978 matches
-
să vorbească zbierând, trăgând capul celuilalt spre gura lor, alții își astupau urechile și, cu obrazul schimonosit într-o grimasă, se făceau mici, ghemuindu-se în ei înșiși. Câțiva dormeau, confundându-se cu morții. Iar când o aripă a avionului plonja greoi, rănile se deschideau în acea nouă poziție, țipetele răniților creșteau, iar dindărătul morților înfășați ca în niște gogoși de viermi, se auzea scrâșnetul păianjenului metalic. Te țineam pe după umeri, iar buzele mele, rătăcind prin părul tău, îți ardeau obrazul
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
va naște sub acest soare de primăvară, pe o pelerină din pânză de cort, pe care un ofițer o va întinde alături de drum. I se va tăia cordonul ombilical cu o baionetă spălată cu alcool, cu lama aceea care a plonjat de atâtea ori în măruntaiele oamenilor. Când țipetele tinerei mame au să înceteze, se va lăsa clipa aceea de liniște suspendată de cerul primăvăratic și diafan, de mireasma pământului încălzit de soare, de răcoarea ultimelor zăpezi. Se vor îngrămădi cu toții
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Edward Weiss), deși surprind scene din natură, sînt doar pasteluri delicate, dar fără adîncimea celei de a treia dimensiuni simbolice: iaz de vară / stînjenei galbeni se-apleacă / În umbre amurg / un cormoran planează / un pic deasupra apei amurg / un pelican plonjează / și prinde un pește! liniște / zăpada acoperă piatra / sub stelele iernii ciorile se adună / În mijlocul pinului... / adiere de iarnă clar de lună În august - / pe o creangă subțire / vrabia Își freacă ciocul un crab / apare dintr-o crăpătură... / soare-n
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
că orice punct de vedere interior susținut, oricare ar fi profunzimea lui, transformă temporar în narator personajul a cărui conștiință este dezvăluită; punctele de vedere interioare sînt prin urmare predispuse la variații [...] în privința gradului de necreditabilitate. În general, cu cît plonjăm mai adînc, cu atît mai multă necreditabilitate vom accepta, fără a pierde din simpatie"355. În concordanță cu această teză, Booth numește personajele- reflector "naratori" și discută credibilitatea lor Emma a lui Jane Austen, Strether, Paul Morel, Pinkie (Brighton Rock
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
toate vechile alegorii, doar pentru a le descoperi perisabilitatea: „Te iată, măr de lângă drum, cenușă / Eternității eu îi bat la ușă.” Acum, când iubirea e obsedată de neîmplinire, de timpul așezat între îndrăgostiți, B. pornește uneori de la descrieri concrete, ca să plonjeze în fantasticul medieval: „Eram noi doi / Și cu femeia trei / Ședeam la masă / În jurul unei sticle de coniac / cu aspra ei licoare în scădere / Ca luna de pe cer / Pătrar din urmă / Toamna devreme / Și noaptea târziu / Vântul cântă o muzică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
Imediat, soldații de pază au început să tragă ca nebunii după el. L-am întrebat, când m-am întâlnit cu el în America, cum a făcut de nu l-a nimerit niciun glonț. Și mi-a zis că după ce a plonjat, nu a continuat înotul pe sub apă în direcția în care sărise, că era un înotător excelent de vreme ce lucrase ca salvamar, ci s-a întors și s-a adăpostit lângă bac într-un unghi mort pentru trăgători. S-a tras atât
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Un vag presentiment al extincției se ghicește în autoironia abia schițată cu care moartea e imaginată ca evadare în oniric (Cărarea pierdută) sau ca zbor nocturn și împlinire nupțială totodată (Nevinovăție). Închipuindu-se oarbă, poeta refuză o realitate dureroasă și plonjează într-o spiritualitate ce nu mai este imanentă, ci paralelă, desprinsă de mundan: „Lăsați lucrurile la locul lor.../ Să nu vă sperie pașii care au fost,/ Eu voi veni întreagă și astrală,/ Închisă-n mine, sâmbure cu rost./ Și ostenită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
O altă vârstă, de dincolo de iubire și plenitudine, s-a furișat în trup ca o înstrăinare și, sub cangrena luminii, poemul devine un „stacojiu lamento”. Ultimele volume stăruie în contratimp tot mai marcat (și discrete aluzii polemice) față de poeticile momentului, plonjând în vertijul extrem al confesiunii. Stridența luminii e pusă în surdină de pendularea spre elementul advers, apa. Elegia agoniei în „viclenia unui timp fără timp”, „cu rășina sângelui neagră”, chipul brăzdat de „năvodul” urmelor și corpul alterat din care membrele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
grad I și II, dar au fost raportate și ganglioglioame anaplazice respectiv PNET [6,10]. Tumorile exofitice dorsale iau naștere din zona planșeului ventricolului IV și umplu, în general, ventriculul fără a invada substanța cerebrală locală; porțiunea exofitică a tumorii plonjează în ventricolul IV, fapt ce explică debutul relativ tardiv al simptomatologiei la acești pacienți. Pe secvențele MRI, apar ca formațiuni bine delimitate, hipointense în T1 și hiperintense în T2, contrastante la administrarea de gadolinium, dificil astfel de diferențiat de ependimoame
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
roman al procesului de creație și al creatorului pândit imperceptibil de moarte. Moarte anticipată de singurătatea înstrăinatului Ricardo Reis sinonimă cu inutilitatea și eșecul. Metabolizate prin lungul său monolog, surogat și totodată anticipare a intențiilor de comunicare, bineînțeles nerealizate. Saramago plonjează odată cu Ricardo Reis într-un magic vis narativ, în care domină constanta muzicalitate a stilului și sugestiva abilitate a autorului de a recrea realul, de a reinventa istoria colectivă pe baza unor anonime, subterane istorii private. Ne aflăm mai mult
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
scânteiat Frăția. Masoneria a fost laboratorul secret unde acești tineri au conceput, în confor mitate cu modelul democrației occidentale, proiectul național. A fost vizat un scop îndrăzneț constând în modernizarea societății și înfăptuirea statului național unitar. Obscu rantismul în care plonjase națiunea română și pe care autocrațiile din împrejurimi îl împrăștiau, prin regimurile lor anacronice, reprezenta principalul inamic. Așadar, răspân direa luminii implica nu doar o luptă internă împotriva diferitelor mentalități, ci și o înfruntare externă cu absolu tismul care oprima
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
datorie. Într-un ritual al morții, era o cinste să fie ales dintre cei mai viteji războinici pentru a deveni solia tribului în fața lui Zalmoxis. Să-l înduplece să-și manifeste atotputernicia față de poporul lui. Azvârlit de pe o culme, trupul plonja în aer, îndreptându-se spre ascuțișul sulițelor. Un neam întreg privea plin de admirație și speranță spre pieptul străpuns de tăișul vârfurilor. Moartea mesagerului însemna că Zalmoxis primise rugămințile dacilor. Și nimic nu putea fi mai onorabil decât acest sacrificiu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și al cărui caracter pașnic a fost modelat decisiv în neolitic. De regulă, se spune că aceste populații au păstrat o apetență pentru conservarea stării actuale, un refuz constant al noutății, acceptată doar prin imitație, și nu prin creativitate. Au plonjat în meditații în locul acțiunii menite a rezolva situații de blocaj în fața cărora istoria le-a pus deseori. Dileme existențiale le-au frământat ființa, sădind întruna sămânța incertitudinii în gândurile lor. Au ajuns să fie prea șovăielnice, încurcându-se în multitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
urmărirea jocurilor precedente, și astfel va sări înspre stânga. Dar atacantul știe că portarul știe și el cum stau lucrurile și de aceea s-ar putea să șuteze înspre dreapta. Portarul, știind că atacantul nu este naiv, ar putea să plonjeze înspre dreapta. Și atacantul știe asta și astfel își va ajusta strategia la fel ca și portarul. Rezultatul de echilibru este acela că ambii jucători vor adopta o strategie mixtă: atacantul va avea tendința să șuteze spre stânga, dar mai
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
acela că ambii jucători vor adopta o strategie mixtă: atacantul va avea tendința să șuteze spre stânga, dar mai rar decât în cazul în care portarul ar fi cu totul în neștiință de cauză, iar portarul va avea tendința să plonjeze înspre stânga, dar mai rar decât ar fi făcut-o știind că atacantul nu cunoaște situația. Deoarece strategia mixtă este rațională pentru ambii jucători, chiar și în condițiile în care există informații perfecte, rezultatul combinat va fi diferit la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
despre un matelot care l-a căutat de mai multe ori. Stiffelio realizează că acesta trebuie să fie un anume Walter, cel care l-a informat despre un incident la care fusese martor - un tânăr care în zorii unei zile plonjase în apele râului de la fereastra dormitorului unei doamne. În timpul săriturii își pierduse un carnețel pe care matelotul îl recuperase și îl înmânase lui Stiffelio. Acesta s a hotărât să ardă respectivul carnețel, deoarece nu avea nici o intenție să înceapă cercetări
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
I, scena 1 Rezumat : Stiffelio s-a întors din misionariat și povestește asistenței evenimentele din timpul călătoriei. El se referă și la un matelot care l223 a vizitat pentru a-i relata despre un incident în care un tanar a plonjat în apele râului, de la fereastra dormitorului unei femei, pierzând un carnețel pe care matelotul l-a recuperat și i l-a înmânat, dar pe care Stiffelio l-a ars, nedorind să se implice în cercetarea unui caz de adulter. Aria
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
arunca în el : vei pieri, fiindcă oceanul Coranului e adînc, iar dacă cel ce se cufundă nu s-ar mărgini să aleagă locurile cele mai apropiate de țărm, el nu ar mai reveni nicicînd către lumea creată. Profeții și moștenitorii-păzitori plonjează către aceste locuri apropiate de țărm din milă pentru univers Alții au țintit către centrul oceanului ori mai degrabă el i-a atras și s-au cufundat acolo pentru veșnicie (cf. Michel Chodkiewicz, Un océan sans rivages. Ibn Arabi, le
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
la redarea in extenso a unor fragmente din documentele de partid. Am facut asta atât pantru a veni cu un plus de ancorare în realitatea atestata documentar, dar mai ales pentru a da posibilitatea atât interlocutorului cât și cititorilor să plonjeze în atmosferă acelor vremuri. Nimic nu te face sa retrăiești o stare care facilitează rememorarea decât limbajul. Am avut reacții pozitive, pentru că oricât de fidel și cu talent ar povești interlocutorul, ceea ce spune nu poate să recreeze atmosferă așa cum o
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
pot să-l las pe Derrida să mă informeze fară a mă simți obligată să-l citez la pagină, paragraf și virgulă. Și mă mai simt tentată să spun aici că ceea ce am făcut până acum a fost tot să plonjez - și încă adânc! Dincolo de orice bariere de gen construite cultural și social, sunt o norocoasă a destinului care a avut șansa să se auto-construiască și să se automodeleze prin lecturi. Da, mă consider norocoasă, cum din păcate cred că destul de
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
dezordine. Descopăr astfel că literalmente "locuiesc" în acel spațiu dintre mine și oglindă, un spațiu în care se "petrec" reflecțiile. În acest spațiu, care este de fapt imaterial, ce fel de construct voi fi fiind eu nu mai contează deloc. Plonjând în timp, reflectez pentru a scrie sincer despre ceea ce am devenit, cum s-a întâmplat într-o succesiune de "momente" și cum a decurs devenirea mea. M-am format în perioada comunistă, probabil fără să-mi dau seama "rezistând prin
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
George Țanu 14 Cluj, 20 nov. ’78 Dragul meu Eugen, Era mai mult decât firesc ca eu să fi fost acela care scrie primul, dar o stare abulică pe care n-am putut-o Învinge vreo 3 săpt. m-a plonjat Într-o blazare din care am ieșit doar prin 20 oct. De ce? La 1 nov., a fost debutul sesiunii jubiliare (30 ani de la Înființarea Institutului ns.), iar eu veneam cu 3 lucrări (prezentate 2, care au devenit și publicabile). Alerta
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
care am tânjit în trecut, deși niciodată n-aș fi crezut că le pot dori cu atâta ardoare, încât până la urmă să ajung la ele. Am înotat iar, dar încă n-am putut descoperi locul cel mai potrivit. Azi-dimineață am plonjat în apa adâncă din vecinătatea stâncii mai apropiate de casă, care se precipită abrupt, totuși are niște scobituri și niște proeminențe suficiente pentru a încropi câteva trepte precare. Am numit-o „muntele“ meu, deși abia de atinge șapte metri, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tăcerea decât în teatru. Marea e nervoasă, de un albastru foarte închis, cu creste albe. Am pornit-o în căutare de lemne aruncate de valuri, până am ajuns la mica plajă de piatră. Valurile erau joase așa încât nu am putut plonja de pe treptele turnului, și până când n-am să-mi fixez câteva proptele pentru mâini, cred că am să evit „muntele“ meu, cu excepția zilelor foarte calme. Am înotat în dreptul plajei, dar n-a fost un succes. Pietrele ascuțite mi-au rănit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi crezut despre mine că mă voi lăsa captat de atâta interes. Am avut intenția să scriu despre Clement. Oare doresc într-adevăr să-mi descriu copilăria? Azi nu am înotat. După-masă m-am dus la treptele turnului, gata să plonjez, dar, spre enervarea mea, am descoperit că funia pe care am legat-o de balustradă s-a deznodat, nu știu cum, și a fost luată de valuri. Nu mă pricep la noduri. Oricum, s-ar putea ca și funia să fie prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]