671 matches
-
Vorbind despre atributul modernității aplicat teologiei Bisericii noastre, prot. Marc-Antoine Costa de Beauregard, îl califică drept „actualizarea sa continuă prin Duhul” . Iar Părintele Ieromonah Savatie Baștovoi, în această privință, conchide: „mesajul creștin nu are nevoie să fie completat, deoarece exprimă plinătatea; totuși, el are nevoie să fie explicat și transmis” . Potrivit Părintele Profesor Valer Bel, „unul dintre imperativele misionare actuale este acela de a predica Evanghelia și a transmite Tradiția în rândul celor ce nu cunosc pe Iisus Hristos sau sunt
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
rămas uniți prin acest gest toată viața.” (Dumitru Bordeianu, Mărturisiri din mlaștina disperării, Ed. Scara, București, 2001, p.182). Pe lângă rugăciune și faptele milei creștine închisoarea comunistă a fost și spațiul unde Biserica lui Iisus Hristos S-a manifestat în plinătatea sa harică. Sfinte Liturgii, Sfânta Împărtășanie, Sfânta Spovedanie și în cîteva cazuri taina Sfântului Botez au avut loc în acest spațiu pe care diavolul l-ar fi vrut unul al tenebrelor și lipsei de speranță. Mărturisirile Părintelui Arhimandrit Ioan Iovan
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
și iubita una suntem”. Atât timp cât zicem "eu" și "el", noi împărtășim suferința și n‑o putem accepta. La piciorul Crucii, Maica Domnului nu sta în lacrimi, cum e adesea zugrăvită în pictura occidentală, ea a ajuns la o astfel de plinătate a unirii (în dragoste) cu Fiul ei, că nu mai avea la ce să se împotrivească. Trecea prin răstignire împreună cu Hristos. Ea își trăia propria‑i moarte. Mama încheia tot ceea ce începuse în ziua aducerii lui Hristos la templu, când
O ALTFEL DE CRUCE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376386_a_377715]
-
îndemnați, permanent, de către Părinții filocalici să cinstim, neîncetat și necontenit, pe Împărăteasa Cerului, urmând-o deplin în smerenie și supunere până să facem ceea ce și ea a făcut, ca să ne putem învrednici de înfierea ei. Căci, fiii Maicii Domnului cunosc plinătatea rodnică și sacră a votului tăcerii. Îndeosebi ei sunt marea armată tăcută a monahilor isihaști. Și noi știm că tăcerea isihaștilor rugăciune este. (Cf. Liviu Petcu - http://ziarullumina.ro/despre-maica-domnului-la-parintii-filocalici-38295.html - 18.10.2009/05.04.2016). Prin urmare, se
CÂTEVA INDICII ISTORICE ŞI REFERINŢE CULTURAL – SPIRITUALE CU PRIVIRE LA ICOANA MAICII DOMNULUI “PRODROMIŢA” DE LA SCHITUL ROMÂNESC PRODROMU DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 [Corola-blog/BlogPost/375822_a_377151]
-
vânătăi și excoriații, ci o tinerică subțirică, înaltă, cu doi ochi frumoși, un piept bine conturat într-o rochiță sexy dintr-un material foarte plăcut, într-o culoare proaspătă de vară, de un galben pal. Cupele de la nivelul pieptului evidențiau plinătatea sânilor rotunzi și tari, ce tresăltau la fiecare mișcare a corpului, captivând atenția bărbaților pe lângă care treceau. Rochița avea drapeuri frumoase, volănașe la decolteuri și bretele, iar la nivelul taliei era lucrată cu un passe plisat care-i scotea în
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
își făcuse o anumită impresie despre partenerul de dans. Gloria percepea fără să-și dorească acest lucru, o anumită atracție fizică față de bărbatul care i-a dirijat pașii pe ring și care i-a mângâiat atât de plăcut, cu pectoralii, plinătatea sânilor. Simțea cum se întăresc la fiecare atingere “involuntară”, cum devin tot mai obraznici și cum mameloanele sparg pânza subțire a rochiei lipită de trupul partenerului de dans. În acele momente și-ar fi dorit să fie alături de soț. Aceste
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
făurar de carte în procesul de promovare a literaturii actuale, gest ce merită întreaga noastră gratitudine. Ce minunat ar fi dacă notabilul exemplu oferit de Napoca Nova ar molipsi și alte edituri.“ Încă din titlu, poetul direcționează subiectele poeziilor spre plinătatea misterelor, neștiute și neînțelese, spre sentimentul de încredere în rezolvarea favorabilă a unei acțiuni. Această nădejde trece ca un fir roșu prin cele două cicluri, încărcat de sfaturi: “Oricât de cumsecade și omenos ai fi,/ Nu-l ierta pe cel
ION CONSTANTINERSCU- TAINICE SPERANȚE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373259_a_374588]
-
este reazemul fundamental al Crucii: Părinte, în mâinile Tale încredințez Duhul Meu. Fiul este Jertfa; Duhul, Porumbelul Care rămâne mereu peste Fiul, este pacea Crucii lui Hristos și puterea Învierii. Crucea descoperă astfel iubirea Treimii în manifestarea ei concretă, în plinătatea și în întâlnirea ei decisivă cu păcatul”. (Glasul Bisericii-Revista Oficială a Sfintei Mitropolii a Munteniei și Dobrogei, An. L, nr.3-4, Iulie-Decembrie, 1992, București, p. 59) Evocându-l pe marele Pandur, pe primul Domn al Dreptății Sociale al epocii moderne
MARI JERTFITORI ŞI MĂRTURISITORI AI FILOCALIEI ORTODOXE ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372047_a_373376]
-
Kit Mays, Christian Chen, DeVern Fromke, autori care, în scrierile lor, vorbesc despre nădejdea chemării Lui, despre bogăția moștenirii lui în sfinți, despre puterea care lucrează în noi, cei care am crezut, dar și despre Adunarea care este trupul Lui, plinătatea lui Cristos. Rugăciunea noastră este ca această literatură să contribuie la pregătirea poporul lui Dumnezeu pentru foarte apropiata întâlnire cu Cristos. Vizitați www.lampadaruldeaur . Referință Bibliografică: Lampadarul de Aur / Confluențe Românești : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 10, Anul I
LAMPADARUL DE AUR de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372137_a_373466]
-
revarsă razele tremurânde peste cuprinsul sclipitor, de iarnă, Dumnezeu plângea dintr-un ochi și râdea de bucurie din celălalt. Bucuria Lui, reverberata prin plămânii fragezi ai Pruncului, era viața veșnică ce în curând va curge din rănile Lui. Viața în plinătatea ei trebuia să izbândească asupra morții, precum ziua trebuie să triumfe asupra nopții. În ochii Lui era bucuria veșnică, biruitoare asupra unei întristări vremelnice, era cerul dintr-o dată mai aproape, tot atât de aproape precum plânsul de pe buzele Pruncului. Au trecut două mii
CRACIUNUL de DELIA ALMAJAN în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372273_a_373602]
-
-s fiu de Dumnezeu și pot să-Ți spun cu drag, Părinte, Neprihănirea mea Tu ești, prin sângele vărsat pe cruce, Cu rugăciunea împletesc, dorul ce-n slavă mă conduce. Tu îmi ești sursă, mă-ngrijești, prin Tine am azi plinătate, Îmi vindeci trupul, duhul meu și sufletu-mi îl faci cetate, Vreau sentimentele și mintea și tot ce sunt ca om, să fie, În slujba Ta, preasfinte Tată, ici pe pământ și-n veșnicie. Păstor preabun, Sfătuitor, Tu îmi ești
LA CUMPĂNA-NTRE ANI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371637_a_372966]
-
viața ca-n povești, Fiece zi să-ți fie vis! Puternică rămâi mereu, Statornica în tot ce spui, Să ai credință-n Dumnezeu, Datoare nu fii nimănui! Să ai belșug de sănătate, Soare-n priviri și fericire, Lumina fii și plinătate, Iar tot ce faci, fă din iubire! Păstrează-ți sufletul curat Și zâmbete să-mparți mereu, Esti darul nostru minunat, Să te-ocrotească Dumnezeu! Să-ți cânte stelele duios Mulți ani, mulți ani, să fii iubita! Zbor lin să ai
LA MULȚI ANI! de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371714_a_373043]
-
mâna-ntinsă dinspre Dumnezeu Când cei de jos de mine se agață Să mă cufunde în mocirla lor! Sunt plin de fericire și de viață, Precum e plin de viață un izvor Ce curge niciodată pentru sine Din dragostea și plinătatea lui, Nu am urât pe nimeni și mi-e bine Și altă fericire-n preajmă nu-i! Nu am urât pe nimeni, niciodată, Chiar de-am avut adeseori motive, Mi-e inima cuvântului curată, Și ura și blestemul sunt nocive
NU AM URÂT PE NIMENI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362190_a_363519]
-
dușmanul poporului, cel care suge sîngele etc. etc. Havuzul. Aurolacii. Scenă demnă de pensonul voluptosului Frans Hals, care ferită de "interpretări", de fanatele clișee cu copiii străzii pîclișind imaginea țării dincolo îți produce pe loc cea mai proaspătă senzație de plinătate a vieții. Aurolaci sau nu, pîlcul de țînci, cu maieurile și chiloțeii aruncați în iarbă, goi pușcă, unii cît pumnul, alții cu fuduliile cît pumnul, sfidează cu superbie înțesata arteră și, în chiote de piei roșii, se bucură pur și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu poate avea loc decît printr-o acerbă lupta intelectuală, mentală, dusă prin veghe permanentă și stimularea calităților creative în om, stimularea Prolificului, care în cele din urmă duce la trezirea omului spiritual hristic, a Prolificului arhetipal infinit, care prin plinătatea să infinită învinge vidul Devoratorului. În plus, se observă aici un paradox simplu, si anume alăturarea în conceptul de război (ce presupune instalarea temporară a haosului) a ideii de ordine. Războiul, așadar, este agentul unei ordini superioare, spirituale, chiar dacă la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mai există, așa cum un Om poate presupune că Stările prin care a trecut nu mai există. Toate lucrurile sînt Eterne. / În Veșnicie un Lucru niciodată nu se Schimbă în alt Lucru. Fiecare Identitate este Eternă [...]."139 Realitatea este scufundata în plinătatea arheomorfică infinită divină eternă; vidul Devoratorului se scufundă în plinătatea insondabila a Prolificului. 2. Cîteva observații despre Vala, sau Cei patru Zoa: Blake versus Böhme140 Vom urmări în continuare relațiile de izomorfism dintre sistemul de gîndire al lui Blake, așa cum
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care a trecut nu mai există. Toate lucrurile sînt Eterne. / În Veșnicie un Lucru niciodată nu se Schimbă în alt Lucru. Fiecare Identitate este Eternă [...]."139 Realitatea este scufundata în plinătatea arheomorfică infinită divină eternă; vidul Devoratorului se scufundă în plinătatea insondabila a Prolificului. 2. Cîteva observații despre Vala, sau Cei patru Zoa: Blake versus Böhme140 Vom urmări în continuare relațiile de izomorfism dintre sistemul de gîndire al lui Blake, așa cum se reflectă el mai ales din Vala, și cel al
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
divin a pătruns în om doar prin cristalizarea corpului fizic 270. La Blake, spectrul fără trup nu poate exista, este moarte veșnică; spectrul este absența timpului, prin care lumea Temporalului-Los devine, prin polarizare, posibilă. Altfel, totul ar fi veșnicie atemporala, plinătatea ce nu poate fi decît plinătate. În sistemul lui Blake există prin urmare următoarea ecuație crucială: intrarea în temporal se face prin căderea în polarizarea: entitate căzută (+) și non-entitatea entității căzute (-) (Spectrul). Corespunde fragmentarii plinului în plin haotic (parțial lipsit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prin cristalizarea corpului fizic 270. La Blake, spectrul fără trup nu poate exista, este moarte veșnică; spectrul este absența timpului, prin care lumea Temporalului-Los devine, prin polarizare, posibilă. Altfel, totul ar fi veșnicie atemporala, plinătatea ce nu poate fi decît plinătate. În sistemul lui Blake există prin urmare următoarea ecuație crucială: intrarea în temporal se face prin căderea în polarizarea: entitate căzută (+) și non-entitatea entității căzute (-) (Spectrul). Corespunde fragmentarii plinului în plin haotic (parțial lipsit de ordine datorită acțiunii atractorilor haotici
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Lovinescu arată că prin această muzică stelele fixe mișcă zodiile; cf. Jurnal alchimic, p. 108). Sensul extatic al morții descris aici poate fi întîlnit în mistica tibetana: dizolvarea în Dumnezeu-Lumină prin frînghia Dmu (sau Mu). Trăirea clipei este insuportabila datorită plinătății ei, care nu poate fi răbdata de limitele noastre, căci clipă e una cu Veșnicia (Jurnal alchimic, p. 77). În acest sens, Blake va spune, prin vocea lui Urizen, ca "viitorul este în clipa asta!" (Vala, IX, 183), moment în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fie. Vocația, în schimb, nu se naște prin actul unei "exorcizări", ci prin interiorizare, asumare, asimilare și, la limită, prin educație. Ea se definește prin recunoaștere de sine și operă, amândouă posibile printr-o armonizare internă a aptitudinilor. Vocația este plinătate de viață fiind centru de energie, dar ea vine pe lume nu pentru o corecție, pentru a reface ceea ce s-a tocit (uzat), asemenea supraomului, ci pentru a crea noi moduri ale muncii, prin urmare, pentru a spori energia lumii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Întrebării, trebuie să se modeleze În spiritul ei. Răspunsul „se ascunde” in nuce În Însăși Întrebarea care este pusă, Încât și aici funcționează acel principiu pascalian - oarecum tăinuit, căci ține de „viclenia” rațiunii - și anume: „nu te‑aș căuta (În plinătate) dacă nu te‑aș fi găsit (În parte)”. Când plec la drum am deja o parte a drumului În mine, când doresc să-mi aproprii ceva fac deja corp comun cu acel ceva. Așadar, propoziția interogativă are o natură rezidual-contextuală
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Ființa dătătoare de Viață. Devenim „luminați” În măsura În care ne deschidem acestei lumini line, diafane, demiurgice. Dumnezeu poate să lumineze, iar noi avem nevoie să fim luminați. E o deosebire de esență Între cele două entități, ca de la emițător la receptor, de la plinătate la secvențialitate. Persoana divină e În Întregime Lumină. Persoana umană are o oarecare lumină, dar e mărginită, limitată; omul nu este o sursă de lumină, dar o poate aduna În sine. El dispune de o anumită apetență ce trebuie activată
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de ce discutăm acum și aici despre primăvară? Pentru că este un anotimp al Învierii, al prefacerilor și al ivirii unui nou ciclu de viață. Ea este aducătoare de noi și Înalte țeluri, este re-instauratoare, este un interval de tranzit către o plinătate a rodului. E anotimpul prin excelență al Începutului. Vechiul este Îndepărtat, noul urmează să apară. Oare cum va fi ceea ce va fi? Aceasta-i Întrebarea! Noul anotimp nu apare dintr-odată. E un zbucium de factură aproape cosmică, la care
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Îi scrie că a pus la cale o ingenioasă afacere, care, În caz de reușită, va consterna «pe toți capsomanii»; plimbându-se În trăsură cu Ferdinand de Montesquiou, cei care-l văd «erau scandalizați» ș.a.m.d. Mai târziu, În plinătatea vârstei, Mateiu Caragiale, renunțând la excentricități și la stilul à la fonfé, ia alura austeră a unui dandy În linia lui Brummell, iar nu aceea a unui majordom, așa cum l-a impus posterității maliția epică a lui G. Călinescu. E
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]