/primejdioase spre cotloanele în care coceam cartofi și știuleți de păpușoi (spre cotloanele/firidele amintirilor, adică, nu?)... Sigur, printre pleoapele apropiate de alergare pe cărarea ireversibilă a firii, mă mai uit și acum acolo, pe dealul acela, după care credeam că se termină pământul și unde credeam că pândește sfârșitul!...mă uit și am convingerea că nu există nici un copil
Câteva cuvinte pe deal şi o fată cu ghetele pe dos by http://balabanesti.net/2012/04/25/cateva-cuvinte-pe-deal-si-o-fata-cu-ghetele-pe-dos/ [Corola-blog/BlogPost/339921_a_341250]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > PIATRA CRAPĂ SIMPLU Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1190 din 04 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului în cuibarul de vorbe stă un șarpe gata oricând să-și împletească trupul cu liniștea ta ridică pleoapa zbate-o puțin frământă-ți glasul până când vei rosti cuvântul bun cuvântul drept lasă deoparte otrava viespilor eutanasiază-ți ura pentru rădăcini ridică-ți fruntea deasupra punctelor fără spațiu acum respiră-ți vorbele așternute pe talpa săracului și gustă-ți
PIATRA CRAPĂ SIMPLU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Anne_marie_bejliu_1396596408.html [Corola-blog/BlogPost/347448_a_348777]
-
spini. Privește lung, în lung de drum, și-i pare, cu mirare, Că se abat spre casa ei trei raze de la soare. Trei, Doamne, vin cu mers sprințar, îi vede, sunt aproape, Și-o perlă mare, clipocind, îi picură sub pleoape. E-o perlă pură, limpede, dar fără vreo valoare Și se rostogolește-ncet, curgându-i la picioare. Își face cruce, mulțumind, și mâinile-și ridică Iar hohote-i țâșnesc din piept și cerul îl despică. Trei puișori de om plăpânzi
COLINDUL COLȚULUI DE PÂINE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 by http://confluente.ro/eugenia_mihu_1481542171.html [Corola-blog/BlogPost/381667_a_382996]
-
picioare ghete ușoare de antilopă fumurie. În discrepanță cu vestimentația, figura avea ceva special. Chipul alb, dar neras de zile, era invadat de cimpi negri și deși, sprâncenele, și ele erau negre, stufoase și îmbinate într-un chip aproape nefiresc, pleoapele, genate abundent, clipeau repede, ca și când i-ar fi apărat ochii de blitz-uri succesive. De atâta citit, i-au obosit ochii! își zise Mira, privindu-și cu precauție subiectul. Și, fiindcă pe băncile de vis-à-vis nu mai era nimeni, prelungi
CAPITOLUL 1 (PARTEA A DOUA) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1446965826.html [Corola-blog/BlogPost/374935_a_376264]
-
un condei. Când lumea e un cântec, tu mâinile îți frângi Și buzele ți-s arse de greu, dar nu te plângi, Mai răsucești o zi-n fuiorul vieții tale, Atât de resemnată, urmând doar a ta cale. Deși pe pleoape-ai rouă,de-i noapte ori de-i zi, Iubire ai să-mparți când tu te vei trezi, Având inima plânsă,cu buzele zâmbești, Ești mamă, ești femeie, cea mai frumoasă ești. Referință Bibliografică: Cea mai frumoasă ești / Daniela Dumitrescu
CEA MAI FRUMOASĂ EŞTI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/daniela_dumitrescu_1426006511.html [Corola-blog/BlogPost/381126_a_382455]
-
îndelung printre firele de iarbă și nisip la nesfârșită goană și războiul fratricid purtat de furnici în numele sacrei ciosvârte. bătrân și surd vede cum pulberea veacurilor năpădește în straturi foșnitoare aceeași scenă și încă mai clipește uimit din miriardele-i de pleoape de parcă ar zări pentru întâia oară cât de măruntă este așa întipărită-n praf amprenta veșniciei. Referință Bibliografică: AMPRENTA / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1764, Anul V, 30 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Tania Nicolescu
AMPRENTA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1446184152.html [Corola-blog/BlogPost/384756_a_386085]
-
e datul Soarelui să-ți fie, velință sufletului, în a ta pornire, gândul se-mpacă și furtuni de stele, coboară-ncet prin rodul câmpului... și iele încearcă timpului, măsura-n fapte... de-aceea ele se arată doar în noapte, când pleoapa, tâmpla o așterne între perne, când trupul obosit i-un bulz în piele, când sufletul aleargă printre lumi când tu nu poți să cânți, să te aduni... Copilă, destrămarea-i doar poveste... visul se-nalță-ntreg, zăpadă fină-n creste
PĂRINTE (*) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Parinte_anne_marie_bejliu_1326580612.html [Corola-blog/BlogPost/361262_a_362591]
-
de toamnă Sting între noi, lumina de la sfeșnic Și ne îmbrățișăm, miresme rare, Ca două flori ce sângeră în pârgă Doar amintirea strânsă în ierbare Mai poate lacrimile să le strângă... (16) Georgeta RESTEMAN: CU PRAF DE STELE STRĂLUCIND PE PLEOAPE Cu praf de stele strălucind pe pleoape Când doruri ațipesc la sânul lunii Noian de vise mi te-aduc aproape Și-n jar de clipe se-ntețesc tăciunii Plutind în lumi de basme, minunate, Cu zâne bune, zmei și feți
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_ion_vanghele_poeme_ion_vanghele_1330073507.html [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
sfeșnic Și ne îmbrățișăm, miresme rare, Ca două flori ce sângeră în pârgă Doar amintirea strânsă în ierbare Mai poate lacrimile să le strângă... (16) Georgeta RESTEMAN: CU PRAF DE STELE STRĂLUCIND PE PLEOAPE Cu praf de stele strălucind pe pleoape Când doruri ațipesc la sânul lunii Noian de vise mi te-aduc aproape Și-n jar de clipe se-ntețesc tăciunii Plutind în lumi de basme, minunate, Cu zâne bune, zmei și feți frumoși Răpește-mă din turnul din cetate
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_ion_vanghele_poeme_ion_vanghele_1330073507.html [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
acum, adevărat, priviri de copii. Care au la rîndul lor părinți. Și vor avea urmași. Într-o țară pentru totdeauna liberă, a oamenilor liberi. MIHAl BĂRBULESCU Trăiască libertatea Pentru sîngele celor ce-au câzut pentru noi, Pentru lacrima strînsă sub pleoape de ani Pentru ziua aceasta, cu adevărații eroi - România, poporul, liberi, demni, suverani Liberi să spunem ce credem, ce suntem Liberi să iubim și să ne creștem copiii Liberi să strigăm - Jos Tirania Acelor ce forța, corupția, pumnii Le foloseau
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” by http://uzp.org.ro/prima-atestare-istorica-a-revolutiei-ziarul-libertatea/ [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
doamna Gabriela Mimi Boroianu. Ce înseamnă pentru domnia sa anotimpul ăsta... cu brumă pe călcâie, căruia i se spune... „Toamnă”, și ce ne face, aflăm imediat: „Ne desfrunzește toamna de păcate,/ Ne spală trupu-n lacrimă de ploi/ Și ne-nvelește-n pleoapele lăsate/ Ale apusului ce-a obosit în noi./ Dar inima pârdalnică gutuie,/ Mai arde ca o flacără târzie./ Din amintiri iubirea vrea s-o suie/ În toamna vieții rece și pustie...” Oare de ce apusul obosește în noi? De ce obosim noi
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1488956065.html [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > TEORIA DEVINE MATERIE Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 829 din 08 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Sunt nopți când simt privirea ta alunecă sub pleoape mâini ancore adânc înfipte-n rugă întuneric pământ ne cuvinte poartă a memoriei către noi înșine buze ce șterg durere teoria devine materie suflete predate în neputință sunt nopți când îți simt răsuflarea începutul tău reverberează în mine în nemișcarea
TEORIA DEVINE MATERIE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Teoria_devine_materie_gheorghe_serbanescu_1365479898.html [Corola-blog/BlogPost/345762_a_347091]
-
în Ediția nr. 1897 din 11 martie 2016. Îmi place așa de mult să te văd, Să te simt în brațe radioasă; Cu plete alintate și buze-prăpăd Tu ești doamna mea frumoasă. Cu păr răvășit peste surâs duios Mă înfiori, pleoapa în jos mi-o lași; Îmi place chipul tău chiar mânios ce strivește iarba cu repezi pași. Deci, îmi place să te privesc tăcut Să-ți simt sânii plini de vibrare; Să uit de prezent și chiar de trecut, să
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/george_pena/canal [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]