1,203 matches
-
de politica agrară a guvernului Antonescu și de consecințele războiului la care a participat România, astfel că ultima statistică nu mai oferea o bază reală de calcul pentru estimarea suprafeței expropriabile. Din această cauză, la 30 noiembrie 1944, reprezentantul Frontului plugarilor în guvern, Romulus Zăroni, în calitate de subsecretar de stat la Agricultură și Domenii, a lansat, prin presă, șefilor tuturor partidelor politice invitația de a-și desemna delegați în Comisia pentru studierea și adunarea elementelor necesare reformei agrare 64, pe care grupările
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
La început, liderii comuniști au sperat că vor putea impune celorlalte formațiuni politice propriile puncte de vedere, așa cum reușiseră cu alte grupări după publicarea platformei-program din 24 septembrie 1944. Dovada este oferită de faptul că ei au lansat, prin Frontul plugarilor, ideea creării unui asemenea organism, acesta nefiind - așa cum s-a afirmat ulterior în istoriografia comunistă • „«momeala» la care au recurs partidele burgheziei și moșierimii și majoritatea reacționară din guvernul Rădescu pentru a înșela masele țărănești“67. Mai mult decât atât
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
reformei pentru o lungă perioadă de timp, pe care, însă, comuniștii nu o doreau. De altfel, subsecretarul de stat la Agricultură și Domenii, Romulus Zăroni, declarase la o adunare ținută la Caracal, la 13 noiembrie 1944, că, potrivit programului Frontului plugarilor, pământurile moșierești urmau a fi împărțite la țărani înainte de venirea primăverii 74. În ședințele următoare s-au purtat discuții sterile în contradictoriu pe marginea unor propuneri făcute de diferiți reprezentanți acreditați ai partidelor și organizațiilor care compuneau comisia, în special
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din România, ing. Alexandru Garoflid, fiul lui Constantin Garoflid. Unul din numeroasele capete de acuzare aduse acestuia se referea la deschiderea căii de exploatare în comun a pământului pentru întreaga țărănime, soluție care ar fi contravenit - potrivit opiniei lui - spiritului plugarilor români. De fapt, marii proprietari nu trebuiau • Proiectul și Expunerea de motive au apărut în presă câteva zile mai târziu (Proiect de lege al exproprierii pentru împroprietărirea țăranilor întocmit de Partidul Național-Țărănesc, în „Argus“, 15 și 16.II.1945; „Jurnalul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
abținut de la o asemenea propagandă, cazurile în care unii mari proprietari au respins ideea copierii organizației agrare din U.R.S.S. fiind destul de rare92. Singurele prevederi ale proiectului P.N.Ț., care fusese redactat în condițiile incitării țăranilor de către comuniști și Frontul plugarilor de a împărți pământurile moșierești, anume: acordarea unei despăgubiri proprietarilor expropriați și amânarea aplicării reformei agrare până la sfârșitul războiului, au întâlnit adeziunea unanimă a reprezentanților moșierimii și a susținătorilor lor, nu însă și pe aceea a delegaților grupărilor politice de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
reformei agrare. Singurele care ignorau acest aspect sau, mai exact spus, nu vroiau să-l recunoască în mod public au fost formațiunile aflate în sfera de influență a partidului comunist. Astfel, într-un interviu acordat de unul din liderii Frontului plugarilor, Romulus Zăroni, atunci subsecretar de stat la departamentul Agriculturii și Domeniilor, unui corespondent al ziarului „Finanțe și industrie“, la 10 • A.N.I.C., fond Uniunea Centrală a Sindicatelor Agricole din România, dosar 195/1945, f. 180; „Semnalul“, 1.I.1945. februarie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din România, dosar 195/1945, f. 180; „Semnalul“, 1.I.1945. februarie 1945, acesta îi declara că, chiar dacă pe pământurile preluate de la moșieri nu s-ar fi cultivat nimic, producția agricolă nu ar fi avut de suferit, căci „dreptatea pentru plugari merită acest sacrificiu“ (subl. autorului)93. De remarcat că partidul comunist și sateliții lui nu au avut de făcut obiecții asupra proiectului lui Ion Mihalache, care era, de altfel, mai radical, în multe privințe, decât reforma preconizată de ei. Prevederile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
era făcută tocmai într-un moment în care P.N.Ț. stăruia pentru reforma agrară și când guvernul anunța că intenționa să o realizeze 95. Oricum, retragerea fusese dinainte hotărâtă de conducerea comunistă, căci, în aceeași zi, comitetul central al Frontului plugarilor afirma, în manifestul dat publicității, că de la guvernul aflat la putere, în care cei mai mulți miniștri trimiși de Partidul Național Liberal și Partidul Național-Țărănesc nu doreau împroprietărirea țăranilor, o reformă agrară era greu de așteptat 96. Câteva zile mai târziu, „Scânteia
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
punctele de vedere în legătură cu reforma agrară și producția agricolă expuse de Romulus Zăroni, Vasile Luca și Lotar Rădăceanu în ședința consiliului Frontului Național Democrat din 24 ianuarie 1945 (România. Viața politică în documente. 1945, București, 1994, p. 86-87). • Vezi „Frontul plugarilor“, 14.II.1945; „Timpul“, 12.II.1945; „Semnalul“, 13.II.1945; „Argus“, 12.II.1945. • A.N.I.C., fond Uniunea Centrală a Sindicatelor Agricole din România, dosar 195/1945, f. 123. • Vezi „Scânteia“, 11.II.1945; „România liberă“, 11.II.1945
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1945; „Timpul“, 12.II.1945; „Semnalul“, 13.II.1945; „Argus“, 12.II.1945. • A.N.I.C., fond Uniunea Centrală a Sindicatelor Agricole din România, dosar 195/1945, f. 123. • Vezi „Scânteia“, 11.II.1945; „România liberă“, 11.II.1945. în mâinile plugarilor se poate și trebuie deci făcută acum, fără nici o tărăgănare“97. Odată cu aceste acțiuni, comuniștii, mizând pe reușita exproprierii de jos a marilor proprietăți, au trecut la o ofensivă generală împotriva tuturor grupărilor politice care nu le acceptau soluțiile în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
reformei agrare a fost desființată printr-o decizie a Ministerului Agriculturii și Domeniilor abia la 9 martie 194598, după 10 februarie membrii ei n-au mai reușit să se întrunească, astfel că tactica adoptată de comuniști, de folosire a Frontului plugarilor pentru a-i sabota munca, avusese efectul scontat. Partidul Național-Țărănesc, care se pronunțase, la 16 octombrie 1944, pentru transferul de proprietate, nu și-a rezumat programul de politică agrară la expropriere și împroprietărire, pe care le considera inutile dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fi câștigată, nici nu au mai încercat să opună vreo rezistență. Au existat, de altfel, moșieri în acest partid, ca și în altele, care au venit chiar în întâmpinarea reformei 104. Or, unii dintre moșieri, precum Petru Groza, președintele Frontului plugarilor, organizație aservită comuniștilor, care incita pe țărani să ocupe cu forța moșiile, Scarlat Callimachi, poreclit prințul roșu, și alții au colaborat cu Partidul Comunist din România, sprijinindu-l în lupta pentru ascensiunea către putere 105. Cum proiectul legii anunțat de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Partidului Național-Țărănesc, socotit cel mai reacționar, cel mai mare dușman al reformei agrare. „Ei n-au făcut și n-au consimțit reforma agrară. Reforma figura în programul lor numai pentru a câștiga cât mai multe voturi. Ei - conchidea liderul Frontului plugarilor - au folosit demagogia“109. Mai rău decât atât, dacă citești presa comunistă și pe cea a organizațiilor care gravitau spre acest partid, precum și materialele propagandistice tipărite de ele în legătură cu problemele economice ale perioadei, rămâi cu impresia că național-țărăniștii au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
vreme după reîntoarcerea în gruparea din care făcuse parte până în 1938, văzându-și blocate perspectivele de a ajunge în conducere, s-a desprins din el, formând Partidul Socialist-Țărănesc. Acesta a participat, împreună cu Partidul Comunist din România, Partidul SocialDemocrat și Frontul plugarilor, la 6 septembrie 1944, la constituirea Grupului Patriotic Antihitlerist, care avea, între altele, scopul aplicării programului Blocului Național Democrat 120. În aceeași lună, el s-a raliat la platforma de program a Partidului Comunist din România, susținând-o fără rezerve
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ascensiunea lor către putere, care s-au folosit de el în perioada de început, când lipsa de sprijin din partea maselor era deosebit de acută. După numai trei luni de existență, la 30 noiembrie 1944, Partidul Socialist-Țărănesc s-a contopit cu Frontul plugarilor 122, dispărând de pe scena istoriei. Șefului fostei grupări i s-a încredințat drept recompensă funcția de ministru al artelor în guvernul Petru Groza, iertându-i-se colaborarea cu dictatura carlistă, pentru care alte persoane implicate în mai mică măsură au
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
liderii național-țărăniști s-ar fi întovărășit cu conducătorii reacționari ai Partidului Național Liberal și ar fi înscăunat „în fruntea partidului cea mai penibilă și mai regretabilă dictatură a unei caste de moșieri, latifundiari și • Gh. I. Ioniță, Gh. Țuțui, Frontul plugarilor (1933-1953), București, 1970, p. 144. • Ioan Scurtu, op. cit., p. 505. • România în anii..., p. 67. • Vezi „Scânteia“, 25.III.1945; Ioan Scurtu, op. cit., p. 515; Mihai Fătu, Alianțe politice ale Partidului Comunist Român (1944-1947), Cluj-Napoca, 1979, p. 163-166. beneficiari ai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
19. • Arhivele Naționale Timișoara, fond I, Comitetul regional P.C.R. Banat, dosar 1/1947, f. 12-13. • În iulie 1946, dizidența condusă de Anton Alexandrescu s-a constituit în partid de sine stătător, iar în ianuarie 1948 s-a contopit cu Frontul plugarilor (vezi 6 martie 1945. Masele populare - forța hotărâtoare în instaurarea puterii revoluționar-democratice a muncitorilor și țăranilor, București, 1982, p. 222). de intrigile forțelor politice de extremă stângă 130. Contactele doctorului Nicolae Lupu cu aceste partide, față de ideologia cărora el manifestase
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
atunci regelui, însă - după cum se știe - suveranul a fost forțat de primul locțiitor al comisarului poporului pentru afaceri externe al U.R.S.S., Andrei Ianuarievici Vâșinski, să îl desemneze drept șef al guvernului pe Petru Groza, propus de F.N.D. Liderul Frontului plugarilor a cerut atunci Partidului Național-Țărănesc să participe în guvern cu doi-trei miniștri fără portofoliu, ca simpli observatori ai acțiunii de guvernare, dar conducerea național-țărănistă i-a respins oferta. Atunci, Groza a prezentat regelui o listă care nu cuprindea și reprezentanți
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu un guvern prezidat de Petru Groza. Delegația permanentă a partidului a adus la cunoștința regelui și lui Groza că va coopera cu noul cabinet pe baza respectării principiilor constituționale. Cu toate acestea, a doua vizită pe care liderul Frontului plugarilor a efectuat-o la prezidiul Partidului Național-Țărănesc a avut loc abia la 6 martie, aproape de ora 14, când a anunțat că se găsea sub presiunea adunării muncitorești, convocată în Piața Națiunii. Groza a comunicat că Partidul Național-Liberal respinsese propunerea de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
presă. Tipărește totuși cartea Pinocchio în împărăția jucăriilor (1943), iscălită cu pseudonimul Mihail Axente. După căderea dictaturii antonesciene, dă la iveală cîteva poeme și articole în „Viața românească”, „România liberă”, „Răspântia”, „Orizont”, „Tribuna poporului”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Victoria”, „Înainte”, „Frontul plugarilor” ș.a. Publică și volumele Povestea unui bob de lacrimă (1945) și Pinocchio detectiv (1947), semnate Mihai(l) Axente, pseudonim pe care îl va mai folosi și pentru două traduceri. Mai târziu, a lucrat la Editura Tineretului, calitate în care izbutește
FAUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286971_a_288300]
-
simt ispitele cum sapă, / Cum vor să-mi tulbure izvorul / Din care sufletul s-adapă. // Din valul lumii lor mă smulge / Și cu povața ta-nțeleaptă, / În veci spre cei rămași în urmă, / Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.” Născut în mijlocul plugarilor, al clăcașilor, poetul s-a afirmat dintru început ca un inspirat cântăreț al lor, al satului ardelean, supus robiei naționale și sociale. Prin cel mai bun volum al său, acela de debut, asimilând influențe ale înaintașilor (G. Coșbuc, St. O.
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
și din perspectiva arhitecturii structurilor lirice. Satul „de sub munte” e înconjurat de livezi și grădini, de poiene cu otavă, de lanuri, holde și miriști. Matricea lui este „milostiva glie”, din care cresc „spicele grele”, „spicele de aur”. Oamenii satului sunt plugari și cosași, moșnegi „cu genele tremurătoare”, dar și feciori ce „strâng prăseaua cuțitului din cingătoare”. Ei au cultul străbunilor și al legii, adică al religiei și al tradiției („cinstita și curata noastră lege”), joacă hora, merg la cârciumă, unde cântă
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
opozițiile sunt de căutat și dincolo de antagonismul supralicitat rural-urban. Semnul major sub care evoluează poezia celui ce a scris Noi este al jalei și al nădejdii, ipostaze fundamentale ce reflectă, pe de o parte, o calitate obiectivă a satului, a „plugarilor” și „clăcașilor” aflați în robie străină și visând la scuturarea jugului milenar și, pe de alta, una subiectivă, a poetului, care a vorbit cel mai adesea în numele alor săi, la persoana întâi plural. Tribun al unei comunități etno-sociale, s-a
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
neputincioase, sunt învăluiți în umbră, negură și întuneric, semn al tragediei ce le-a fost sortită. Clăcașii au umeri gârboviți de poveri, dar parcă și mai sugestive sunt mâinile lor, „cinstite mâini de soare arse”, ei au „palme aspre de plugari” pe care stă „rezemată lumea toată”. Poezia mâinilor, a „mâinilor nerăsplătite”, surprinde un detaliu dintre cele mai elocvente și sintetizatoare. Sporind expresivitatea portretului, ca în studiile marilor maeștri, ele capătă valoare de simbol al muncii, al caznei, al jertfei. Cu
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
care colorează cel mai bine expresia în construcții perifrastice, capabile să substituie mai plastic și sugestiv cuvântul de bază, totuși abstract și uzat: „Ci-n pacea obidirii noastre, / Ca-ntr-un întins de mare, / Trăiește-nfricoșatul vifor / Al vremilor răzbunătoare” (Plugarii). Dacă din suferință se naște ura și din ea revolta, aceasta din urmă se leagă de un alt sentiment fundamental (pe care uneori îl și generează), nădejdea, noțiune constituind al doilea nucleu al bipolarității amintite. „O nădejde luminează fețele nemângâiate
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]