4,286 matches
-
Alături de această piesă dramatică, al doilea text al grupajului, Meșterul Manole, presupune tot o reconfigurare, în cheie proprie, a unui mit popular. În creațiile din Greul pământului, interesul lui Anania era de a surprinde "fenomenul românesc". Figura centrală a Rotondei plopilor aprinși (1983), memoriile lui Valeriu Anania, este cea a lui Tudor Arghezi, considerat de autor maestrul său literar. Iată un pasaj în care îl evocă: "În ființa lui intimă, poetul era un mare emotiv, dar în același timp era posedat
O monografie Valeriu Anania by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9188_a_10513]
-
pe un fotoliu într-un colț al camerei. Cine și-ar fi închipuit c-o să avem parte de un ger ca în toiul iernii? se întreabă domnul Președinte, afundîndu-se cît poate de tare în scaunul din dreapta șoferului, privind afară la plopii din marginea șoselei goliți de frunze și încărcați cu chiciură. — Să fie după mine, aș rămîne aici la căldurică și aș lăsa-o naibii de revoluție, zice Sena sorbind primul cu mare atenție ca să nu se ardă, e prea frig
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Li a hotărât să-l convingă pe Bai să nu atace statul Wei. În timpul întâlnirii, Su i-a spus o poveste: A fost o dată un cunoscut arcaș pe nume Yang Youji. El putea să nimerească chiar și o frunză de plop de la o distanță de o sută de pași. Tot atunci, trăia și un alt arcaș iscusit, numit Pan Hu. Într-o zi, cei doi s-au luat la întrecere și o mulțime de oameni au venit să vadă cine e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cele trei săgeți au nimerit ținta, stârnind ovațiile și aplauzele întregii asistențe. Yang Youji și-a aruncat privirile în jur și a spus: Distanța e prea mică și cercul e prea mare. Mai bine să încercăm cu o frunză de plop la o distanță de o sută de pași". La cererea lui, a fost vopsită în roșu, drept țintă, o frunză dintr-un copac aflat la peste o sută de pași de el. A tras cu arcul. Vârful săgeții a nimerit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
așa distanță. Prin urmare, s-a dus la copacul respectiv, a ales și a vopsit trei frunze, punând și numere pe acestea. I-a cerut apoi lui Yang să încerce să le lovească în ordine. Yang s-a apropiat de plop ca să vadă numerele. S-a dat înapoi cu peste o sută de pași. A tras trei săgeți și toate au intrat în frunzele însemnate. Lumea a ovaționat timp îndelungat. Pan Hu și-a recunoscut înfrângerea. Dar nimeni nu s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
stâng n-a cedat nici la fotbal, nici la vreo alergare, atunci probabil doar a obosit, iar de rupt s-a rupt la o simplă coborâre de pe trotuar, la traversarea aleii Parva într-o după-amiază de mai cu pufi de plop, când tocmai ieșisem de la școală și mă îndreptam domol spre casă; în asemenea situații nu ești niciodată singur, ba chiar ești însoțit sau înconjurat de-o mulțime de indivizi antipatici, nu se-ntâmplă nicidecum nenorocirea într-un loc retras, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ți-ar spune o poveste despre păsări și ele ar începe, dintr-odată să zboare ca nebunele prin tot apartamentul 40 să se izbească de geamuri și pereți să găsească într-un târziu fereastra și să se ascundă, poate în plopii din curtea școlii, printre vrăbiile și guguștiucii ăștia din Drumul Taberei, ca și cum ar fi noapte într-o carte și noi chiar am sta de vorbă într-un vis de-al tău un vis de-al tău cu un Matei mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ai spălat-o și ai apretat-o singur, căreia i-ai cusut câțiva nasturi cu mâna ta. Iată textulețul: Eu și Pătrașcu Luigi, pionieri Aș putea să vă spun că razele soarelui, subțiri ca niște tăieței, se strecurau prin frunzișul plopilor din curte, se prelingeau pe zidurile școlii, pe tencuiala gri, zgrunțuroasă (despre care Pătrașcu Luigi știa bine că nu e calcio-vecchio, ci un strop dat cu măturica), pe urmă intrau în clasă pe ferestrele deschise și, fiindcă tot semănau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
e alta. Exemple: 1. pe Elena Ceaușescu o chema, de fapt, Ramona. Dar, pentru a afla asta, a fost nevoie ca un camion cu cabină albastră să intre în curtea grădiniței și să verse patru tone de cărbuni sub un plop, ca o sută de copii în șorțulețe să se strângă în jurul cărbunilor și să-și imagineze că a aterizat avionul prezidențial, ca eu și Ramona, după ce ne cocoțaserăm în vârful grămezii de sub plop, să coborâm agale treptele avionului, fericiți, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
verse patru tone de cărbuni sub un plop, ca o sută de copii în șorțulețe să se strângă în jurul cărbunilor și să-și imagineze că a aterizat avionul prezidențial, ca eu și Ramona, după ce ne cocoțaserăm în vârful grămezii de sub plop, să coborâm agale treptele avionului, fericiți, făcând cu mâna mulțimii care ne ovaționa frenetic. 2. vasele de laborator, cât de sofisticate, se fac una-două zob. În boxa Țăcănitului, al cărui tată era chimist și director de institut, am deschis prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
iese din casă și se trezește în locuri necunoscute, nu ține minte ce-a făcut, dar numai ticăloșii sunt de vină, au pus-o s-asculte formule mnemotehnice... Uite-așa s-a trezit c-o luase spre vest, adică dincolo de Plopii fără soț, în minte-i făcea bip-bip un semnal, nu scăpa de el, bip-bip, bip-bip... o conduce semnalul unde nu vrea și a mers, și-a mers până n-a mai recunoscut drumul, dincolo de fermă. Avea un presentiment că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
grav era că se trezea singur în odaie. Era singur în încăperea uriașă care altădată i se păruse nemaipomenită, avea ferestre înguste și înalte, ca de catedrală, care dădeau în parc, pînă în primăvara acelui an erau în dreptul lui doi plopi negri, subțiri, foșnitori, înalți, doi plopi pe care îi pusese cu mîna lui și se bucurase că îi văzuse crescînd sub ochii lui, dar în primăvară a trebuit să-i taie. Fusese o săptămînă cu vînt și plopii scoteau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în odaie. Era singur în încăperea uriașă care altădată i se păruse nemaipomenită, avea ferestre înguste și înalte, ca de catedrală, care dădeau în parc, pînă în primăvara acelui an erau în dreptul lui doi plopi negri, subțiri, foșnitori, înalți, doi plopi pe care îi pusese cu mîna lui și se bucurase că îi văzuse crescînd sub ochii lui, dar în primăvară a trebuit să-i taie. Fusese o săptămînă cu vînt și plopii scoteau un vaier, un foșnet atît de omenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui doi plopi negri, subțiri, foșnitori, înalți, doi plopi pe care îi pusese cu mîna lui și se bucurase că îi văzuse crescînd sub ochii lui, dar în primăvară a trebuit să-i taie. Fusese o săptămînă cu vînt și plopii scoteau un vaier, un foșnet atît de omenesc și de neliniștitor, încît n-a mai putut suporta și a dat ordin să fie tăiați. Mai în fiecare dimineață se ducea la fereastră să vadă petele alburii, rotunde, ale trunchiurilor retezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
amenințare din vorba profesorului Alexe: lichea sictirită. Dar apoi, adâncită între pernele mașinii își neglijă îndoiala. Treceau un pod, ea numără în gând pilonii, privi în jos către firul de apă șiroind domol între malurile nisipoase. Fusese o vară secetoasă. Plopii din luncă aveau o culoare gălbui-cenușie. Pe Fana au găsit-o în curte, citea o carte sub un umbrar de vie. A sărit din șezlong sprintenă, toată numai zâmbete. Ce surpriză, ce surpriză, tu aici, Carmina, exclamă! Avea o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bizar, din zi în zi îi creștea forța, prestanța, puterea de lucru, Ovidiu era un mecanism ce nu mai putea fi stopat. Și totuși, nimic din aceste schimbări nu-i creau Carminei senzația de trăinicie. În apropierea blocului era un plop, îl privea adesea pe fereastră, uneori stătea încremenit, alte ori își zburlea frunzele iar dacă vântul era ca o boare, cânta, un clinchet la frunzelor era măreț, chiar spectaculos. Într-o zi a fost tăiat. Nu s-a întrebat nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca o boare, cânta, un clinchet la frunzelor era măreț, chiar spectaculos. Într-o zi a fost tăiat. Nu s-a întrebat nimeni cine și de ce a făcut-o. Trecând pe lângă locul gol Carmina călca pe pământ nesigură... Nici el, plopul uriaș, cu vârful în cer, nu fusese invulnerabil. Îi era greu să vină la fereastră și să nu-l caute din priviri, ca și cum suferise o metamorfoză ciudată și ar fi fost posibil să-l recunoască transformat în cine știe ce ființă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vină la fereastră și să nu-l caute din priviri, ca și cum suferise o metamorfoză ciudată și ar fi fost posibil să-l recunoască transformat în cine știe ce ființă sau lucru. Ovidiu nici n-a observat și nici n-a comentat dispariția plopului. Atât de diferit percepeau lucrurile din jur. Uneori o intriga nepăsarea lui evidentă în fața amănuntelor. Dacă îi atrăgea atenția, el afișa o uimire stereotipă și se grăbea să aprobe: Da, așa-i, evident, bine că m-ai făcut atent. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
clătește cu dușul, îmbracă-te, repede, acum, hai, vine noaptea. Ea se echipează supusă, pasivă și toropită, lipsită de voință. Pleacă amândoi în goană, coboară repede scările, se instalează în mașină. El pornește, tace, ajunși în afara orașului apasă pe accelerație, plopii defilează halucinant într-o parte și-n alta, îl simte încruntat crispat, cu mâinile strânse pe volan. Vrea să murim, îi trece prin minte Carminei și o pace plăcută i se instalează în creier, uite că până la urmă o să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așteptat, murmură ea abia auzit. Mi-era dor de tine, murmură el într-un târziu și nările i se dilatară de câteva ori de parcă aerul îi era insuficient. Înțelegi tu asta? Mașinile treceau pe lângă ei în viteză, stârnind puful de plop care plutea de colo, colo. Parcă era zăpadă artificială într-o scenă ireală de teatru. Un fluviu mare de liniște se revărsa de la unul la altul, nu-și mai vorbeau, legăturile dintre ei erau nevăzute. Către fiecare celulă din corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
m-ai condus cu mașina până în poarta uzinei, la despărțire m-ai sărutat pe obraz. Atunci, în timp ce mă îndreptam către poartă, mi-a venit pentru prima oară să plâng. Acel sentiment de mare iubire liniștită era efemer ca puful de la plopi care plutea în aer. Pe urmă am plecat de la plajă. Am fost la cofetărie, am luat un pepsi, am văzut un minicar extrem de aglomerat. Mi-a atras atenția o femeie, avea o bluză atât de decoltată încât abia dacă i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ei sunt coloane de piatră pentru templul nostru de încredere și speranță, sunt semenii noștri purtând lumina sub pleoape. Au sprijinit cu palmantinsă cerul pentru ca el să nu ne doară și să nu ne apese vreodată. Luna sunase în colțul plopilor fără soț și poetul îi număra: ...unu, doi, trei..., îi număra...cu multă dragoste îngemănată cu neliniștea purtată în suflet, cu adâncă mirare pe cărarea vrăjită de flori de tei. Departe, la Ipotești, toate lucrurile au încremenit de-o vreme
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
niște lumânări cu flacăra verde; pomii sunt fantasme; frumusețea codrului de un farmec neobișnuit; frunze ruginii; copaci goi; întunecata doamnă a codrului; Despre copaci: copaci goi, solitari; rădăcini ca de oțel; pomii par niște candelabre colorate; fagi cu vârfuri sure; plop negru încrustat în cer; plopii, umbre solitare; plopii ca niște fantasme albe; plopii înșirați se pierd în zare; plopii s-au desfășurat în mantale lucii; sălcii plângătoare; sălcii bătrâne își mișcau pletele argintii; pomi îmbrăcați în dantele albe, cercelate; sălciile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pomii sunt fantasme; frumusețea codrului de un farmec neobișnuit; frunze ruginii; copaci goi; întunecata doamnă a codrului; Despre copaci: copaci goi, solitari; rădăcini ca de oțel; pomii par niște candelabre colorate; fagi cu vârfuri sure; plop negru încrustat în cer; plopii, umbre solitare; plopii ca niște fantasme albe; plopii înșirați se pierd în zare; plopii s-au desfășurat în mantale lucii; sălcii plângătoare; sălcii bătrâne își mișcau pletele argintii; pomi îmbrăcați în dantele albe, cercelate; sălciile oftează, șoptesc; o lumină dulce
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
frumusețea codrului de un farmec neobișnuit; frunze ruginii; copaci goi; întunecata doamnă a codrului; Despre copaci: copaci goi, solitari; rădăcini ca de oțel; pomii par niște candelabre colorate; fagi cu vârfuri sure; plop negru încrustat în cer; plopii, umbre solitare; plopii ca niște fantasme albe; plopii înșirați se pierd în zare; plopii s-au desfășurat în mantale lucii; sălcii plângătoare; sălcii bătrâne își mișcau pletele argintii; pomi îmbrăcați în dantele albe, cercelate; sălciile oftează, șoptesc; o lumină dulce se cernea printre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]