1,866 matches
-
-mi fac meseria mea de frizer, că asta am învățat și asta știu să fac, și v-aș ruga, dacă se poate, să ne mai măriți leafa, ca să nu ajungem de râsul curcilor!" Ei, nu mai spune! exclamă Stelian. Ticu plesni cu palma în masă și își continuă istorisirea: "Că, dacă voi mă faceți membru de partid și pe urmă mă obligați să fiu șef", zise el, rostindu-și cuvintele de parcă activistul cu care purtase discuția ar fi fost de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Galateea!... Nu-ți irosi tinerețea, tinere domn! Nu da regina din mână pe-un biet nebun... Și nu te-nhăita cu literații pentru blidul suflat cu aur al unei glorii sterpe, așa cum am făcut eu. La cea dintâi mișcare, blidul plesnește și nu-ți mai rămân decât cioburile... Brusc, profesorul Barbilian tăcu și își întoarse capul spre prietenul său, care începuse să râdă cu atâta poftă, încât îi dădură lacrimile. Luându-și seama, el se opri din râs și, scoțându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ale lui Stelian despre Picior de Lemn. Omul avea, însă, darul de a fi atât de bun de gură, încât și cele mai jalnice și dubioase pățanii deveneau, spuse de el, istorii bune de evocat, pe care Virgil le asculta plesnindu-și palmele pe genunchi și hohotind de se cutremurau pereții. Dar când Virgil încerca să-i povestească la rându-i cele auzite de la cojocar, Stelian îl asculta un minut-două în tăcere, după care îl întrerupea pentru a-i spune scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și solid, care scrie poezii și e bun și la matematică. Dobrescu făcu o figură mirată. Cum, elefantul ăla scrie și poezii?! se băgă în discuție un alt coleg, scund și negricios la față ca un țigan. Paulică Dobrescu se plesni cu palma peste frunte în mod teatral. Hăp-șa! exclamă el mucalit, tresăltând ca la jocul călușarilor. Și-acum te-ai băgat tu, Victore, pe fir! Bravo, frate-meu... Să știi că mi-a picat și mie fisa! Șase! îi avertiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de rutină pentru dizenterie nu ne-a dat mari speranțe. Toată strădania noastră de a-l pune pe picioare pe Dither, n-a slujit la nimic. Într-o noapte cu lună plină l-am înmormântat sub liliacul ai cărui muguri plesneau de sevă. În porthartul lui uzat erau câteva scrisori, fotografia unei femei blonde împingând un landou și ținând un băiețel de vreo trei ani de mână și fotografia unui grup de bărbați. Simion le-a împachetat cu grijă și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de parcă am fi mereu la serviciu, sub ochii unui șef acru, dar corect. Nu ne permitem să-l persiflăm, strâmbându-ne la el, pentru că e corect, ne plătește leafa, dar nici nu avem chef să zâmbim, ca să creadă că, trudind, plesnim de fericire întru idealul fișei postului. Mai curând preferăm să jucăm rolul insului care sfidează amănuntele unei slujbe care a făcut vedetă din plictis și să ne comportăm ca niște sisifi, ființe transformate în substantive comune... Acesta este, neîndoielnic, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un vis și o durere care tot împrejmuiește, Diavolul e aici, e în mine, el nu se oprește, Amețeală e delirul, lacrimi răgetele mele, În puterea cea mai mare ce din trup îmi răbufnește, Cu un zbucium ce venele-mi plesnește, Și deodată simt că-n mine tot ce-i suflet izbucnește Cu puterea dorului, durerea focului și tăria iadului. Agonie în extaz, plăcere în nebunie Eu lovesc și mă lovește, simt că-i vie./ Curcubeul de aur și noaptea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nicicând în inimă. Eu Sunt tânără. Eu vreau sincer să trăiesc./ Gândurile-mi zboară spre tine, Pieptu-mi arde, mintea gonește aiurea, Gol spațial stelele gonesc în astral Ideea-i nesomn, fantezie și goană, Cerul se surpă în inima mea, Pământul plesnește și stelele se izbesc de pământ. Simțirea tresaltă, vraja atinge sublimul, Fuga-i continuă, uimitoare peste Univers, Visul s-a agățat într-o simțire eternă Și deși gardurile sunt infinite, imaginea nebună, Trăirea-i aceeași, trupul deschizându-se s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
goi în lumina lunii când argintii, când aurii. Nu ne era frig. Abia înspre dimineață îmi luai halatul pe mine și fugii ca Cenușăreasa, înainte de ruperea vrăjii, cu toate că în continuarea ei. În cameră mă aștepta Amélie. Cum închisei ușa, mă plesni. Scoasei un țipăt scurt, de surpriză. Și o plesnii și eu pe ea. Îi dădură lacrimile. Îți dau cinci minute să pleci, înainte să vă distrugi, să îl distrug. Poți veni, de vei mai vrea, înapoi numai peste trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ne era frig. Abia înspre dimineață îmi luai halatul pe mine și fugii ca Cenușăreasa, înainte de ruperea vrăjii, cu toate că în continuarea ei. În cameră mă aștepta Amélie. Cum închisei ușa, mă plesni. Scoasei un țipăt scurt, de surpriză. Și o plesnii și eu pe ea. Îi dădură lacrimile. Îți dau cinci minute să pleci, înainte să vă distrugi, să îl distrug. Poți veni, de vei mai vrea, înapoi numai peste trei ani, rosti și plecă. Vorbea serios. Mă îmbrăcai cât putui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iubesc. · Sunt clipe când totul e urât. Numai protecția blândă, neimpusă a cuiva poate face ca timpul ce se scurge să ducă cu el durerea. Îl amenințam cu arma, însă nu trăsei, așa că mi-o luă din mână. Și mă plesni pentru cum putea să se termine rău totul. Acum stă lângă mine și facem o înțelegere. Cât îmi place să zâmbesc! Și acum îmi zâmbesc mie, oglindindu-mă în ochii lui. Ce priveliște încântătoare. · · · · În zilele noastre, Iași, Alexandru. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pune prezervativul și în timp ce, mă sărută, după care se uită la mine. Ne privim în ochi. Vrea să vadă cum îmi place. Clipe de intimitate furate, dar clipe. Mă dezleagă și se întinde lângă mine, îmbrățișându-mă. Încep să-l plesnesc, până mă ține din nou: Vreau să te cuceresc. Ce zici, îmi dai această șansă? /1 Însă îți sugerez să nu faci vreo prostie. Și ne comportăm normal, civilizat. Vorbim. Și încep să-l apreciez. Însă în același timp încordarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să fim unul lângă altul, încerc să mă feresc, însă mă ia pe sus și mă trezesc cu fața în jos pe masă. În timp ce mi-o trăgea, mă mângâie ușurel pe șira spinării, chestie care e nu știu cum bine. Ticălosule! îl plesnesc. Ți-a plăcut, îmi zâmbește sfidător. Stai să vezi ce-o să te fut! Chiar te rog, spune pe un ton sincer, intim, și se oferă să mă sărute. Nu are pistolul la el, profit de apropiere și îl lovesc îngrozitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în care, doar cu câteva luni mai devreme, frigul o prefăcuse fără milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
spunând că acolo unde pleacă ei se aplică altfel zicerea de pe pancartă. -Ai auzit, cum? -Da! Spuneau că acolo începând cu primasul și terminând cu paznicul din cadrul comunității, toată lumea respectă zicerea: „ Împreună la bine și la greu.” -Mă! Acum te plesnesc de nu te vezi! -Nu aveți voie, i-a răspuns cerșetorul. -De ce nu? -Împreună cu aleșii dumneavoastră ați votat o lege, ca noi să nu mai fim atinși nici măcar cu o pană de lebădă. -Și ... ce-i cu asta
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
doresc, zise cu îngâmfare tânărul. Au încălecat, au luat calul Adelei și au plecat. -Prințe, mai bine slobozim calul fetei, altfel cine știe ce mai scormonim. -Asta și vreau, voi scormoni răni vechi și le voi arde, ți-am mai spus ... și plesnește odată calul, că până la chindii vreau să pun toți servitorii la treabă. Adela și prietenele ei fugăreau caii de mâncau pământul nu alta, pentru a ajunge cât mai repede la adăposturile lor. Când au ajuns în apropiere Verona a observat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
zvârlit într-un cuptor de fier, care era bine încins și au închis portița. Prin niște ferestruici mici de cristal (care nu ardeau) am privit atât eu cât și alții, cum ardea mortul. În mai puțin de zece minute a plesnit și i s-a topit carnea, iar după trei sferturi de ceas, toate oasele se făcuseră cenușă. Printr-un mijloc dibaci, au scos tabla de fier din cuptor, au răcit-o puțin și apoi au adunat cenușa mortului, și au
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de parcă mi-o Întinsese să i-o sărut. Atunci, gura ei, splendid desenată, cu suave buze pale, se curbă puțin, foarte ușor, Într-un gest minim ce putea fi interpretat ca un surâs distant, enigmatic, misterios. Am auzit biciul vizitiului plesnind, și careta s-a urnit ducând cu ea zâmbetul acela despre care nici În ziua de azi nu știu dacă a fost real sau imaginar. Iar eu am rămas În mijlocul drumului, Îndrăgostit până În ultima fibră a inimii, văzând cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lui. Valizele mi le făcuse mama. Ne-a primit directoarea. Avea un halat alb, de doctor, și peste părul negru purta o bonetă cu colțuri. Ochii îi erau un pic injectați și pe obrazul stâng avea un furuncul gata să plesnească. în timp ce vorbea, mișca din cap și își scotea în afară așa de tare buza de jos, că aproape îi flutura. Se adresa tatei. Eu nu eram socotit capabil să înțeleg graiul omenesc. Era mândră că inginerul silvic voia să încredințeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
plăcinte sau alte bunătăți, tărnațul ei era plin de toate națiile și nimeni nu se simțea discriminat, te asigur! Iar când se coceau cireșele, bunul meu îmi dădea voie să-i aduc pe toți copiii și mâncam până când simțeam că plesnim... După prima vacanță petrecută la bunici înjuram ungurește și țigănește, maaamă! Știi, înjurăturile țigănești sunt spurcate, cele ungurești sunt foarte lungi și eu folosind judicios cunoștințele obținute, făcusem o combinație, doamne, mama a rămas siderată..., apoi aveam un accent neaoș
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
adevărat... Și mai avem de lucru până acolo, Bart, mai avem... O boare rece se strecură în încăpere prin fereastra lăsată întredeschisă, pentru aer curat. Deodată se petrecu ceva neașteptat: Bart rămase nemișcat ca o stană de piatră, apoi se plesni cu palmele peste pulpe și sări în picioare agil ca un gimnast, cu o expresie de uluială și de fericire pe chip: Nu se poate, exclamă el cu voce gâtuită de emoție, privind-o pe Arm, ai văzut? Ai văzut
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
parte, și arta distrugerii aproapelui, pe de alta. Iar acum în memorialistică. O editură particulară vrea ca lumea să afle amănunte despre viețile noastre exemplare. Să mori de râs! Serios! (Ni se întâmplă deseori, chiar dintr-un fleac. Aproape că plesnim de atâta râs!) Gloria literară! Mezinul a mai gustat-o. Acum nu-i mai iese nici un vers. În proză se descurcă. Mi-a citit într-o zi ceva, nu știu ce i-a venit. Și Mijlociul se descurcă. Atunci când scrie, bolborosește pasaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
care voia să-ți dăruiască un soldățel de plumb dacă-i dădeai un pupic. Bunica a zâmbit duios la auzul acelor cuvinte. Vorbești despre Mama și despre tatăl Katiei, vorbești despre Nuria..." "Despre Nuria?" A crezut că bunica o s-o plesnească iar și s-a îndepărtat de ea cât a putut de discret. "Da." "Și ce altceva mai fac?" "Câteodată îți ieși din fire." "De ce ai rănile astea?" Ieri după-amiază te-am întrebat despre Nuria și ai început să urli." Zgârietura
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
Dinis Machado Înaintăm puțin în moartea celorlalți Am vorbit despre moartea actorilor străzii - și mai vorbesc și despre moartea prietenilor ajunși la vârsta când oasele plesnesc măcinate de șocuri, sau venele cedează în fața inundației efortului, toxinelor timpului ori tutunului. Și, de asemenea, despre moartea celor care ne sunt indiferenți - indiferenți în măsura în care nu intră în ordinea preocupărilor care mai găzduiesc vestigii de solidaritate umană. Uneori, aici, inima
Moartea actorilor by Dinis Machado () [Corola-journal/Journalistic/6854_a_8179]
-
triunghiular/ și sper să-ntâlnesc o privire// dacă m-aș rata, oare n-ai ține la mine mai mult ?// Prietene, viața e singurul rahat pe care-l mai am/ pot s-o fac bici./ pot s-o fac și să plesnească./ primește, deci, acest poem ca pe-o bătaie/ a inimii mele." (pag. 68) Acum, ce să zic? Aferim!
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]