3,630 matches
-
nu e plagiat" (forum.tvr.ro); "ceilalți erau cam speriați, ce vrea nenele-ăsta?" (blogspot.com) - inclusiv în forma enclitică de genitiv-dativ -lui: "se referă la profilul burtos al nenelui din imagine!" (forum.artelecom.ro) Nu foarte des apare forma de plural - neni ("mi-au explicat mie niște neni deștepți că sunt niște roboți care scanează forumurile", forum.softpedia.com); "îmi fac loc pe lângă niște asistente care fumau așezate pe fotolii și niște neni și tanti cu geamantane" (curatmurdar.ro) - inclusiv articulată
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
Constantin Țoiu Cam așa s-ar scrie în românește substantivul francez, care înseamnă cel ce merge sau mergător, MARCHEUR, -euse. Cuvînt folosit de Balzac într-un roman, la pluralul feminin, LES MARCHEUSES. Expresie dată în teatrul clasic actrițelor care apar doar pe scenă, în mers, fără a vorbi, făcând numai figurație, - figurantele, cum ar veni. La noi, altădată, astfel erau numite actrițele jucând roluri clasice de umplutură, - curți regale
Marșeuza by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9356_a_10681]
-
trebui să se întâmple. Despre o supremă împlinire aș prefera să vorbim la proxima aniversare - din 2017, de pildă. Desigur, până atunci mulți din cei de astăzi nu vor mai fi, și acest lucru mă întristează. - Numele Cioculescu devenind un plural literar, te invit să ne spui cum te plasezi în seria întemeiată de Șerban cel Rău? - Ca un urmaș demn, care n-am adus ruina casei și nici amuzamentul răutăcioșilor din târg nu l-am făcut. Circumspect, cum despre mine
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
ca sub-stan-tiv feminin singular a produs, cum se știe, un val de indignare, îndreptată împotriva a ceea ce mulți au considerat ca fiind o concesie făcută inculturii și ignoranței. Regula anterioară prevedea păstrarea caracteristicilor etimologice ale substantivului, media fiind forma de plural a neutrului latinesc medium. Adaptarea contrară etimologiei avea însă în acest caz argumente destul de solide: în primul rînd, a contat marea frecvență în uzul modern a termenului, contrastînd cu dificultatea de a-l utiliza sintactic în formă articulată, din cauza terminației
Curricula by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9402_a_10727]
-
medium. Adaptarea contrară etimologiei avea însă în acest caz argumente destul de solide: în primul rînd, a contat marea frecvență în uzul modern a termenului, contrastînd cu dificultatea de a-l utiliza sintactic în formă articulată, din cauza terminației atipice pentru un plural; apoi, faptul că termenul e oricum un compus modern, mixt, dintr-un element latin păstrat ca atare (media) și unul intrat de mult în engleză, cu formă specifică (mass). Intolerabilă mi se pare, în schimb (cel puțin deocamdată!) o adaptare
Curricula by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9402_a_10727]
-
puțin deocamdată!) o adaptare populară asemănătoare, a unui cuvînt latinesc și internațional care însă nu a intrat în circulația unui public foarte larg. Am întîlnit în ultima vreme, chiar în paginile ziarelor, forma curriculă, reprezentînd transformarea - de către unii vorbitori - a pluralului latinesc neutru curricula într-un feminin singular: "lipsa gramaticii din curriculă este regretabilă" (Săptămâna Financiară, 30.07.2007); "Introducerea în curriculă a ecologiei și protecției consumatorului îi nemulțumește pe părinții elevilor" (Adevărul, 20.03.2007), "chiar dacă se introduce în curriculă
Curricula by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9402_a_10727]
-
documente didactice, chiar și în titulatura unor instituții - Curriculum național, Consiliul Național pentru Curriculum etc. - și astfel, deși termen tehnic, pătrunde (de pildă, prin dialogul profesorilor cu părinții) în conversația cotidiană. În mod normal, singularul este folosit mai frecvent decît pluralul. DOOM 2005 îl înregistrează ca substantiv neutru, ca element latinesc neadaptat, fără plural. Pentru plural, se poate folosi forma etimologică, din latină - curricula - , dar și o formă cu afixul neutru românesc -uri, indicată în NDU 2006 și frecventă în texte
Curricula by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9402_a_10727]
-
Curriculum etc. - și astfel, deși termen tehnic, pătrunde (de pildă, prin dialogul profesorilor cu părinții) în conversația cotidiană. În mod normal, singularul este folosit mai frecvent decît pluralul. DOOM 2005 îl înregistrează ca substantiv neutru, ca element latinesc neadaptat, fără plural. Pentru plural, se poate folosi forma etimologică, din latină - curricula - , dar și o formă cu afixul neutru românesc -uri, indicată în NDU 2006 și frecventă în texte: "au elaborat programe școlare, curriculumuri naționale, curriculumuri la decizia școlii" (forum.portal.edu
Curricula by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9402_a_10727]
-
și astfel, deși termen tehnic, pătrunde (de pildă, prin dialogul profesorilor cu părinții) în conversația cotidiană. În mod normal, singularul este folosit mai frecvent decît pluralul. DOOM 2005 îl înregistrează ca substantiv neutru, ca element latinesc neadaptat, fără plural. Pentru plural, se poate folosi forma etimologică, din latină - curricula - , dar și o formă cu afixul neutru românesc -uri, indicată în NDU 2006 și frecventă în texte: "au elaborat programe școlare, curriculumuri naționale, curriculumuri la decizia școlii" (forum.portal.edu.ro), "poate
Curricula by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9402_a_10727]
-
mult prea accentuată curriculumurilor" (central.ucv.ro) etc. Formele curriculumuri, curriculumurile, curriculumurilor nu sînt însă ușor de pronunțat (reprezintă un fel de exercițiu de dicțiune, o "încurcătură de limbă"). Poate de aceea - sau dintr-o anume prețiozitate - unii preferă totuși pluralul latinesc curricula, cu acordul la plural: "reforma curriculară trebuie să înlăture curricula "provinciale" în favoarea unor curricula competitive" (ubbcluj.ro); "elaborarea acestor curricula se realizează în seminare coordonate"; "toate curricula dezvoltate până în prezent au fost aprobate" (k-education.at). E însă surprinzător
Curricula by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9402_a_10727]
-
ro) etc. Formele curriculumuri, curriculumurile, curriculumurilor nu sînt însă ușor de pronunțat (reprezintă un fel de exercițiu de dicțiune, o "încurcătură de limbă"). Poate de aceea - sau dintr-o anume prețiozitate - unii preferă totuși pluralul latinesc curricula, cu acordul la plural: "reforma curriculară trebuie să înlăture curricula "provinciale" în favoarea unor curricula competitive" (ubbcluj.ro); "elaborarea acestor curricula se realizează în seminare coordonate"; "toate curricula dezvoltate până în prezent au fost aprobate" (k-education.at). E însă surprinzător cît de des, chiar pe pagini
Curricula by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9402_a_10727]
-
Desigur că forma curriculă e mai ușor de pronunțat și de integrat morfo-sintactic enunțului; ea șochează, însă, din punct de vedere cultural. Spre deosebire de mass-media, în acest caz există o soluție preferabilă de adaptare, care are suficiente precedente, prin formarea unui plural regulat din curriculum, după modelul memorandum-memorandumuri, referendum-referendumuri. În aceste condiții, singularul curriculă rămîne o formă incultă, de asimilare grăbită și greu acceptabilă.
Curricula by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9402_a_10727]
-
de religie creștină, ortodoxă în zonă, ca populație majoritară. În sprijinul demonstrării acestei teze vin o serie de fapte: orientarea mormintelor pe direcția est-vest, inventarul funerar și studiul tipurilor antropologice. În continuare vom exemplifica denumiri ale castrului. CASTRUL(latină- castrum, plural castră) reprezintă un complex de clădiri și- sau teren împrejmuit utilizat(e) ca o poziție militară defensivă.La origine el era o fortificație celtică de formă rotundă,construită pe vârful unui deal.Diminutivul latin castellum era utilizat pentru forturi de
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
2007); "de-aici încolo povestea despre îngerii negri, Ťninjalăiiť care răpesc copii pe care-i duc în păduri și-i învață arte marțiale, funcționează în stilul clasic al legendelor urbane" (România liberă, 21.05.2007). Ninjalău - folosit mai ales la plural, ninjalăi - e un derivat glumeț de la termenul de origine japoneză ninja, intrat de cîteva decenii în circulație internațională și atestat și în română. Ninja - asasini sau spioni din istoria Japoniei, aduși în atenția publicului occidental de moda filmelor japoneze de
"Ninjalău" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9475_a_10800]
-
pizza?" (merluc.ro), "nu mă supăr dacă îmi zice lumea Ťroacăreť" (icehot.word-press.com) etc. Mai mult, forma cu diftongul oa se extinde și asupra celorlalte cazuri gramaticale în care apare cuvîntul (la nominativ, acuzativ, genitiv, la singular și la plural): "Roacăru' blond" (non-sense.ablog.ro), "cu dedicație specială pentru roacări această reclamă pe care o știți cu toții cred" (220.ro); Nici yo nu sufăr roakerii" (220.ro); "tovarăși, să înfierăm aceste apucături imperialiste ale roacărilor care vor să învenineze mintea
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]
-
clipul publicitar, termenul rocker era puțin probabil; el nu apare de altfel cuprins în DEX (nici măcar în ediția actuală!). Cuvîntul a fost inclus în noua ediție a DOOM (2005), în care se indică adaptarea fonetică (pronunțarea rocăr) și adaptarea morfologică (pluralul rockeri). Ne putem întreba cum se explică, totuși, forma roacăre. Prima ipoteză ar fi că anglicismului i s-a atribuit - din dorința de a face credibilă folosirea sa de către un activist comunist și mai ales cu intenția de a provoca
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]
-
alerți decît grăbiți avînd, în tot ce fac, o ușurință a lunecării. În amoruri, în călătorii, în plimbări. Petice de libertate pe care vălmășagul lumii le ocolește. Pe urmă muzeele, casele locuirii istorice. Luvru, Carnavalet, Cluny. Și altele, enumerate la plural: Muzee. Musée de l'homme. Parisu-ntreg e-așa ceva. Între plimbări, popasuri. La UNESCO, bunăoară, reținut de Margareta Sterian ca reper. Acolo, "imaginea universului domină". Iar partea lui de sus, a sediului modern, din sticlă, e "o colivie prinsă de
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
furt: ŤPunem blatul să gineascăť"; pentru V. Cota, era "tăinuitor, gazdă de hoți", în vreme ce la Al. Vasiliu apărea cu semnificația mai generală "tovarăș" (preluată ulterior de Dicționarul etimologic al lui Ciorănescu, în care blat e tratat ca substantiv masculin, cu pluralul blați). V. Gr. Chelaru descoperea, în 1927, în limbajul din mahalalele Iașului, expresiile a da pi blat, a merge pi blat ("a da, a merge pe tovărășie") și blat pi blat ("ori una, ori alta"). C. Armeanu înregistra, tot la
Blaturi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7709_a_9034]
-
care face referire la "Codul de conduită generală". Iată ce prevede Punctul 5 al Pactului de Coabitare: 5. Codul de conduită generală Părțile vor îmbrățișa reguli minimale de adresare respectuoasă, cu referire directă la funcția partenerului și la adresarea la plural. Ele se vor obține în a încuraja abordări diferite la nivelul structurilor pe care le reprezintă și vor sancționa excesele și ieșirile publice ale colegilor de partid sau angajaților care exced această regulă de comportament, bun simț, decență, politețe. Părțile
Cum a încălcat Președinția Pactul de Coabitare după ce Ponta l-a denunțat by Andrei Daniel Vasilescu () [Corola-journal/Journalistic/81858_a_83183]
-
fără desinența -ră-, de tipul noi plecasem, voi spuseseți, ei venise. Comentariile nespecialiștilor despre aceste forme nu sînt neapărat foarte precise - se vorbește, de exemplu, de "omisiunea unei silabe - de obicei "ră" - din mai mult ca perfectul la persoana I plural: "luasem" în loc de "luaserăm" etc." (anchetă în Cotidianul. arhiva 2007). Altcineva citează "dezacorduri de analfabet de genul "ei făcuse", "ei fusese", etc. în loc de "ei făcuseră", "ei fuseseră" etc." (forum.softpedia.com, 8.06.2005). Cum se întîmplă adesea, încălcarea unei norme
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
și cea fără -ră, la persoanele I și II plural: pierduserăm/ pierdusem, pierduserăți/ pierduseți. În gramatica sa - în care chestiunile normative sînt discutate pe larg - , Mioara Avram explica diferența de tratament între formele de persoanele I și a II-a plural și cele de persoana a III-a: "La 1 pl. și 2 pl. normele limbii actuale admit atât formele cu desinențele -răm, -răți, cât și pe cele cu desinențele -m, -ți (fără -ră), dar dau preferință celor dintîi, față de care
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
vreme de stigmatele inculturii, ale limbajului de mahala. Istoricii limbii știu însă foarte bine că formele fără -ră- sînt normale, etimologice și au reprezentat multă vreme uzul literar. Desinența -ră- s-a extins, prin analogie, de la persoana a III-a plural a perfectului simplu, unde era moștenită din latină. A devenit o marcă a pluralului, și-a dovedit utilitatea și a fost admisă destul de repede ca regulă. Ca simplu exercițiu de imaginație, util pentru a relativiza puțin îndîrjirea normativă, putem să
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
că formele fără -ră- sînt normale, etimologice și au reprezentat multă vreme uzul literar. Desinența -ră- s-a extins, prin analogie, de la persoana a III-a plural a perfectului simplu, unde era moștenită din latină. A devenit o marcă a pluralului, și-a dovedit utilitatea și a fost admisă destul de repede ca regulă. Ca simplu exercițiu de imaginație, util pentru a relativiza puțin îndîrjirea normativă, putem să presupunem: a) că formele în -ră- ar fi fost aspru criticate de puriști, condamnate
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
În Franța. Așa că-l ia tare, pe românește: — Zi așa, Ionele, ai uitat limba română? — Vă rog să nu mă tutuiți, că nu suntem în România, îi răspunde Lionel în franceză. Noi, în Franța, ne adresăm la persoana a doua plural. Faceți un efort. Altfel, vă dau afară. Dacă aveți dificultăți de exprimare în franceză, puteți vorbi în română. Dar eu o să vă răspund în franceză. Lui Anghel îi vine să-i tragă un dos de labă. Se abține în ultima
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
asta, Didier ridică mâinile deasupra capului. Patrick scoate un detector de metale din trusa polițistului universal și verifică pachetul. Nici un piuit. Ce e înăuntru? Un tort, e ziua de naștere a domnului Lionel. — Ești sigur? Noi știam altceva, folosește el pluralul maiestății, semn că are totuși șanse să avanseze în poliție. — Știu, e o coincidență macabră. Pot să-l iau? — Te rog. Didier ia pachetul. Sună la ușă. Lionel tocmai a terminat de făcut o ordine inginerească în apartament. Se poate
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]