444 matches
-
dezamăgită, hai să ne Întîlnim la amiază la pavilionul unguresc. Și ia una de-astea. Codeină și Tylenol. Wakefield ia pastila din mîna lui Susan. Este exact lucrul de care are nevoie capul lui bubuitor. Ziua este cenușie, cerul e plumburiu, greu de zăpadă gata să cadă, dar nu este frig deloc și Wakefield Își duce pardesiul pe braț umblînd alene pe aleile Parcului Arhitectural Internațional, alături de Mariana. Numai că nu sînt la plimbare, Mariana ține strîns o servietă care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
puteți suferi? — Taci din gură! Nu știu. Șoferul s-a întors spre ei: — Omul e nebun. Știi tu cum să-i iei pe ăștia. Endō nu răspunse. Stătea cu privirile ațintite în jos. — Am ajuns în Ginza. Ploaia se oprise. Plumburiul norilor făcea acum loc albastrului și soarele strălucea atât de puternic, încât era chiar supărător pentru ochi. După ce s-a despărțit de fratele ei, Tomoe a traversat la intersecția Hibiya și s-a îndreptat spre hotelul Nikkatsu. Deși plouase dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
am dăruit Și cu drag i-am mulțumit. Toamnă nebunatică Toamnă nebunatică Și puțin zănatică, Tu ai revenit, Cu frig ai năvălit Tu, cu nebunie, Ai trecut în grabă Prin a mea ogradă Și-ai ajuns în vie. Cu nori plumburii Ai vrut ca să vii Ca s-aduci solie Frunză arămie Cum îmi plac mie. Cocoșii Doi cocoși năzbâtioși Stau pe gard foarte voioși Unul țipă, altul tace Pân’ la urmă-și fac o pace Colorați și bătăuși Se gândesc la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
puțin baraca pe dinafară, doar cât să i se vadă culoarea de-nceput, până atunci el o să facă focul sub ceaun, iar apoi, după datină, o să facem sfânta pomenire. Ligheanul l-am luat eu, apa din puț avea o culoare plumburie și era foarte tulbure, emana și un miros ciudat, mi-a venit în minte ce spusese Zsolt despre osemintele de pe fund, am scufundat ligheanul ușor turtit în apă, s-a umplut cu zgomot, iar apa a făcut un mic vârtej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
părinților sau bunicilor, călătoriile în familie care pot însemna doar drumeții în natură. Dar copilăria nu e doar o bucurie eternă, e o perioadă presărată și cu tristeți poate mărunte, poate semnificative... E toamna, anotimpul culorilor arămii și al cerului plumburiu ce cerne picuri ușori de ploaie dansând cu vijelia vântului, al migrației păsărilor spre țările însorite. Covor foșnitor de frunze zgomotoase uscate, vânturate energic deasupra capetelor jucăușe și avide să prindă ultima zi blândă în natură. E vremea neplăcerilor copilăriei
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
sorbi câteva guri de bere și lovi cu degetul arătător în geam. - Alo, mulțumim frumos pentru ploaie, apreciem amabilitatea, dar am intrat destul la apă, e de ajuns... Ceva vreme bună nu mai există pe stoc? Privirea îndreptată către cerul plumburiu lăsa să se înțeleagă că fusese vorba despre un mesaj destinat Marelui Coordonator, însă nu-i semnaliză nimeni dintre nori că mulțumirile sale au ajuns la destinație. - Mda, lipsa de comunicare o să ne omoare la un moment dat, asta este
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
elementară bunăcuviință ar trebui lăsat în pace? Nu, domnule, militez pentru o pedeapsă drastică. Și, dacă vreți să vă spun un secret, pedeapsa este pusă în aplicare chiar acum. Degetul arătător îndreptat în sus. O privire sugestivă îndreptată înspre cerul plumburiu, în timp ce umbrela este dată la o parte. Ochelarii cu ramă groasă revin apoi pe traiectoria anterioară, iar ochii cu sclipiri jucăușe îl fixează. Se priviră câteva secunde în ochi. Nu știa de ce, dar se simțea inconfortabil în compania moșulețului. Nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a iubit atât de mult, pentru odihna sufletului ei bun și generos...! a mai adăugat Iorgu, ștergându-și lacrimile cu dosul palmelor. Plânsul sufletului și al trupului... A doua zi, după plecarea lui Emil... Încă de dimineață, dintr-un cer plumburiu, începură să cadă stropi mărunți de ploaie. Totuși, ca în fiecare zi, indiferent de vreme, Iorgu a mers la cimitir, a aprins candela și s-a închinat pentru iertare... Când soarele se suise pe cer la vre-o două sulițe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tulpină neștiută... Și, în ochi îi licări acea flacără mistuitoare, care la ființele simțitoare, vestește lacrimile... Steaua Vasilicăi nu mai este... s-a stins... În ziua a doua, după Sf. Arhangheli Mihail și Gavril... Încă de dimineață, dintr-un cer plumburiu începu să cadă stropi mărunți de ploaie. Totuși, Iorgu a mers la cimitir, la Vasilica, să aprindă candela și să roage la mormânt pentru iertare și pentru liniștea ei veșnică. Nimic nu l-ar fi putut împiedica să se ducă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Viermii ? De ce nu mai apar viermi în carnea alterată și în merele putrede ? De ce nu-mi răspunzi. Ce faci ? De ce această tăcere sceptică ? „mă rog pentru tine.” 66. — astăzi va fi mareea secolului, spuse momîia. sub un cer zdrențuit și plumburiu, împinsă parcă de un vînt tenace, marea continua să crească și să înghită, centimetru cu centimetru, imensa plajă de la trouville. Pontonulpromenadă construit pe o dantelărie de piloni, atît de orgolios în tentativa sa de a se lansa cît mai departe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
împătimit al senzaționalului. Este un monah serios care a avut la dispoziție treizeci de ani ca să observe luminile și umbrele din viața sa de consacrat. A avut timp ca să se îndrăgostească, din ce în ce mai mult, de sclipirile harului și să găsească zonele plumburii ce zădărnicesc viața atâtor persoane consacrate. Pot doar să spun că, în analiza sa, Autorul este atent și direct (ca, de exemplu, atunci când distinge între un eventual «declin» al vieții consacrate și «decadența» ei), așa după cum pot să afirm că
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fusese ajutată să se destindă într-un lac minimal - ochi de apă pe care-l repeta, 200 de metri mai la vale, în spatele bisericii Batiștei, unde Bucureștioara băltea, bătiștea. 99 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Când trecură, prin poarta plumburie, în curtea de la numărul 236, invizibilii demoni de cartier înclinară mănunchiurile tufelor înflorite de cindrel și forsiția, în semn de supunere față de Stăpânul terifiant al Lumii. Fiecare plecăciune a nuielelor încîlcite stropea parcă, dintr-o legătură de busuioc, cu o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pereții parcă din carton al holului, descoperi rapid dormitorul și adormi. Dar nu adormi. Când, pentru ultima dată, fu obligat să-și înalțe fruntea de pe fața de masă, descoperi că nu întreprinsese călătoria către nici un afurisit de dormitor. Lumina devenise plumburie. Cafeaua fusese menținută, prin cine știe ce trucuri, fierbinte și - i se repetă - important era să fie băută așa. Sorbi, năzărindu- i-se că în ceașcă i se prăbușise un trapez de tencuială de pe tavan, împroșcîndu-l - două puncte fierbinți - peste față
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cert avantaj. Finlanda ne-a întâmpinat cu o vreme mohorâtă, încețoșată și umedă. La aceasta se adăugau scurtimea zilelor și nopțile nesfârșite. De fapt, zilele erau un fel de amurguri cenușii, o luminozitate aproximativă cernându-se cu zgârcenie dinspre cerul plumburiu. Iluminatul public funcționa incontinuu. La fel, în spațiile de lucru, becurile și tuburile de neon rămâneau tot timpul aprinse. Ni se părea greu de suportat, deși aveam să realizăm repede că, printr-o șansă nesperată, nu găsisem acolo iarna deja
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
topi iute, lăsând o spumă verzuie ce mirosea a iarbă crudă. Începu să șteargă dalele, muind, când și când, pămătuful și amestecând spumele, până ce clăbucii amenințară să se reverse peste marginile găleții. În cele din urmă, pardoseala căpătă un luciu plumburiu, de parcă cerul și pământul se oglin deau unul în altul, de nu mai știai care e unul și care celălalt. Cerul coborâse, într-adevăr, pe pământ, căci pe creștetul statuii se așeză o pasăre neagră. Petrache socotea că priveliștea păsărilor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
răcise brusc, se așternuse o liniște ca de gheață. Nu mișca nicio creangă, nu lătra niciun câine. Pașii scârțâiau pe pietre, în așteptarea chiciurii ce avea să vie. Privi după stolurile de păsări, dar și ele se risipiseră. Pe cerul plumburiu nu se vedea nicio stea. Se gândi o clipă la Steiner, croitorul, dacă ar fi trăit, ar fi avut o noapte mai împăcată, fără spaima stelelor care ard, dacă nu cumva ele ardeau altminteri. Intră pe bâjbâite în cămăruța lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
câte o căutătură spre statuie. Dacă te mulțumeai cu atât, fără să zăbovești cu privirea, aveai impresia că era o adevărată coroană, care fusese tot timpul acolo. Lespezile bine lustruite sclipeau în bătaia soarelui ca o pânză de apă groasă, plumburie, încât s-ar fi putut ca vizitatorii să aibă nevoie, în fața acestui râu aproape nemișcat, de o luntre care să-i ducă până la castel. După ce ultimii vizitatori plecaseră și, de asemenea, funcțio narii muzeului, lumea tăcută dintre ziduri era altfel
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și bărbia în piept, de parcă am fi fost în tranșee, hăituiți de obuze. Ușile celulelor erau metalice, dublate cu un grătar de zăbrele. Țac, se deschidea grătarul. Apoi cheia mai groasă descuia ușa metalică. Nu se auzea, apoi, decât curgerea plumburie a apelor freatice, căci fiecare, cu răsuflarea tăiată și urechile ciulite, se încorda să înțeleagă. Și toți numărau în gând. Unu, doi, trei, patru, cinci. Apoi ușa se încuia la loc, cu un zgomot asurzitor de parcă s-ar fi descărcat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fum gros care dădea convoiului mai degrabă înfățișarea unui priveghi decât a unui pelerinaj. Biserica era neîncăpătoare, oamenii stăteau în pridvor, dându-se deoparte și întinzându-se să atingă cu mâna veșmântul vreunui episcop care ieșea, cu alai. Cerul era plumburiu și trist, ca un Dumnezeu umilit de rugile suind de pe pământ. — Nu credeam să mai vii, spuse Costică Ologu, căutând un loc în care să fixeze vârful cârjei. — Nu vă știu decât pe voi doi, spuse Coltuc. N-am alți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
picioare, poți să te prefaci că n-ai decât unul. Dar, când ești șontorog ca mine, cui îi pasă dacă ai unul sau niciunul ? Ești prefăcut gata... Ologu vorbea de frig. Soarele se decupa ca o farfurie întoarsă pe cerul plumburiu. Vântul se zdrențuia în crengi, ușuind ciorile. Deodată, Ologu, care era cel mai înalt dintre ei și vedea până departe, țopăi, lovind cu cârjele în pavaj. — Vine mașina Jandarmeriei ! strigă. Hai s-o ștergem de-aici ! — Jandarmii nu s-au
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
peste capul lui, ceea ce îi sporea bucuria. Totul în jur era armonie, o adevărată luptă pentru pace. Blestemele se adunară într-un abur ce se îngroșa, acoperea cerul și stelele, alcătuind un alt cer în care luna abia se întrevedea, plumburie. Nu mai știau de unde porniseră. Bătrânul, părăsit de toți, dârdâia și clănțănea din dinți, strângând cearșaful în pumni, cu ochii-n tavan. Din când în când, cei doi copii se apropiau de patul lui, privindu-l curioși și ascultând scrâșnetul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu sângele copilului pe cămașă, pe aparatele de fotografiat și pe unghii. Copilul, ori ceea ce mai rămăsese din el În memoria pictorului de război (adeseori puștiul se topea În alte locuri și alți copii), era acum trasat cu linii reci, plumburii, de grisai, Într-un loc pe marea frescă din turn: o siluetă mică, Întinsă pe spate, cu ceafa sprijinită pe o piatră, și datora mult, ca inspirație tehnică, lui Paolo Uccello. De astă dată, nu tablourilor lui cu bătălii, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
viscerele de mineral și piatră, lăsând apoi timpul să lucreze peste tot, ca un artist Într-un atelier enorm. Atunci, printre molozurile care se Întindeau până la marea din apropiere, soarele la asfințit se arătase o clipă pe sub stratul de nori plumburii și o strălucire roșie explodase În apă, ca să se Întindă precum erupția unei lave incandescente prin peisajul chinuit, peste crestele sparte ale spălătoriilor de nisipuri aurifere, râpele cu zgură și turnurile miniere prăbușite, care se profilau În depărtare. Faulques ridicase
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să-și caute un refugiu. Soluția de care se cramponează îl ajută să uite un timp neadevărul în care, ca într-o mlaștină, s-a împotmolit. Strînsoarea și injoncțiunile unui context vătămător generează, iată, și un asemenea marasm. Sub zarea plumburie, drumul egal al fiecărei zile. Singurătate, sastisire, griji cripta te absolvă de astfel de mizerii. Amenajînd un mormînt, te faci că nu-ți pasă că, din nefericire, nu ți-a fost dat să ai copii. Și apoi, luciul rece al
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
manieră că Europe. Elocventul Preludium merită o analiză succinta, fiindcă eul creator amalgamează aici toate ingredientele unei revolte sociale de natură extremă. Sintagmele poetice sunt realizate în tuse sumbre, iar mișcările personajelor sunt greoaie, influențate de o materialitate inerta și plumburie, ce sugerează îngustimea de orizont și eșecul spiritual: "dark abode", "iron baskets", "cups of iron", "dark air", "iron tongue", "dark virgin", "tenfold chains", "fathomless abyss", "dark limbs" (E: 51), "black cloud", "darkness of Africa", "dark death", "nether deep", "silent deep
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]