2,329 matches
-
să-și mai schimbe părerea - dovadă de cum trăiesc prejudecățile mai mult decît obiectele lor. Oameni văzuți numai pînă la genunchi care, probabil, nici nu trăiesc mai departe de acolo. Molcome bîjbîiri după identitate. Vizite anunțate pe cartoline de carton, etichetă, plictiseală. Un tablou exact al iernii meteorologic-culturale, cu tabloul angoasant, fără să provoace la altceva decît la o așteptare paralizată de lipsa vigorii și a voinței, al sărbătorilor ei, al timpului care trebuie învins cu greutatea unor puteri în scădere. Cu
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
din politețe. Fascinația și gustul pentru tîlcul unei povești, pentru cum poți să o urmărești, pentru ceea ce este posibil numai acolo, pentru inflexiunile prin care iluzia ți se strecoară în suflet și nu-l mai părăsește, pentru felul în care plictiseala este alungată de dozarea pe care vocea o dă misterului, suspansului, fricii, complicității cu un personaj sau altul, capacitatea de a urmări logica faptelor, lipsa tradițională a maimuțărelii și a prefacerii tonului în funcție de roluri, specifică atunci cînd este vorba de
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
instrumente psihologice de încredere testate pe populația românească, rezultatele pe care le vei primi pot fi distorsionate de o serie de factori. Așadar, profilele pot fi influențate de starea ta din momentul evaluării psihologice: dispoziție bună sau rea, curiozitate sau plictiseală, oboseală sau confort, atitudine de seriozitate sau superficialitate în completarea formularelor. 3. Poți solicita protocolul detaliat al evaluării psihologice! Vei obține prin poșta electronică (preferabil) sau pe CD profilele de personalitate sau interese, în cazul în care dorești să le
Al treilea instrument de consiliere: Consilierea online prin “Centrul on-line de informare și comunicare elev – consilier: Întreabăne la orice oră”. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2377]
-
sensurile sale figurate, legate de atitudini și sentimente umane, a seca evocă în primul rând durerea, suferința ("Cîntă cucu dă mă sacă", citat în Dicționarul limbii române, tomul X, partea a 2-a, 1987) - de la care trecerea către enervare și plictiseală nu e imposibilă, dar nici foarte probabilă. Derivatul vechi secătură "om de nimic, lichea etc." este mult mai ușor de explicat, prin evoluție de la sensul "uscat, inutil, lipsit de valoare" și prin analogie cu alți termeni peiorativi (uscătură, tîrîtură etc.
"Mă seacă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9451_a_10776]
-
o mistică a exceselor ce merge împotriva formelor stabile, detestînd colportajul sentimental de substrucție romantică, dar și formele epurate, clare". Spiritul baroc nu e unul al exclusivei forări în profunzime, exploatînd cu patimă relieful superficiilor, ceea ce duce la saturație, la plictiseală, la instabilitatea în atitudini și ocupații. "E o instabilitate în ideal, o goană după himere, un permanent disconfort spiritual ce frizează mizantropia și, deseori, replierea cinică". Donquijotismul și bovarismul sînt tangente la o asemenea natură scindată care tentează în permanență
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
bine să-și dateze intervențiile. Astfel că dialogul nostru a căpătat, curând după demararea lui, și această funcție de jurnal. Trecerea timpului este atent monitorizată și marcată, zilele începând să lase pe hârtie confesiuni ample sau, dimpotrivă, spații albe, datorate oboselii, plictiselii, necazurilor biologice. Omul care apasă pe clapele mașinii de scris (fiindcă Octavian Paler scria direct la mașină și apoi revizuia tot la mașină) se desprinde uneori de autor, cerându-și dreptul de a lăsa, într-o zi rea, pagina goală
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
diverse medii și ipostaze, în atașante travestiuri, spre a-și depăna poveștile, făcând uz de tot ambitusul realismului, de la cel fiziologic (febră, delir, panică) la cel tipologic (portrete, de la carismatic la grotesc) totul pe un fundal de nelămurită greață și plictiseală stupidă, cum se întâmplă de pildă, în "Duminica bolnavilor". Fiecare bolnav are o poveste a sa, un tic, o meteahnă, un miros, naratorul însuși având obsesiva reprezentare a frumuseții unei asistente, roșcata Ada. Fapt e că firea introvertită, timiditatea agresivă
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
sunt pure ficțiuni. și atunci, pe cine reprezintă ei? În numele cui vorbesc? Ce au să ne spună? știți deja răspunsul, i-ați auzit de mii de ori: fie îl înjură pe Băsescu, fie pe Tăriceanu. Cumplită sărăcie de idei, mare plictiseală! Să latri zilnic, cu emfază, aceleași tâmpenii, să pui în circulație una, maximum două idei fixe este ca și cum ai vizita în fiecare zi grădina zoologică și te-ai distra cu aceleași maimuțe și papagali. Nu se pot numi nici putere
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
sfârșitul unei lumi. Aveam 14 ani și o vagă idee despre Ceaușescu. Îl știam din tabloul atârnat în sala de clasă, din bancuri că n-are decât o ureche pentru că în toate pozele apărea așa, într-o ureche. Câteodată, de plictiseală, mâzgăleam pozele din cărți și apoi, de frica dirigintei, rupeam foaia cu Ceaușescu purtând coarne, cu limba scoasă sau cu urechile lungite. Eram elev în orașul unde prim-secretar era Nicu Ceaușescu, coleg cu câțiva copii de nomenclaturiști. Trăiau retrași
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
O să puteți să-l decontați. Esmé arde firul de păr. Face să leviteze globul de cristal. Extenuată, îi spune cu dispreț lui Gérard: — Dumneavoastră sunteți mort de mult. Altfel, o să trăiți până la optzeci și doi de ani. O să muriți de plictiseală într-un azil de bătrâni, pe Coasta de Azur. N-o să vă plângă nimeni. Gata. Esmé stinge luminile în partea ei. Gérard e mut. Uită să bage o frază de încheiere. Se gândește dacă să se bucure sau să plângă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o frază de încheiere. Se gândește dacă să se bucure sau să plângă. Se bucură: în fond, optzeci și doi de ani e o vârstă frumoasă, iar Coasta de Azur e un loc unde să tot mori. Chiar și de plictiseală. Lionel vede începutul calupului de publicitate și stinge televizorul. Deschide o sticlă de șampanie. E ora 21.45. Lionel e băut bine. A dormit puțin după masă, dar când s-a trezit, a început să bea și mai tare. Vrea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
țestoase de galapagos nu contenesc să se dezbrace din respect pentru tine, să ai crătiți bune și scăunașe bune, de stat pe prispă și privit la viața ta, în apus. câte puțin era o după-amiază de vară cu țânțari și plictiseli întinse pe spate mi-era și foame, și greață, în același timp, greață de toate zilele la fel identice, ca puii de pește, care se nasc deodată și înoată în bancuri uriașe prin marea transparentă, lângă mal foame de ce am
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mai ai foarte puțină răbdare, uite, privește, se vede poarta de aur cum iese din aburii vulcanului vechi al credinței tale fără margini, al persistenței tale, al luptei tale cu demonii neobosiți ai străzilor, ai hâr tiilor, ai calculatoarelor, ai plictiselii și ai lipsei de sens și de dragoste, poarta se vede, mai sunt câțiva pași de timp, fii încrezătoare, zâmbește. șase în al doilea loc: nu ai unde să pleci acum, nu ai unde te duce, nici nu trebuie să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
întru totul ieșite din tipare, cu atât mai mult, cu cât ele se petrec într-un oraș mic, de care nimeni n-a prea auzit vreodată, și în care nici măcar strigoii nu se încumetă să vină, iar asta doar din cauza plictiselii de nestrămutat! Când se nimerește să aibă loc, acest tip de întâmplări îi magnetizează numaidecât pe oameni; ei își lasă și familie, și meserie, doar spre a se preocupa un timp îndelung cu dezbaterea noilor vești sau a noilor zvonuri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
puțin după ora prânzului ( În funcție de orele pe care le aveau). După ce-și pregăteau temele pentru o nouă zi de școală, urmăreau anumite emisiuni la televizor sau navigau pe internet. Destulă liniște, monotonie, care mi-au indus o stare de plictiseală. Într-una din zilele Însorite, m-am plimbat cu Arisa prin parcul Plumbuita din Colentina. Ne-am dat În leagăn. Un sentiment plăcut, care m-a dus cu gândul la anii copilăriei. Zăpada se topise, soarele Își arătase fața, dar
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dintre Dorin și activiștii de partid o să le procure cel mai delicios spectacol din ultima vreme. O să trăiască din asta cel puțin un an. Ar trebui regizate mai multe vizite de lucru pentru ca cei din institut să nu moară de plictiseală. Dorin își luase toate dosarele pline cu schițe și le vârâse sub birou. Masa era goală ca o câmpie după taifun. Toți știau că duc o viață mizerabilă, că se lasă manevrați ca niște marionete, nimeni nu mai credea în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
neagră (preferata), cu decolteu obraznic, pe care și-o arunca mult prea repede de pe ea. Pentru ochii ei neverosimil de alungiți, care aproape că atingeau cu coada lor prelungă marginea de sus a urechii. Atât!... Am aprins, dintr-o pură plictiseală, din nevoia de a schimba... decorul, o țigară. Am găsit În șifonier, pe un raft, un pachet de țigări, pe jumătate plin, uitat de Mișu la ultima lui vizită. Sunt țigări lungi și subțiri, de culoare maro. Sunt țigări de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
e la Londra și ea nu ar avea cum să pătrundă în benzinăria din visul lui. O să vadă doar televizorul mergând în gol, ceaiul rece și medicamentele de pe noptieră și o să-și dea ea seama. ASFALT Jocul tău începuse din plictiseală, ca atâtea alte lucruri banale, dar până în dimineața aceea nu ți-a trecut prin cap să-ți arunci privirea spre asfaltul de sub picioare. Cât timp așteptai în stație, îți făceai tot felul de planuri - pentru cină, pentru filme, pentru tenis
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să mai apăs o dată. — Termină cu smiorcăiala! Etajele treceau unul după altul, iar liftul înainta fără să țină cont de persoanele închise în cabină, la fel de anonime ca și butoanele care îl coordonau. În câteva secunde ajunseră la destinație, exact când plictiseala și așteptarea deveniră totuna. — Vreau să apăs pe buton. ... și liftul se opri. Toți au rămas calmi, în aceeași poziție, fiind siguri că în clipa următoare fie vor porni din nou, fie se vor deschide ușile; nu se întâmplă nimic
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Comandă o cafea și se așeză cât mai repede la o masă de unde putea vedea ușor cine pătrundea în acest spațiu nedeterminat, aproape cenușiu din cauza fumului gros de țigară. Cafeaua era fierbinte și destul de amară ca să îi incite simțurile. Din plictiseală începu să deseneze cu degetul arătător pătratele de pe fața de masă, apoi răsfoi o revistă din care nu avea de gând să citească nici un rând. Își repetă în minte planul, rece și calculat, nu trebuia să ezite nici o secundă. Sorbi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de dragul călătoriei, însă ceva lipsea. Petrecerea timpului pe vas nu mai avea nici un farmec și tot ce își doreau era să atingă din nou pământul, să apară un port. Experiențele au început să se succeadă din ce în ce mai repede. După plăcere și plictiseală, a urmat furtuna. Era prima lor furtună pe mare. Vasul se balansa în stânga și-n dreapta, ridicând prora peste valuri uriașe în urma cărora pupa cădea peste golul rămas. Cerul întunecat îi alungase pe toți turiștii în cabine. Primiseră prosoape în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în vreun fel. Toți însă cereau o explicație. El o privea pe ea, iar această privire spunea mult mai mult decât toată hărmălaia celorlalți. Își dădură seama că ajunseseră în punctul în care începea declinul. Nu mai era vorba de plictiseală, ci de o stare de irascibilitate. Croaziera devenise ceva insuportabil, enervant, aproape dureros. Imposibilitatea speranței îi aruncase la început într-o furie față de navă, de echipaj, de ei înșiși, pentru că fuseseră atât de stupizi și crezuseră în promisiunile afișelor din
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
făcute de mașina de scris. Prezența ei era insesizabilă, și nici ea nu dorea să facă sau să spună ceva ce l ar fi putut deranja. El continua să scrie, cuvânt după cuvânt, propoziție după propoziție, paragraf după paragraf. De plictiseală, Vera începu să cerceteze încăperea: el avusese dreptate, era identică; fiecare lucru era așezat în același loc asemeni lucrurilor din camera de la intrare, chiar și obiectele erau identice, de parcă cineva le mutase fără să știe ea, sau poate nici nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
își instala sumara tabără și petrecea timpul, în liniște și dulce ambianță, până seara. Singură, de luni și luni de zile, singură, doar cu un minuscul televizor alături, și cu câte o carte-două, ori o revistă-două, spre a-și îndepărta plictiseala, în cazul în care acesta și-ar fi făcut apariția, dar, mai rar se întâmpla ca aceasta să-i consume din prețiosul timp dedicat weekendului. De data aceasta, cineva se apropie de cișmea, sorbi nițică apă, apoi o privi îndelung
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la tare mare distanță de vârsta fetei, serios, care-i căuta permanent prietenia. Licurica observă lesne ce era de observat. Hăhăianu o plăcea nevoie mare. Ea, însă, nu-l plăcea nici cât negru sub unghie. și el insista, insista până la plictiseală, în ciuda faptului că Licurica încerca, permanent, să-l respingă. Dacă văzu ea și văzu că nu scapă de agăseala Hăhăianului, acceptă să stea la taifas cu el, fie pe timp de zi, fie mai pe înserat. Își găsiseră o bancă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]