1,043 matches
-
brațe strângându-l la piept cu dragoste. Câteva secunde au rămas nedespărțiți într-o îmbrățișare, care, fără cuvinte, spunea cât le-a fost de dor unuia de celălalt. Când i-a dat drumul din brațe fiului său, ochii doctorului erau plini de lacrimi. - Puteai să spui și tu barem că sosești, să fiu acasă. S-a întâmplat că nu sunt de gardă sau că nu m-au chemat la vreo urgență la spital. În ultimul timp abia dacă reușesc să mă
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
este Izvorul Tămăduirii situat la aproximatv 200 de metri de mânăstire și la care se ajunge mergând pe jos pe un drum de țară care se desfășoară paralel cu Lunca Dunării, străjuit de copaci și arbuști din care unii erau plini de flori albe și presărat cu statui de artă creștină. Conform tradiției populare, se spune că Sfântul Apostol Andrei când a ajuns aici cu ucenicii săi erau însetați. El a lovit cu toiagul în stâncă și din locul respectiv a
SFÂNTUL APOSTOL ANDREI, CEL ÎNTÂI CHEMAT, ŞI LĂCAŞURILE SALE DOBROGENE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354458_a_355787]
-
Autorului În fiecare toamnă retrăiesc Aceleași amintiri cu nostalgie, Când perele în pomi se rumenesc Mă aflu în a mea copilărie: La noi în sat, pe-atunci, aveam de toate, Și prune, și gutui, și-atâtea mere, Toți pomii erau plini de fructe coapte, Ce nu aveam, mi-aduc aminte, pere, Că ne-adunam târziu, pe înnoptat, Băieții toți, că-n sat nu erau fete Și-apoi plecam la pere, la furat, În satul dinspre luncă,-n două cete, Știind cu toții
TIMPUL PERELOR de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353770_a_355099]
-
și frumoasă; De-atunci privim la perii din ogradă Ce i-am sădit chiar după nuntă-n zori Și i-am păzit să nu ajungă pradă Celor ce noaptea jefuiesc comori; În toamna asta-avem pere de dat, Căci perii-s plini de rod și bucurie, Iar fetele ni-s mari, de măritat ... Da' zic și eu așa ... ca să se știe! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Timpul perelor / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1315, Anul IV, 07 august 2014. Drepturi
TIMPUL PERELOR de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353770_a_355099]
-
ea poate să ne spună câteva cuvinte..., dacă nu, iartă-ne domnișoară! - Da, cred că pot, dar nu mă pricep la aprecieri, să știți, a răspuns ea de îndată, fixându-l pe ofițer cu simpatie și mulțumire în ochi-i plini de lacrimi. Felul în care acesta vorbise cu mama ei, a impresionat-o și a hotărât-o să spună tot ce știe și nu a reușit să-și amintească până în acel moment. A continuat să vorbească încet, aproape șoptit, făcând
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
trăit câțiva ani. Perechea de pichiri pe care mi le dăruise un sătean, aduse de la Iazu Morii, erau una albă cu picățele negre și cealaltă neagră cu picățele albe. S‑au înmulțit atât de mult, încât nucii din jurul casei erau plini cu aceste păsări gălăgioase. Pichirile stârpeau șoarecii și șobolanii. Le vedeam, le auzeam, dar niciodată nu am putut să le ating. În ziua aceea, apropiindu‑mă de casă, zgomotele pe care le făceau pichirile erau slabe. În schimb, o cucuvea
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]
-
de decembrie. - De ce ai urlat toată noaptea, l‑am întrebat mai mult din nevoia de a vorbi cu cineva. Mi‑a răspuns printr‑un scheunat, apoi s‑a lungit la picioarele mele. Ochii îi erau triști și parcă umezi, dar plini de acea afecțiune sinceră, de care doar animalele sunt în stare. Am intrat în casă și am luat căldările pentru a aduce apă de la fântâna de peste drum. -Dacă plecați îmi lăsați mie câinele, m‑a întrebat tanti Safta, vecina care
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]
-
neascultare pentru a nu se răspândi pe toată fața pământului așa cum li se poruncise. Ba mai mult de atât, utilizau unele încăperi ale turnului pentru a se închina la idoli. Doreau prin acea construcție să își facă un nume, erau plini de mândrie, concepeau viața fără Dumnezeu, tot ceea ce ei făceau nu era decât un act de răzvrătire la adresa cerului. Dar punctul cheie al pasajului este atunci când Dumnezeu se coboară pentru a vedea ce clădeau acei oameni, și constată că construcția
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (9) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352718_a_354047]
-
Estul e sălbatic, timp fără sfârșit, Soarele e aspru, gerul-ascuțit, Milioane încă zac sub brazi, sub pini, Sunt venit de unde morții nu mai vin. Inima se-aude tot mai rar, mai greu, Diafan e sânul fetei din Șimleu, Ochii-s plini de haos și mister divin, Vin de unde morții cred că nu mai vin. BORIS MARIAN
EROTIKON de BORIS MEHR în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353646_a_354975]
-
Poezie > Vremuri > OPREȘTE, DOAMNE, PERFIZII ȘI HOȚII! Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1251 din 04 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Amar îmi e gândul, amară e Țara Trec anii pe rând și trece și vara. ”Aleșii” se poartă plini de trufie Săracu-și îngroapă speranța în glie. Ce-a fost promis, demult e uitat Poporul harnic este-nșelat. Plânge românul și tare se-ndoaie Sub taxele grele el tot se-ncovoaie. Bătrân, în lacrimi, lipsit de putere De foame și rău
OPREŞTE, DOAMNE, PERFIZII ŞI HOŢII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354090_a_355419]
-
Din cauza Drakulei am fugit în colțul ăsta de galaxie. Dacă îți îndeplinesc dorința câștig concursul, dar nu mai am ce face cu planeta. Prefer să renunț. Să știi că de pe orbită i-am făcut toate analizele, munții din zare sunt plini de diamante. După care omulețul verde și trist se urcă în nava sa și decolă în trombă. 03.01.2007 Referință Bibliografică: Întâlnire de gradul zero / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1251, Anul IV, 04 iunie 2014
ÎNTÂLNIRE DE GRADUL ZERO de DAN NOREA în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354092_a_355421]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > RUGĂ PENTRU SUFERINZI Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 444 din 19 martie 2012 Toate Articolele Autorului Rugă pentru suferinzi La Medjugorje, Lourd și Fatima Se cere să dezrădăcinăm viciul, patima Să plinim cu sârguință poruncile Tatălui Luminate de râvna milostivă a Fiului. Intinde Doamne bratul Tău apărător Peste întreg pământul, peste acest popor Îndură-te de suferinzii ce-n orice loc oftează Cu Puterea Spiritului Sfânt îi luminează! Sunt oameni buni căzuți
RUGĂ PENTRU SUFERINZI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354631_a_355960]
-
să simțim ceea ce exprimăm; vorba să semene cu fapta”. Pe de altă parte, matematicianul, fizicianul și filozoful Blaise Pascal (1623-1662) ne spune să nu căutam siguranță și certitudine în rațiunea noastră; ea va fi totdeauna înșelată de inconstanța aparențelor. Suntem plini de lucruri care ne aruncă în afară: pasiunile ne împing în afară, obiectele din afară ne tentează și ne cheamă și astfel filozofii ar propovădui în zadar „Intrați în voi înșivă!” Singurul lucru care ne mângâie în mizeria noastră este
FOCUL PĂCATULUI ŞI APA CURATĂ A VIRTUŢII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354706_a_356035]
-
valori ale societății și să le promovăm. De ce? Pentru că doar Adevărul ne va face slobozi. Altminteri vom regreta, dar va fi prea târziu. Vom păși peste frunzele toamnelor, mai triști și mai străini de noi înșine. Când eram studenți, eram plini de speranțe, surâzători treceam peste unele nedreptăți, crezând fiecare în “steaua lui”, într-un destin construit cu incandeșcența sufletească a vârstei. Am devenit acum factori decizionali și nu mai știm cum să ne alegem conducătorii. Odată, un tânăr a fost
O MEDITAŢIE EMERGENTĂ DE TOAMNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347030_a_348359]
-
a răspuns nimic, numai când învățătoarea și-a întors capul fără să-l vadă cineva, și-a înfipt mâna în coada mea și m-a tras așa de tare de păr, că fără să vreau am țipat. Ochii îmi erau plini de lacrimi, iar pamponul alb de la coadă zăcea deja sub bancă, atunci când învățătoarea, cu mâna înfiptă în urechea lui, îl punea la colț, cu spatele la clasă. Dintr-o dată nimeni nu a îndrăznit nici să mai respire. -Asta pentru prima dată; a
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
mamaia a luat cana și s-a îndreptat iar spre celar. Când a ieșit în curte cu cana plină de țuică, Fane ținea în brațe unul dintre cei patru cocoși. Toată față îi era zgâriată, iar genunchii pantalonilor îi erau plini de țărână. -Uite-l, bre! i-a spus fericit, cu ochii la cană. -Taie-l! i-a spus mamaie mirată de atâta prostie în capul lui Fane. -Nu pot, bre, țață Susano! i-a răspuns mirat că mamaie nu pricepea că nu
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
mare? Mamaie m-a privit mirată. Am simțit că nu se așteptase la întrebările mele, probabil că își pregătise în mintea ei să-mi răspundă în legătură cu moartea Bunei. Ne priveam iarăși în ochi. Ai ei erau cenușii, ai mei erau plini de lacrimi. -În fiecare seară te rogi „Tatălui nostru din cer”, nu-i așa? m-a întrebat foarte serioasă. Mi-am mișcat capul afirmativ. După ce m-a privit și mai pătrunzător a continuat: -Eu m-am rugat toată viața pentru
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
au făcut să zâmbim: într-adevăr, după cum bine spunea și Florian, ei, țiganii, au spirit, țiganii știu să trăiască clipa, știu să se distreze, se lasă mereu în brațele hazardului fără să aibă griji, inhibiții sau frici și-ntotdeauna sunt plini de dragoste. Țiganii n-au nimic, dar au spirit de aventură: «Mă, țigane, ’ți arde satu’! Nu-mi duce grija, mă mut în altu’!» Țiganii - la «pomeană»! El e singur când ajunge la cel ce dă colaci, dar zice așa
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
a cântat lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 7-lea De multe ori am crezut că rugăciunile noastre sunt zadarnice, că pentru păcatele noastre fața Domnului s-a întors de la noi și ne așteaptă pierzania, dar la vremea cuvenită El a plinit toate cererile noastre cele bune. Sfinte Ioane, ajută-ne să simțim în toate zilele vieții noastre ocrotirea cerească, să îți putem cânta: Bucură-te, reazem al celor împovărați de greutățile vieții; Bucură-te, că auzi suspinele și ștergi lacrimile oamenilor
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
devreme Te vindece de orice îndoială. Taci și-ascultă-mi freamătul, flămândul, Frate-al meu de lut și de cuvânt, Umbra Lui să-ți lumineze gândul, Acum, când se pogoară Duhul Sfânt! NU E NEVOIE, PRIETENE, SĂ CREZI Pogorârea Sf. Duh "...sunt plini de must.” Fapte, 1,13 Nu e nevoie, prietene, să crezi În ce văd eu, e încă prea devreme, Acum, până e ziuă și lucrez Nu-mi pângări lumina din poeme. Ca o sahară de pustiu flămând Ți se aude
RUSALII (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358276_a_359605]
-
524 din 07 iunie 2012 Toate Articolele Autorului 1966 INTRAREA ÎN MOLDOVA NOUĂ A scrie despre viața unui oraș este absolut necesar să intri în istorie. Moldova Nouă vine dintr-o istorie foarte veche, fiindcă munții care o înconjoară sunt plini de relicve istorice, dar și de zăcăminte cu minereuri complexe. Unul dintre cei mai vechi documentariști care a consemnat despre bogățiile de aici a rămas Francesco GRISELINI, care la 1740, fiind în călătoria sa prin Banat ca trimis al cancelariei
1966 INTRAREA ÎN MOLDOVA NOUĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358282_a_359611]
-
din 16 iulie 2015 Toate Articolele Autorului BUCEGI, TEZAUR DE NATURĂ VIE În Prahova străbună și frumoasă, Carpații, Bucegii, sunt la ei acasă. La Bușteni unde-i mai largă valea Cu munți maiestuoși și înalți Din lanțul mutlumilenar Carpați, Bucegii-s plini de energie, Cu Sfinxul, Babele și Omul Natura este mult mai vie. Aici se plămădește-atomul. Pe Jepi se urcă alpiniștii Cei temerari pe Caraiman, Unde-a ales Regina Mamă Ca să ridice un Altar Eroilor români care au căzut În marele
BUCEGI, TEZAUR DE NATURĂ VIE de IONEL GRECU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357737_a_359066]
-
se plămădește-atomul. Pe Jepi se urcă alpiniștii Cei temerari pe Caraiman, Unde-a ales Regina Mamă Ca să ridice un Altar Eroilor români care au căzut În marele război și sfânt, Ca să-ntregească un popor De libertate și dreptate iubitor. Sunt plini Bucegii de minuni Și de cabane și de stâni, Păduri cu brazi înalți și fagi, Ape, cascade, lacuri și poiene largi. Pe crestele cele înalte Unde sar negrele capre, Floarea-de-colț, floarea reginei, Bujorul aprins, rhododendronul, Unde se avântă-n văzduh
BUCEGI, TEZAUR DE NATURĂ VIE de IONEL GRECU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357737_a_359066]
-
trecut mai bine de 2 ani de când ne aflam, muncind și vară și iarnă în această câmpie fără dealuri, acoperite de bolta uriasă a cerului. Aici, ca și în viața de celulă, afară de ochii necruțători ai temnicerilor, care ne urmăreau plini de dușmănie, ne veghea zi si noapte, Ochiul cel atoate văzător și inima plină de bunătate ale Părintelui ceresc. De la El ne venea răbdarea și pacea, care ne-a însoțit de-a lungul celor mai bine de șase ani de
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
acestei zone, mai ales cactușii din specia Saguaro. Aceștia trăiesc sute de ani. În primii 10 ani de viață cresc mai puțin de 25 de milimetri. Privindu-i străjuind deșertul secetos, cu greu poți să-ți imaginezi că ei sunt plini de apă. Pe una din ilustratele aflate în magazinele de suveniruri este imaginea unui cactus Saguaro căzut peste un camion și greutatea să a rupt în două camionul. Cred că cele mai multe fotografii le avem cu imagini stăpânite de cactuși. O
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]