355 matches
-
durerea, îngrijirea corporală, servitul la masă, că fiecare mănâncă în felul lui - pe unul nu-l mai ajută dantura sau nu are lucrarea și mănâncă foarte greu și devine foarte greu de suportat de cel de alături, clefăie în mâncare, plescăie, își scoate lucrarea și fără decența necesară și-o curăță - apoi problema băii, a neputințelor de a merge la toaletă, că au nevoie de pampers și curățire, altul nu se bărbierește că nu vrea, altul nu poate și devine nesuferit
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
răcoroasă de aprilie. Andrei surâde: — Sper că nu te grăbești. — Oh, sunt grăbit de nu se poate. Nu-mi mai văd căpățâna de atâtea treburi. Am familie grea, părințele, m-apasă și mă strivește... Vai de steaua ta, sfinte Dumnezeule. Plescăie, taci că-i bine, iar e bine, se șterge la gură cu dosul palmei și-mi Înapoiază sticla plină de trei degete, lichideaz-o că mai am una-n sobă. — Da’ ăsta care te plătește, părințele? Mi-e că te știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Unitatea de Prefabricate și Confecții Metalice a Cooperativei Glina, și poate că uneori purtam În mine o dorință nedeslușită de a vedea ceva schimbându-se. Nu mai știu, n-aș mai fi vrut... Doar că-l vedeam pe părințelul Andrei plescăind În batjocură, e vânos, uite-l, nu-l vezi că se ține băț? Iar Laur, că-i verde ca prazu’ moșu’, toată viața lui s-a hrănit numai cu fripturi În sânge, iar dorința din mine se limpezea pe măsură ce eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și dispus să ne cânte-n strună până mâine dimineață. — Nu se compară Steluța cu Leontina. Steluța nu aude și nu vorbește deloc. Poți să tragi cu tunu’ lângă ea, da’ dac-o vezi cum e și cum se mișcă... Plescăi, eh, câte baliverne ne-ar fi Îndrugat ca să ne facă să stăm cuminți lângă el acolo pe scări În fața ușii. — Eh, părințele, mi-e că d-aia am făcut noi atâtea nenorociri ca s-o vedem pe Steluța cum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
scobituri, ca o prelungire firească a căpățânii mele colțuroase și Îmbibându-se nu chiar fericit cu obrazul tânăr și Îmbujorat de somn al Steluței, care se Îndeasă În perna pulpei mele. Cei mai adesea așa o ia somnul. Suge și plescăie până adoarme, fără să scape biberonul meu din gură nici după ce nu mai are ce să tragă din el, dar eu adorm mai greu. Mă-nvârtesc și mă foiesc până ajung cu pacostea mea dă căpățână pe pulpa ei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
timp cu fierbințeala virilității mele ce-i urcă pe pântece și pe piept, până-i scapă ca un arc se sub bărbie. O văd dând târcoale testiculelor uriașe cu limba ei mare și roșie de fiară, și se Îneacă și plescăie, Înălțând priviri Înlăcrimate de smerenie spre vârful coloanei nesfârșite a dragostei veghind peste un ținut de verdeață și răcoare În care mă văd reîntorcându-mă. * În câteva seri am ieșit Împreună și am colindat printre tarabele bazarului din stațiune după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pentru a proba și explica distanța nesară formării canalului constrictiv. Cele două procedee se exersează cu prudență, întrucât există riscul apariției de vărsături, dureri sau chiar sufocare. - Mișcări de ridicare - coborâre a limbii cu deschidrea maxilarului și producerea zgomotului „de plescăit', urmate de aceleași mișcări dar cu maxilarul închis. Se exersează mișcările cu limba lățită și cu limba ascuțită. - Scoaterea limbii cu vârful în sus sub formă de „lingură' și plasarea sa pe buza superioară, urmată de reintroducerea limbii cu plasarea
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
putea scrie o scrisoare intimă, în baie? Totuși, din când în când, probabil că mai iese și el din casă. Dar va fi o scrisoare intimă? Căsnicia este într-adevăr un mister. Am coborât la golf, unde marea liniștită, liniștită, plescăia aproape inaudibil. Golful era pustiu, tăcut și întunecat, cuprins în brațul ferm al cheiului de piatră ce părea să emane o lumină dens pulverizată. Hoinăream, simțind sub picioare căldura pietrelor. Un cormoran trecu pe lângă mine, în zbor jos deasupra valurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
căptușeala pe dos. Stele dincolo de stele și stele dincolo de stele dincolo de stele, până când nu le mai despărțea nimic, nimic nu mai era îndărătul lor, decât pulbere aurie de stele, și nici un spațiu, nici o lumină, nimic decât stele. Luna dispăruse. Apa plescăia mai sus, mai aproape, atingând atât de gingaș stânca, încât se propaga doar ca o vibrație. Marea, supunându-se stelelor, se scufundase în întuneric. Iar stelele păreau să se miște, și aproape că percepeai rotația cerurilor ca pe un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
era caldă. Mi-am descoperit culcușul pietros și m-am întins în pantaloni și cămașă, scoțându-mi doar pantofii. Mi-am proptit capul de stâncă, astfel încât să pot privi orizontul marcat de o linie întunecată și de una argintie. Apa plescăia sub mine asemenea vălurelelor iscate de înaintarea înceată a unei bănci. De ce plecase James, de ce hotărâse să plece tocmai acum? Să fi fost vreo rațiune imediată, pe care aș putea-o înțelege și eu, sau totul făcea parte din acea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vale spre Diois, ei bine, da, acolo sunt V207. 5.10. Un "membru oarecare al colectivității" (MOC) Să analizăm următorul fragment din Gervaise, în care este descris banchetul oferit de Gervaise: În răstimp, Clémence isprăvea de mâncat târtița, o sugea plescăind din buze și se zvârcolea de râs din pricina lui Boche care-i spunea în șoaptă fel de fel de vorbe deochiate. Ah! pentru numele lui Dumnezeu! Da, se îndopau ca porcii! Când te-ai vârât în joc, trebuie să joci
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
-o spre mine. — Vă rog, domnule. În sănătatea mea. Am refuzat, dând nătâng din cap. — Aha! Vă e frică. Nu trebuie să vă fie frică, domnule. Ia uitați-vă. Și a tras o dușcă, după care, cu gura pungă și plescăind din buze de plăcere, a insistat: — Curaj, domnule. N-are ce să vi se întâmple. Nu vi se va întâmpla nimic mai rău decât vi s-a întâmplat deja. Am dispărut pe ușă, fără să spun nimic. Ca un fugar
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
fost o rigolă prin care se strecura apa de ploaie când ploua? Pe frunte mi-au căzut câteva picături. Am coborât podul arcuit să mă adăpostesc sub el. Pescarul unui singur pește s-a retras sub ramurile unui arin. Râul plescăie sub picurii de ploaie. No man's land. Când plouă cartierul podului de piatră e o țară a nimănui. M-a străfulgerat un gând: să mă apuc și eu de pescuit, crâsnicul e liber acum. Poate că ploaia asta va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
-și aminti unde se afla. Cu o disperare surdă încercă să-și amintească altceva, orice. Mâinile căzură pe lângă corp neputincioase, capul un cap de plumb parcă nu-i aparținea. Când fruntea se prăbuși pe masă, cu un zgomot ascuțit de plescăit de palme, prezentul imediat devenit trecut întinse brațul spre el în colțul în care stătea nemișcat, învăluindu-l ca pe un animal mic, zgribulit, lipsit de apărare. Îl strânse cu putere, până la sufocare, în umbra imensă a mâinii lui frățești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Atunci când privim oameni care vorbesc, în creierul nostru se activează zonele asociate vorbirii. Desigur, creierul uman nu este un fel de mașină de imitat. Reacționăm la stimuli în funcție de experiența personală. Atunci când vedem un câine care latră sau o maimuță care plescăie, acțiuni care corespund vorbirii la oameni, neuronii-oglindă asociați vorbirii rămân inactivi. Această înțelegere din perspectivă personală a acțiunilor celorlalți ne ajută, se pare, să ne putem raporta la cei din jur, să putem rezona cu ei, conchid Cacioppo și Patrick
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
om bun la toate muncile, cinstit, dar condamnat să ispășească, victimă a fatalității - trăsătura sufletului slav. Numai Egor Își păstrează umanitatea. Dar sunt alte sute de indivizi descompuși, Învinși de boli și de mizerie, la un pas de moarte, dar „plescăind din buze de plăcere” să verse „ropote de Înjurături, din acelea birjărești, lungi și Întortocheate ca un descântec Împotriva frigurilor, bălmăjit din cele mai murdare expresii”. Pretutindeni domnea dezordinea, ignoranța, nepăsarea și cruzimea. Singurul mod de a se exprima al
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
într-o proporție de 50% cu lichidul dionisiac, era cartea de vizită cea mai elocventă a acestui "avortonus paedagogus". Iar pentru a-și calma starea lui permanent colerică, își absorbea cu forță și repeziciune cavitățile dentare într-un clănțănit și plescăit respingător. Avea prostul obicei să stea în prima bancă din primul rând de la ușă, cu fundul pe pupitru și picioarele pe banchetă, înghesuind brutal pe cei doi copii unul în celălalt. Din poziția asta dominatoare, asemenea unei reptile pufăitoare, pândea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
stătea cât se poate de departe de mine, pe scaunul pasagerului, brațele încrucișate, verificându-și din când în când centura de siguranță pentru a-mi aminti și mie că trebuia să mi-o pun și eu. Emise un fel de plescăit care amenda lipsa mea de responsabilitate. Aveam nevoie de fiecare celulă din mine ca să distrug (doar astă seară) toate lucrurile care bântuiseră prin mintea mea, iar în final eram prea obosit și prea distras pentru a o lua razna. Venise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și nu se pricepea unde să le mai grămădească. "în discordie cu realitatea" "teroriștii". "la 3 ore post-meridionale". Ilie Vasitu, "judecătorul". 28 Mai 1925 [LITORAL. DEPĂRTĂRI] (Pe țărmul Pontic)* Balcic. Marea-i destul de liniștită. Ușor încrețită de hula după amiezii, plescăiește regulat la țărm. Orașul încântător, în terase cu grădini suspendate, cu intrări tainice de sus în jos. Smochini și migdali. Ș-un puiu de magar oleacă mai mare decât un epure. Și tot decorul orașului proectat pe un munte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din licoarea binefăcătoare, ceea ce de această dată a acceptat, cu aerul că ne făcea totuși o favoare. A sorbit întâi încet, apoi, cu o mișcare largă, a dat peste cap tot ce rămăsese în pahar. Și-a șters mustățile, a plescăit din buze și, deodată înviorat, a rostit următoarele vorbe: — Măi băieți, știți că nu e rău? Înscrieți-mă și pe mine în Asociație. Așadar, unde nu reușiserăm cu Ionescu Morel, am reușit cu Acidofilul. În tot anul 1958, Zaharia Stancu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nume bune. Ronaldo, Raul. Nume de porumbei. ...ăla floriu, uite-l p-ăla floriu! Ăla premiatu’... ... Vasileeeeee, bă, Vasileeee, băăăăă... ... îți vine cioara, băăăă! Ciori pe post de porumbei. Fâlfâit care le propulsează, le împinge să zgârie aerul. Nu croncăne, plescăie doar, vag satisfăcute. N-are nici o noimă dansul ăsta din pom în pom. Se învârt să poată reveni de unde au plecat. Trebuie să țină și ele cont de ceva. (...) Ce așteptăm întruniți în forum? Azi trebuie să sosească barbarii de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
e un rahat, lui Vasile B. i-au fost de-ajuns numai două zile. Dacă filozofia ar avea recorduri, în mod sigur Vasile B. l-ar fi deținut pe acela de viteză. Că motoarele tremurau continuu, iar curelele de transmisie plescăiau ca o mie de broaște care săreau disperate în baltă, era normal. Nu era anormal nici faptul că geamurile halei vibrau și, din când în când, plesneau. Normal era să se zgâlțâie, să se clatine, să iasă din țâțâni și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Saul Bellow, Petru Popescu, J.D. Salinger, Henry James, Thomas Hardy, Lawrence Durrell, Iris Murdoch și încă vreo câteva plutoane. Sunt roluri care încap anevoie într-un corp de bibliotecă. Roluri în marginea cărora criticii au glosat abundent, iar cusurgiii au plescăit decepționați din buze, fiindcă nivelul de execuție nu era doar înalt, ci de-a dreptul neretușabil. Lângă baleiajul ăsta atent ca farurile unui mirador, care te face să te gândești că e mai simplu să compilezi liste cu anglo-americanii netraduși
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
o lume fără Ulise ar fi condamnată să piară. Și dacă aceasta nu ne cere să copiem statuile grecești, ne cere, În schimb, să știm ce anume le-a făcut cu putință. Cu puțin efort aș putea chiar auzi lopețile plescăind În apă În clipa cînd Ulise se apropie de țărm și se pregătește să coboare. După anii de peripeții pe mare, nu mi se pare nepotrivit să cred că sufletul său vibrează ca al unui poet. I se pot reproșa
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Vocea lui Amy Forrester continuă, pe același ton plicticos de moarte. Și, când spun să arate elegant, nu vreau să spun să arate prea elegant. Să fie ceva formal... dar, totuși, sexi. Mă înțelegi, nu? Se uită la mine întrebător, plescăind din gumă. — Ăă... da! spun, fără să am habar ce naiba vrea să spună. Dumnezeule, nu-mi amintesc deloc ce-a zis că vrea. Haide, Becky! Concentrează-te! — Deci, ca să recapitulăm, dorești... o rochie de seară, da? mă aventurez, jucându-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]