1,541 matches
-
de prostii, că sunt inculți și că promovează drept modele niște mărunte poncife atât de îmbătrânite, că nu le mai rețin nici manualele, te-ai ars: n-ai sensibilitate, ești depășit, ai îmbătrânit degeaba. Ca orice construcție bazată pe-o poantă, această formă de exprimare și-a trăit demult traiul. Ce legătură o fi între superbele colaje ale lui Bracque ori Picasso și opintelile cu foarfeca și lipiciul ale lui Bârlădeanu? Am admirat, în copilărie, risipa de imaginație, culoare și inteligență
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
precum, tot dintre cei citați de Breban, Irina Petraș, abia după 1989 s-au consacrat cu adevărat cronicii. În fine, câțiva continuă să întâmpine noile apariții editoriale cu destulă regularitate, de exemplu Simion sau Grigurcu. Mai rar o fac Petru Poantă și Dimisianu, nici ei de tot absenți. Mai rămân eu, singurul care a renunțat definitiv la cronică. Trec peste faptul că, după 32 de ani, era oarecum normal să nu mai fiu prezent săptămânal în paginile unei reviste cu o
Trădarea criticilor? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6334_a_7659]
-
Puștiule, mulți ani!”, a scris Dan Negru. În nenumărate rânduri, marele actor a fost invitatul lui Dan Negru la emisiunea ”Te pui cu blondele”, alături de alte persoane publice. De fiecare dată, a ținut telespectatorii cu ochii ațințiți spre ecrane datorită poantelor și povestirilor pe care le împărtățea la show-ul de la Antena 1. Unul dintre momentele emoționante cu Florin Piersic la ” Te pui cu blondele”
Dan Negru, la aniversarea lui Piersic: Este o tâmpenie uriașă () [Corola-journal/Journalistic/47624_a_48949]
-
obsedant în film. Aici intră mai mult decât orice în joc Ritchie și viziunea sa cinematografică, viziune care face din povestirile lui Doyle un spectacol de circ. Exemple sunt nenumărate, de la deghizament la jonglerie, de la truc, fentă și trucaj la poantă și skepsis, de la grimasă la farsă. După ce își gândește fiecare lovitură într-un adevărat scenariu coregraficomarț ial, Holmes își cotonogește atacatorii ca la final, proba de maximă abilitate circărească, să prindă mărul pe care-l ține unul dintre mardeiași. La
La circ cu Sherlock Holmes by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5006_a_6331]
-
Actorie, scriitoare, traducătoare, ziaristă, iar în acest caz autoarea textului, ambii bine integrați conceptului scenic. La fel de integrat s-a dovedit a fi și spațiul scenografic, gândit de Mihai Păcurar, prin folosirea unor elemente cu valoare emblematică pentru balet - mulțimea de poante, răspândite de jurîmprejurul scenei și încercate de câteva ori, pe câte un singur picior, de ambii dansatori, cât și bara lungă, element nelipsit dintr-o sală de studiu, folosită de cei doi interpreți, în mai multe momente ale demersului lor
Requiem pentru suferințele poporului japonez by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5023_a_6348]
-
că, în timp, această eventuală tensiune personală a ajuns să se obiectiveze. Până la urmă, explicația rezonează într-o chestiune de stil. Și Dinescu, și Sorescu sunt, structural, poeți de succes. Ale căror versuri se pretează adeseori la mecanica simplistă a poantei. (Mai metaforică în cazul unuia, mai francă în cazul celuilalt). Au, așa-zicând, certitudini de metodă. Iar asta, din punctul de vedere al lui Mircea Ivănescu, e letal pentru adevărata poezie. Pe care, deschid o paranteză, el nici măcar nu îndrăznește
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
TARE, IO IAM CUNOSCUT TOAT| FAMILIA” ș.a.m.d. De fapt, probabil că cel mai apropiat model al prozei lui Măceșaru, dincolo de inconsecvenț ele ei de suprafață, e tocmai sitcom-ul american, cu problematicile lui previzibile și cu schimbul permanent de poante spumoase, dar de unică folosință, făcute anume să țină spectatorul lipit de ecran. Din păcate, Ciprian Măceșaru n-are nici ironie acidă, nici inteligență de bătaie scurtă. De aceea, ratat ca roman cu problematici grave, Superhero nu poate fi valorizat
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
cuvinte mult mai mișcătoare, Caragiale la moartea lui Eminescu. Tonul din Filozoful Blagomirea seamănă, de departe, cu unele postume eminesciene, de pildă Bismarqueuri de falsă marcă. Deși Eminescu are, culmea, mai mult umor, pe când Caragiale e destul de sec și fără poantă. Pe potriva, într-un fel, a lui Hasdeu, pe care-l ironizează sub chipul filozofului atoatecuprinzător. Vremea subtilităț ilor se pare că trecuse, după 1900, scopul fiind, cum am spus, doar să fixeze mai bine, prin virtuțile rimei, niște invective care
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
Bibliotecii”, deschis totodată contactelor cu generațiile mereu înnoite de studenți. Aceștia i-au deschis drumul către „Echinox”, publicația la a cărei întemeiere a pus umărul în decembrie 1968. Se afla în echipă cu Eugen Uricaru, Marian Papahagi, Ion Vartic, Petru Poantă, Dinu Flămând și cu alți tineri de atunci lângă care a rămas aproape 15 ani , „într-o fraternă comunitate și comuniune spirituală”. O „substanță echinoxistă” percepe Ion Pop și în actualul „Apostrof”, revista condusă de Marta Petreu și în care
Melancolia echilibrului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4423_a_5748]
-
vitalitatea, mai degrabă spontană, a tânărului, sau o vitalitate autoimpusă, a cuiva care înțelege, deja, rosturile lumii, veșnica ei trecere. Un leac de frică. „De unde-și are raiul - / lumina? - Știu: Îl luminează iadul/ cu flăcările lui!” nu e doar o poantă, demnă de neastâmpărul lui Arghezi, cât o certitudine a ispitei și căderii. Întâmpinată cu un exercițiu al trăirii clipei. Dintre poeziile din volum, îndeobște cunoscute, aleg una mai puțin frecventată. Ghimpii, ilustrând foarte bine acea atitudine inocent- știutoare de care
Taine și lumini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4674_a_5999]
-
pe imaginea vizuală puternică), fac trecerea către ultimele două secțiuni, mai discursive, „relatări” (în special) și „ce s-a întâmplat”. Prozaismul discursiv („relatările” sunt un fel de poeme în proză) nu-i vine la fel de bine poetului, în ciuda secvențelor adesea cu poantă; ele se pierd într-un ritm al frazelor prea tern, îngreunat. Către final se insinuează, în acest univers poetic mohorât și închis, o prezență neașteptată a transcendenței, a divinului, conținută, la modul ironic, și în cele două sonete care deschid
Punerea în paranteză a poeziei by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4370_a_5695]
-
situației în care se află tatăl său și pe care el o numește "hărțuire politică". Doi-trei comentatori de facebook atacă și ei: „Hoțul striga hoțul. Băiețaș înteleg că e taică-tu, da ar trebui să-ți fie rușine cu ce "poante" umbli pe feisbuc.” Alții o sută îl susțin: „Andrei, încercați să-i spuneți cât este de stimat și că merită să trăiască și împreună să învingem "plaga"portocalie! Curaj si sănătate multă!” . Pro și contra, în zig-zag În timp ce unele ziare
Cum a fost relatată sinuciderea lui Năstase în presa românească by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/43824_a_45149]
-
care bagatelizează cometa nu mai sunt de nici un folos în fața știrii de gazetă. De aici, un tipic: sfârșitul lumii (fie el și revoluția lui Leonida) trebuie să se dea la ziar. Marius Chicoș Rostogan îi dedică, post-factum, o prelegere, cu poanta la sfârșit - curajosul pedagog a lipsit de la exerciț de teama cometei. Dar, ca orice hopa-Mitică, își reia poza, fără să recunoască nimic. E, în lumea lui Caragiale, un mod de viață. Omenirea era deja pățită, din iunie ’61, când trece
Despre cometă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5541_a_6866]
-
Loredana, care i-a luat de sub nas Sala Palatului și Brenciu nu a mai putut să-și organizeze aici concertul. Clinciul dintre ei s-a răsfrânt asupra mea. Eu eram un ghimpe. E greu să cânți Maria Tănase. Brenciu, în afară de poantele cu Moga, ce știe să facă? Este de o perversitate și de o aroganță care te înspăimântă", a spus Aurel Niamțu pentru Click.
Scandal la Vocea României. Vorbe grele la adresa lui Brenciu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/58300_a_59625]
-
de toanele lor. Asemeni controlorilor de bilete din tramvaiele de altădată, sunt brutali cu metodă și odioși în stil. Sunt neo-comisarii vremurilor noastre, care-ți înnoadă șireturile la pantofi, doar-doar cazi în nas și-or să râdă ca de-o poantă bună. Ei sunt vigilenții care-ți bagă pe foc cărțile, pretinzând că în felul acesta au o contribuție la ecologizarea planetei: cu cât mai puțini scriitori, cu atât mai mulți copaci rămași netăiați, nu-i așa?! Ce ne desparte fundamental
Despre decență by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5054_a_6379]
-
I.L. Caragiale față cu kitschul, din 1988). Aici, observațiile de istorie literară (unele dintre ele fundamentale) decurg, fără excepție, din ceea ce în viața de zi cu zi se cheamă prezență de spirit. Cititorul Ștefan Cazimir e întotdeauna pregătit să prindă poanta. Inteligența lui se află într-o continuă alertă. Câți dintre documentariștii sobri ar fi dispuși să admită măcar, într-un domeniu atât de rigid, existența poantei? Și totuși! Dau două exemple. (Nu e prima oară când mă aplec asupra lor
Marcă înregistrată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5499_a_6824]
-
zi se cheamă prezență de spirit. Cititorul Ștefan Cazimir e întotdeauna pregătit să prindă poanta. Inteligența lui se află într-o continuă alertă. Câți dintre documentariștii sobri ar fi dispuși să admită măcar, într-un domeniu atât de rigid, existența poantei? Și totuși! Dau două exemple. (Nu e prima oară când mă aplec asupra lor. Am o consolare: învățătura e fiica repetiției.) Întâiul e legat de premisele afacerii Caragiale-Caion. Fiindcă, de știut, se știu îndeobște doar concluziile. Adică povestea acuzelor nefondate
Marcă înregistrată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5499_a_6824]
-
asprimea și devin simpatice în latura lor caraghioasă, comedia umană de sorginte românească fiind un bazar de exotisme care stîrnesc zîmbetul. Bucureștiul, cu lumea lui picarescă și sicarescă, de aventurieri și de tîlhari cu ștaif monden, se preschimbă sub înrîurirea poantei în scena unui spectacol hazos. În loc să te cutremuri, te amuzi. Efectul e de bagatelizare a unor întîmplări promiscue, care sînt atît de respingătoare încît nu mai rabdă încă un strat de caricatură, dar Vintilă Mihăilescu secretă niște fermenți comici sub
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
Cosmin Ciotloș Adrian Popescu, Costumul negru, București, Cartea Românească, 2013, 64 pag. Sunt nu mai puțin de șapte semnături critice pe ultima copertă a acestui Costum negru, publicat de Adrian Popescu: Nicolae Manolescu, Ion Pop, Petru Poantă, Alex Ștefănescu, Al. Cistelecan, Dan Cristea și Ștefan Borbély. Dacă le adăugăm acestora și alte nume, inclusiv ale unor tineri și foarte tineri comentatori de azi, putem constata că imaginea fostului echinoxist (de prim val) a suferit în timp minime
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
dispărem. Va dispărea și ea, toate conturile fiind automat închise sau le va rămâne în grijă apropiaților, ca un fel de loc al memoriei? Problema, cvasimetafizică și complicând și mai mult viața noastră deja foarte complicată, e relaxată printr-o poantă. De unde știe Google c-am murit? Simplu, constată că nu l-am mai folosit o bucată de timp și deduce că nu mai suntem acolo. Deci, nu există viață după Google!
Viața virtuală și moartea reală () [Corola-journal/Journalistic/3722_a_5047]
-
egida Consiliului Județean, se dovedește a acoperi, cel puțin în parte, o necesitate. Sarcina realizării ei în demersul interpretării critice („evaluarea scriitorului din perspectiva sensibilității contemporane”, cum precizează Olimpia Pop, într-o notă asupra ediției) și-a asumat-o Petru Poantă, autorul unui studiu monografic din 2004, Opera lui G. Coșbuc (care a cunoscut până în prezent câteva ediții), autorul fiind cel mai avizat exeget coșbucian, la ora actuală (totul prezentat în condiții grafice și tipografice elegante de către Editura Eikon din Cluj-Napoca
O nouă ediție George Coșbuc by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3572_a_4897]
-
a «complicității» cu forțele progresiste ale timpului său” și „prin filosofia existenței, el se desparte de Eminescu și de pesimismul social provocat de acesta”, încât „unele poezii conțin aproape ostentativ o pedagogie a virtuților pozitive”. Așa se face - observă Petru Poantă - că „ceea ce ni se pare astăzi desuet și anacronic, corespundea atunci așteptărilor publicului”. Într-o poezie cum este cea intitulată Pe deal, „evocarea peisajului rural nu mai e doar o feerie bucolică, așa ca în primele idile și balade, ci
O nouă ediție George Coșbuc by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3572_a_4897]
-
doar o feerie bucolică, așa ca în primele idile și balade, ci consecința reveriilor unui citadin nostalgic. Accentul cade pe melancolie”. Tot așa, în poezia În miezul verii, „atmosfera are o neașteptată tușă metafizică”. Lumea lui Coșbuc, o descoperă Petru Poantă acum, ca fiind „plină de mișcare și culoare, deopotrivă veselă și dramatică”, glisând pe o scală a reprezentărilor metaforice „de la realismul cinetic breughelian din Iarna pe uliță până la studiul minuțios al gesturilor domestice dintr-o gospodărie rurală din Dragoste învrăjbită
O nouă ediție George Coșbuc by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3572_a_4897]
-
fost primit cu anume rezerve (Sextul Pușcariu acuza „starea de oboseală și de convenționalism a inspirației lui Coșbuc”), citit azi, chiar dacă în ansamblu este „sub nivelul celorlalte două volume”, se reține azi prin cel puțin câteva pasteluri - ne încredințează Petru Poantă - prin „rafinamentul plastic”, prin „spiritul ludic” ce trebuie, ce poate fi acceptat mai cu seamă pentru „hedonismul hâtru” al unor „stări și curiozități efemere” de fapte, marcat de „un nonconformism jovial și amuzant”, poeziile nefiind însă ocazionale, în strictul sens
O nouă ediție George Coșbuc by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3572_a_4897]
-
critică a poeziei lui George Coșbuc este, în fapt, demersul unei revalorificări a acesteia din perspectiva orizontului de așteptare a cititorului unui alt timp istoric, cel de azi, care caută în producția clasicilor ideile penetrante în conștiința actualității sale. Petru Poantă își axează demersul analitic tocmai pe acest proces de evaluare pozitivă și de punere în lumină a coordonatelor ideatice perene ale poeziei coșbuciene. Și o face cu aplombul și rafinamentul ce-l caracterizează.
O nouă ediție George Coșbuc by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3572_a_4897]