1,400 matches
-
spune-mi, iubitul meu Mărțișor și micuțul Norocel, ei cum au fost pedepsiți? - N-au fost pedepsiți, prințesă! Măritul împărat i-a primit ca oaspeți, dând mese și petreceri în cinstea lor. Ei s-au distrat, s-au veselit, dar, plictisiți, acuma vor să plece. - Cuum? Nu-mi vine-a crede. Tăticul meu așa drăguț cu ei? Iar Mărțișor petrece, se distrează fără mine și, fără să mă vadă, vrea să plece? De ce înșiri aceste baliverne? Sau asta e... “porunca”? - Prințesă
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
trag la celălalt capăt a gest amical păduchele cleștii și-i freacă de pântecul gras și șmecherește-mi face semn cu ochiul. JOCUL Și-a fost... pe la-nceputurile lumii când săptămâna s-a sfârșit și Dumnezeu a strâmbat din nas plictisit, sătul să-și tot vadă-n a cerului oglindă, doar propriul chip perfect șlefuit. Privea la universul tocmai finisat, nemulțumit de ceea ce-a creat. Până atunci tot separase sârguincios, lumina de-ntuneric, urâtul de frumos și ura de iubire
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
coborau mecanic, făcând mimetic semnul crucii, de parcă ar fi fost conectați cu toții la niște sfori care îi manevrau simultan. Gândul o făcu să își stăpânească cu greu zâmbetul inoportun stârnit fără voie. Un țânc rătăcit printre cei mari și deja plictisit, își făcu și el auzită vocea plângăreață. Rând pe rând, preoții aghezmuiau și cântau: “odihnește-l Doamne pe robul tău”... Nu luase parte la prea multe slujbe, dar nu reușea niciodată să rețină ce spuneau atunci preoții. Însă înțelesese mai
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
Târziu ?... E numele durerii care crește oarbă în mine. Mereu e târziu între noi. Niciodată nu-i vreme pentru impreuna-ascultare a lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuri în care bate inima secretă a vieții. Toată ziua te-am așteptat. Am privit plictisit verdele brazilor, griul norilor, praful străzii. Am scris. Am fumat mult. Te-ai întors târziu mirosind a toamnă, împietrita de griji și zile. Ne privim. Cu ochii mari, fata ovala, părul lung, esti frumoasă. Dar, tu nu simți târziul. Nu
DOMESTICA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/382570_a_383899]
-
și replica”fk”- ce bine că o altă limbă poate exprima mai ușor ceea ce limba maternă n-ar îndrăzni, se gândi Irina, căutând o continuare pentru scenariu. Așadar, după doar o pauză repede acoperită de un “Ooooooo” și după un plictisit “wow”, X se decide să arate cât este de util, deci “ok” urmat de un “Aaaaaa!”- U-ul ar putea fi agățat de a, în altă scenetă, deci finalul ei ar fi....? Irina rămăsese încă indecisă în privința finalului, când, autobuzul
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
nimic... ne distram bine: Beam și goleam dintr-însa și... mă umpleam pe mine. Îi tot ziceam lu’ foehnul(?!): —Ascultă-aici la mine, Dă-ncoace telefonul și... n-am nimic cu tine! El - mut. Privea spre lună c-un aer plictisit, Parcă voia să-mi spună că-s beat și sunt tâmpit. Greșeala-mi aparține, că eu l-am cumpărat; Așa mi se cuvine, când cumpăr lucruri beat!... S-a dus și telefonul... că l-am pierdut ca boul... La ce-
DACĂ NU ZÂMBIM, MĂCAR SĂ RÂDEM!... FOEHNUL BAHIC de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383364_a_384693]
-
își desfăcu blana și o aruncă peste labele întregii familii leonine. Ca să nu răcească. Apoi se încovrigi peste labele lor. Ca să le-ncălzească. Îndrăznii la urechea lui nea Martin: - Dumnealor vin direct de la vânătoare? - Ei, ași! De la grădina zoologică. Niște plictisiți și fandosiți! Cușcă... confortabilă... ciolanul, ciolan...Și nu pot să-l sufăr pe moftangiul ăsta de Lup! Mă rog, ce urmărește dumnealui? Un ciolan mai mare? O cușcă mai luxoasă? Doar n-o fi vrând să locuiască în cușca leilor
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
pădurii.Dar sunt bătrân și mărul a ... XIX. 13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016. Ce tablou nefiresc Unii stau rezemați de hotarele lumii și privesc plictisiți fumul gros, risipit, Alții dau foc la rugi și atâta nebunii Morții cațără cruci, nu e timp de dormit, Mai aleargă prin jar cu călcâiele fripte, Cu cenușă-n genunchi, câțiva oameni, haotic, Adunând gloanțe vii și pumnale înfipte De la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
și plin de el, ca unul care deținea un mare secret despre șefa lui, a intrat în birou.S-a trântit în fotoliul din fața biroului iar picioarele le-a întins pe birou, unul peste altul. După o lungă tăcere Eugen, plictisit, a interpelat pe Olga: -Am treabă de ce m-ai chemat,îți era dor de mine? Sunt aici pentru tine-n orice moment. Olga a ridicat ochii, din hârtiile pe care le adusese Eugen, apoi s-a uitat la el plictisită
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385351_a_386680]
-
plictisit, a interpelat pe Olga: -Am treabă de ce m-ai chemat,îți era dor de mine? Sunt aici pentru tine-n orice moment. Olga a ridicat ochii, din hârtiile pe care le adusese Eugen, apoi s-a uitat la el plictisită. S-a ridicat de pe scaun a ocolit biroul și s-a oprit în dreptul lui: -Te rog să-ți iei picioarele de pe biroul meu, iar în fața unei doamne să ai o poziție cuviincioasă. -Dacă am limbariță, e posibil, ca o anumită
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385351_a_386680]
-
din urmă a încălecat totuși: o gloabă cu nume generic, Rezerva. Firește, ținută la coardă. Își merita cu prisosință Rezerva numele, nimic n-o îndupleca s-o ia la trap măcar. Zadarnice erau imboldurile din călcâie, zadarnice smuciturile frâului, pasul plictisit al animalului nu cunoștea vreo modificare. Vedea cu coada ochiului incisivii proeminenți, îmbrăcați în viplă, ai instructorului lucind batjocoritor. Se simțise umilit. Îl bătuse gândul să renunțe. Ei, mai reziști, mai reziști?... îl lua în derâdere tatăl. Sigur, lui îi
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
următorul, după", dar și "înlocuitor" S-a luptat cu Îngerul ! Spre Cer, pe scară, urcător ! Laban, ce înseamnă "alb", lui Iacov i-a dat două fețe : Pe Leea și pe Rahela, ca să îi fie neveste Leea, ce-nseamnă : "dezgustata, obosită, plictisita" Rahela, buna că o "oaie", de Iacov tare îndrăgită ! Cu cele două neveste și roaba Bilha, ca să știi Iacov a adus pe lume o fiică și multi fii : Fiindcă mi-a văzut mâhnirea, din Ceruri, Bunul DUMNEZEU "Vedeți fiu", e
DE LA ISAAC LA MOISE. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383164_a_384493]
-
toate astea, Doamne ferește, poate pierde sarcina! Așa că hotărî să se descurce cum poate. Un coleg i-a recomandat această persoană care dădea împrumut, suma de care avea nevoie. — Totuși, e mult prea mare dobândă, domnule Stănilă! Acesta lua un aer plictisit, spunându-i: — Domnule, dumneavoastră aveți nevoie de mine, nu eu de dumneavoastră! Faceți cum doriți, dar să nu mă m-ai deranjați! Criști rămase pe gânduri, nu se putea hotărî, nu știa dacă va reuși să achite suma cerută, împrumut
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383291_a_384620]
-
Dante simți cum ia foc. Cămătar blestemat. Să vină după el de-a dreptul la Priorat! Și câinele acela de polițai care Îl tot fixa rânjind. — Fă repede ce ți-am cerut, porunci el sec. Observă plin de ciudă expresia plictisită a omului care se Îndrepta fără grabă de-a lungul scării, iar apoi se Întoarse În chilie și se așeză la masa de scris, În așteptare. Privirea Îi căzu peste grămada de file la care lucrase pe timpul nopții, Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care mai apoi ar fi urmat să o domine prin intermediul acoliților săi, Îl Îngrijora. Ieși În cadrul ușii, chemându-l din nou, cu un gest grăbit, pe străjerul care se rezemase de o coloană a claustrului. Acesta Îi adresă o privire plictisită, pufnind ostentativ Înainte să se urnească. Două misiuni În intervalul a numai câteva minute trebuie că erau prea inoportune pentru unul ca dânsul. Dante Îl așteptă impasibil pană când se apropie Îndeajuns, iar apoi Îi administră un dos de palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îi Încolți pe buze, pentru a se preschimba mai apoi Într-un rânjet. — Nu-ți dai seama? Nici măcar cu toată știința dumitale? — Calul nebuniei e greu de urmărit. Mai ales atunci când aleargă la galop, ca În cazul dumitale, murmură Dante plictisit. — Și totuși, nu sunt nebun. Chiar dacă am scris că melancolia m-a atacat cu atâta putere Încât m-a adus la un pas de moarte. Vrei să știi de ce am făcut-o? Cecco se trase lângă Dante, până când aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Unde o fi acum Eveline? De ce nu se grăbește? Deodată mi-am auzit pronunțat numele. Vorbea Zoran. Calm, metodic, sigur. Resursele orale ale lui Roger Howard se epuizaseră, iar noul lider al subteranei punea lucrurile la punct cu o mină plictisită, agasat de faptul că era silit să reitereze adevăruri evidente. Printre alte argumente, a avansat cu satisfacție și ralierea mea la poziția taberei, de acum, câștigătoare. Sau aflată În proxima vecinătate a clipei triumfătoare. - Academicianul Adam Adam se află printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
zicea: „Spătare Vulture, să știi că ne urmărește cineva.” „Cine să fie, mărite Doamne, nu vezi că nu-i nimeni?” „îți spun eu, că simt, ne urmărește cineva, spătare.” „Acuma că ești mazilit, cine să te mai urmărească? făcea spătarul plictisit. Ești bun mazilit, mergi sănătos.” „Ba să știi că e cineva”, nu se lăsa Barzovie. Ei, cine credeți că era? Eram noi, povestitorii! Voiam să auzim ce mai vorbește Barzovie și ne țineam aproape, dar ne simțise, hoțomanul, și tăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
curte și de a lega orătăniile în cupluri dispărură, și adolescenta se îndrepta vioaie spre vârsta întrebărilor pe care i le punea din când în când Samoilă, tatăl: „Despina dragă, comment on dit en français vistiernic?” „Ministre de finance”, răspundea plictisită fata. „Et vel-logofăt?” „Je ne sais pas. Foute-moi la paix! Je suis fatiguée”. „Moi aussi”, răspundea trist vel-logofătul, gândindu-se la viața lui de necurmate bătălii. Și iat-o acum la masa domnească pe Despina, un boboc de fiică, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
palatul din colț, a tot strâmbat din nas și-acum se urcă pe pereții palatului, de bine ce-a ajuns; că ea, Amada, trebuie să știe c-au început să vie pețitorii și-ntreabă unde-i fata etc, etc. Amada, plictisită și sleită de-o migrenă din Dante, acceptă să primească pețitorii. Și se făcea că veniră să-și încerce norocul pe rând, următorii: din Englitera, înalt prudent și pistruiat, lordul Harrington, care pusese la picioarele prințesei modelul cu totul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se iviră exact în punctul pe care îl arătase băiatul și se îndreptară într-un trap ușor și vioi în direcția celor ce-i așteptau bucuroși și nerăbdători. Pe drum se întâlniră cu Moartea, ce se îndepărta spre nord, la fel de plictisită și fără chef ca întotdeauna. Vulturii se împrăștiară, și umbrei lor îi luă locul cea a lui Gacel Sayah, viteazul inmouchar veșnic prezent în amintire. În ziua următoare, fiii Lailei se apucară din nou să sape la puțul din mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
termină într-un colț din Africa de care tot n-a auzit? — Pe nimeni. — Exact. De aceea departamentul tău se ocupă să creeze „necesitatea asta inutilă“ și se străduiește ca imaginile noastre să fie transmise când o grămadă de oameni plictisiți stau în fața televizoarelor, pentru că ei vor cumpăra produsele pe care le promovează clienții noștri. Uriașul făcu o pauză, după care adăugă: — Și departamentul meu are grijă ca orarul să fie respectat cu strictețe... Hai, la treabă! După ce colaboratorii săi părăsiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
neutralitatea lor - deodată constați că ele, cuvintele, au devenit un fel de slujbași detracați ai puterii care aplaudă cu orice ocazie corupția și exterminarea și nu mai pot fi crezute nici atunci cînd rostesc adevărul Domnul D. Îl ascultă vag plictisit, din cînd În cînd soarbe din cafea, apoi din politețe intervine cu o Întrebare: — Ei, bine, dar nu Înțeleg unde vrei să ajungi? Algazi e vădit iritat de detașarea superioară a interlocutorului său. Bate ritmic cu arătătorul În masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Unele sînt foarte tinere - se vede după acea impertinență a fardului care pe un obraz de copil are agresivitatea unui transplant. Pe fețele lor placide așteptarea se confundă cu renunțarea. Titi Ciontea stă la o masă retrasă Într-un colț. Plictisit, ca și cum și-ar aminti de o obligație, Își duce la gură paharul cu vodcă. Pare unul dintre privilegiații asupra cărora timpul nu-și exercită autoritatea. Din cînd În cînd aruncă o privire spre ușile transparente care se deschid glisînd silențios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cîte o remarcă. Fotograful, așezat pe un taburet care dispare cu totul sub trupul masiv, descojește un măr cu mișcări atente ca și cînd ar desfășura un bandaj de pe deget; coaja gălbuie cade pe farfurie Într-o spirală perfectă. Pare plictisit. Mușcă din măr, Înghite În silă. O urmărește cu privirea fără ca ea să-l vadă. țce-a mai Îmbătrînit și asta uită să-și mai scoată pieptul Înainte și să-și sugă burta așa cum stă acum În profil cu omoplații ieșiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]