600 matches
-
Acasă > Poezie > Vremuri > SĂ BEAU DIN POCAL INOCENTĂ ȘI PRADĂ Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2018 din 10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Norii se rup din cerul defunct, Vântul se ține de zgarda, jilav, Zarea pliază din linie-n punct Păsări planând din
SĂ BEAU DIN POCAL INOCENŢĂ ŞI PRADĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371333_a_372662]
-
10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Norii se rup din cerul defunct, Vântul se ține de zgarda, jilav, Zarea pliază din linie-n punct Păsări planând din zborul firav. La maluri de-argint, copil-semilună Așază din spumă de mare-n pocal, Din cer și pământuri, el își adună Străfulgere lungi, tăind vertical. „Să beau din pocal inocentă și pradă!” Mi-a spus de curând un tanar luntraș, Cu fruntea-nvelită de nopți în șarada, Pe Charon, târziu, făcându-mi nuntaș. Ființă din
SĂ BEAU DIN POCAL INOCENŢĂ ŞI PRADĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371333_a_372662]
-
de zgarda, jilav, Zarea pliază din linie-n punct Păsări planând din zborul firav. La maluri de-argint, copil-semilună Așază din spumă de mare-n pocal, Din cer și pământuri, el își adună Străfulgere lungi, tăind vertical. „Să beau din pocal inocentă și pradă!” Mi-a spus de curând un tanar luntraș, Cu fruntea-nvelită de nopți în șarada, Pe Charon, târziu, făcându-mi nuntaș. Ființă din mine tăcea că pământul Sub tropot de cai, gonind ne-mblânziți, Suflând cu turbare, precum
SĂ BEAU DIN POCAL INOCENŢĂ ŞI PRADĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371333_a_372662]
-
-mi desprindă, Un ultim bilet, călător către cer. Imi tin obosită, tăcută, pe masă, Brichetă, țigară și poate un cent, Din ultima pâine a lumii, rămasă, Îmi gust liniștită sfârșitul decent. 15 iunie 2016, Constantă Sursă foto: Să beau din pocal inocentă și pradă / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2018, Anul VI, 10 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lorena Georgiana Crăia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SĂ BEAU DIN POCAL INOCENŢĂ ŞI PRADĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371333_a_372662]
-
zâmbet fără haină Ison de cânt cu iz oriental Tu pui sărut dintr-o iubire veche Din amintiri trecute peste vreme A fost să fii tu sufletul pereche Și neuitări din mine să te cheme Nescrise vremi au adunat tăcerea Pocalul plin e-nchis și fără cheie Doar gândul mai ascultă revederea Când umbrele mai dorm într-o scânteie Din când în când mai storc o amintire Și picătura ei o pun să plouă Hrănind iubirea pentru nemurire Pe spinul unui
PE SPINUL UNUI TRANDAFIR CU ROUĂ de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371339_a_372668]
-
Autorului CÂND ÎMI SĂRUȚI PRIVIREA... de Nicolaie Tony DINCĂ Când îmi săruți privirea cu străluciri de foc Și mintea mea scornește idile tropicale, Atunci parfum și flăcări, și gheață la un loc, Se mistuiesc în mine și-mi fumegă-n pocale. Când îmi trimiți din suflet gând dulce, cald și bun Și mă-nvelești în giulgiul suavului tău zâmbet, Vin menestreli din ceruri, cântând sfios și-mi spun Sonete de lumină șoptite ca un zumzet. Când îmi strivești sărutul cu buzele
CÂND ÎMI SĂRUȚI PRIVIREA… de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371337_a_372666]
-
Publicat în: Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Amurg de frunze... În amiezi Pastelul toamne-i din livezi Pictează vis de ger furat, Festin caduc, netulburat, Mi-e dor de tine... Ce ciudat!... Ai ochii verzi. Pocal de jad, cu must din cer, Am deșertat, lud , în penel, Plutind sub mantie de vis, Adie-n iz de paradis, Păcate vechi, din jar nestins, De plumb și fier. Ce e cu tine? Ce păcat... Ascuns în umbră, ferecat
OCTOMBRIE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371376_a_372705]
-
păstrează tezaurul renașterii. Fă-ți semnul crucii întâi și sărută icoana celei ce și-a închinat semnele dăruirii, dorinței de a fi un templu al iubirii! Nu ți mai rămâne, atunci, decât să te rogi la spicul grâului răsărit în pocale, să cauți efectul de început al tămâiei rugând-o să te acopere cu faldurile bucuriei celui ales. Timpul vă va îmbrățișa pe amândoi și va răspândi mireasma fericirii peste lanurile gândurilor unde vă adăpostiți amintirile. Calde anotimpuri vă vor aștepta
TEMPLUL IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371440_a_372769]
-
Ești călător prin ceruri de poeme, Îți duci pe umeri dragul și un pic Din farmecul lupoaicelor boeme Ce-ntineresc aproape din nimic. Vei fi atent la saltul cu rubine, Știu că e peste brațul tău și dacă De-acum pocalele cu vin sunt pline Înseamnă că-mpărțim aceeași arcă. Eu merg spre nord, așa mi-arată harta, Tu zăbovești cam mult pentru plecare, Câmpia pasului în doi e arta De-a fi rămas captivi peste hotare. Să iei cu tine
PRIN CERURI DE POEME de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371509_a_372838]
-
al focului patent, poeta a auzit „că o singură picătură/ poate umple universul” (sete de foc). Modalitățile de comuniune ale omului cu natura sunt multiple și neașteptate: „culorile inimii s-au scurs/ pe o viță de vie/ în sângele tău” (pocalul de astăzi). Sau: „într-o zi m-am trezit curcubeu/ aveam atâtea culori/ încât nu le-am putut învăța niciodată/ pe de rost/ așa că le-am agățat de vârful stâncilor/ peste care se tot roteau vulturii” (lanțuri). Poeta are din
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
vreme nu mai vreau sa ma prind în joc cu dânsul... Scări ridic mereu în mine, când doar liniștea mă ține Și văd bolta înstelata și iubirea Ta curată! Verdele din iarbă-l simt cum în crește sub picioare Din pocalul fericirii beau un răsărit de soare... foto Mircea Bezergheanu Camelia Cristea Referință Bibliografica: Răsărit de soare / Camelia Cristea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1782, Anul V, 17 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate
RASARIT DE SOARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374902_a_376231]
-
te ajut cu drag, dragonule, dar vreau să îmi promiți că trei zile, până ce se termină probele mele nu ai să fugi. Apoi te scot chiar eu din palat. - Așșșa sssă fie! Cora se întoarse în palat și ceru un pocal de argint cu apă fiartă și un pumn de sare. Până ce bucătăreasa fierse apa, ea se strecură în grădina palatului, culese câteva flori mici și albe care creșteau vraiște pe lângă zid, după care se întoarse cu toate cele trebuincioase în
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
apă fiartă și un pumn de sare. Până ce bucătăreasa fierse apa, ea se strecură în grădina palatului, culese câteva flori mici și albe care creșteau vraiște pe lângă zid, după care se întoarse cu toate cele trebuincioase în pivniță. Amestecă în pocalul de argint apa cu florile și cu sarea, spuse un descântec și îi ceru dragonului să deschidă gura. Încrezător, acesta o lăsă să îi pună pe fiecare dinte poțiunea preparată și, cât vezi cu ochii dinții crescură la loc, mai
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
ziua cu tainica și neînțeleasa ei putere divină. - Da, daa, bine spuneți alteță... - Belizarie! Anghelica! Numai un strop! Din aceia aflată în sertarul de sus al gheridonului! Contele se înclină adânc și aduse din armoire-ul baroc un clondir și două pocale din argint aurit de mărimea unei găleți mici. Turnă în cele două cupe cu un ighemonic demn de slujba de întronizare a unui papă și le oferi celor două înalte doamne pe o tavă din aur cu binemeritata închinare. Cu
POLITICA EXTERNĂ LA CEL MAI ÎNALT NIVEL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375516_a_376845]
-
mici. Turnă în cele două cupe cu un ighemonic demn de slujba de întronizare a unui papă și le oferi celor două înalte doamne pe o tavă din aur cu binemeritata închinare. Cu demnitatea firească a descendenței imperiale doamnele ridicară pocalele și dădură o dușcă zdravănă. Gestica ulterioară nu diferă de a căruțașilor, respectiv bătutul cu pumnul în piept sau expirația forțată, însă nu trebuie să fim cârcotași. La urma-urmei omenescul din noi, habar nu are de titluri, fiind unul și
POLITICA EXTERNĂ LA CEL MAI ÎNALT NIVEL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375516_a_376845]
-
iar tu... Norocul meu este că te-am mirosit ce-ți poate pielea și nu te-am dat pe mâna călăului fiindcă erai mai de folos ca turnător și fitilist... Mde... am și eu slăbiciunile mele... Hai, toarnă câte un pocal din vinul acesta roșu, din Burgundia, pe care văd că l-ai adus și marș din nou la cuhne ca să le poruncești să facă și o tocană de oaie pentru felul principal. Contele Belizarie se înclină plin de respect, mai
POLITICA EXTERNĂ LA CEL MAI ÎNALT NIVEL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375516_a_376845]
-
fi înțeleasă... - Hai noroc, soro și bine că am mai dat lumii un răgaz de pace. Cu efort, dar ce nu facem noi pentru binele și bunăstarea popoarelor noastre. Peste cam o oră se ridicau de la masă și, fericite, cu pocalele în mână, plecau pentru somnul de prânz, după ce conveniseră că, spre seară, vor rezolva și crizele teritoriilor de peste mări. Referință Bibliografică: POLITICA EXTERNĂ LA CEL MAI ÎNALT NIVEL / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2070, Anul VI
POLITICA EXTERNĂ LA CEL MAI ÎNALT NIVEL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375516_a_376845]
-
găsise o asemenea făptură din rândul muritorilor. Vampiricele pluteau pe aripile fermecătoare ale valsului în brațele lui Prințișor, iar Narcisa era purtată mai mult pe sus de eleganții și atrăgătorii cavaleri vampiri. În scurtele pauze dintre valsuri, vampirii serveau din pocale de aur și de argint câte o gustărică. La aperitiv, primiră sânge de căprioară, apoi felul următor, sânge de tăuraș de până la doi ani, iar la desert sânge de pasăre! Narcisa și Prințișor fură serviți cu vin roșu spre negru
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
Macro printre râsete. Când Macro se mai potoli Caligula chemă cu un fluierat pe stăpânul vilei unde petreceau și mai ceru vin, mâncare și niște muzicanți. Îndată slujitorii veniră cu alte arome pe care aceștia le turnară în mai multe pocalele de argint. Caligula gustă din câteva soiuri și rămase plăcut impresionat de gustul acestora. Câțiva cântăreți din flaut și harpă își făcură apariția și după ce aceștia se aplecară în fața celor doi începură să cânte ceva pe un ritm moderat. -Ceva
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
o face din interes. Azi îți oferă un palat, iar mâine te-atârnă-n ștreang! Căpitanul Sasu se înfioră. Era tânăr și viteaz, dar cu mai puțină experiență în cunoașterea firii umane cu dedesubturile ei. În salon boierii își umplură din nou pocalele cu vin și-și continuară discuția. - Boier Ciocoiu, le acorzi prea multă importanță căpitanilor! - zise Conacu. - Ha, ha, ha, boier Conacu!... Ce-i în sufletul omului, nici dracul nu bănuiește! Azi poți fi frate de sânge când interesul este de
MĂCELUL VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372829_a_374158]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > DIN AN ÎN AN Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Anii curg de parcă-s ceasuri Din pocal de timp grăbit Și le ia dintr-o suflare, Tinerețea ce-a murit. Din an în an ni-i amintim Pe-ai noștri oropsiți părinți, Bătrâni sărmani, ce stau la geam, Cu ochii arși de rugămiți. Și au umplut parcă
DIN AN ÎN AN de DANIEL DAC în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372967_a_374296]
-
ochi îmbăiat iar ochiul irisului de azur caută speranța între nămeți griji peste griji troienesc clipa unei vederi tulburi ochiul de pește cumpănă între revărsări de ape și berbecí străpungeri de foc peste lumi înghețate ochi de pește încremenit în pocalul de lut ars geană a speranței căzută pe lentila mioapă a vieții. IAR ai adormit la umbra Piramidei, te bântuie Ra cu stele de jar ți-a deschis calea precum lui Brunton și râuri de atlanți ți-au năvălit în
ALTARUL LUMINII (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347876_a_349205]
-
ca „formă fixă“ („micropoem“ într-un stih, distih, catren, ori strofe de mai multe rânduri - poligrama lui Gh. Leu, endograma lui Nicomah / Nicolae-Paul Mihail -, mergându-se până la „sonet/ rondel satiric, umoristic“ etc.), ori „semnificant“ (înveliș „de litere“/ „de sunete“, metaforic: „pocal“), în care-i turnat un „conținut“, în care-i „închingat semnificatul-fulger-șfichiuitor“ (cantitatea / doza de satiră / umor la aspersor) întru catharsis, „autoprefață“ care „trece în revistă“ evoluția speciei, „istoria tendințelor formale / conținutistice“ spre a se ajunge „iute“ la polivalenta epigramă absurdă
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
Carpații la bordul mașinii sale de zbor, l-a transformat pe acesta într-un erou al începuturilor aeronauticii universale. “Pentru noi, cei care iubim albastrul cerului, fascinația zborului, care facem parte din marea familie a cavalerilor aerului și sorbim din pocalul visului de aur al omenirii, pentru noi, cei care trăim pentru a zbura, „AUREL VLAICU e primul sol al unui vis milenar, întâiul soldat căzut pe câmpul de bătălie, cel dintâi sânge vărsat pentru trecerea Carpaților... Pasărea lui nu și-
EU VREAU SĂ ZBOR! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347262_a_348591]
-
Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului M-am înălțat spre sufletu-ți, poete, Să stau la umbra versurilor tale, Cu vântul și cu lacrima în plete, Un vin să bem din veșnice pocale, Să închinăm spre-a poeziei zare, Cu rimele-ți eterne să valsăm, Ca sufletul să ne îmbrace-n floare, Iar noi, uniți de doruri, să visăm... Mă-ndrept spre țărmul binecuvântării Cu versul nins de bucurie sfântă, Pășesc spre culmea
M-AM ÎNĂLŢAT SPRE SUFLETU-ŢI, POETE! de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347318_a_348647]