30,920 matches
-
stângi. Răceala întunericului care îl invadase mi-a pătruns ca o lamă de cuțit brațul până-n umăr și o simt și acum, când o scriu. Dar, sub privirea mea uimită, podul mâinii lui drepte s-a ridicat iarăși, încet, deasupra podului mâinii lui stângi. Și iarăși l-am apăsat încet peste podul mâinii lui stângi, și iarăși s-a ridicat încet. Dar atunci am văzut: nu tot podul palmei se ridica, ci se ridicau doar cele trei degete ale crucii și
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
lamă de cuțit brațul până-n umăr și o simt și acum, când o scriu. Dar, sub privirea mea uimită, podul mâinii lui drepte s-a ridicat iarăși, încet, deasupra podului mâinii lui stângi. Și iarăși l-am apăsat încet peste podul mâinii lui stângi, și iarăși s-a ridicat încet. Dar atunci am văzut: nu tot podul palmei se ridica, ci se ridicau doar cele trei degete ale crucii și ale condeiului, care trebuiau, probabil, să treacă Dincolo simbolul închinării sufletului
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
privirea mea uimită, podul mâinii lui drepte s-a ridicat iarăși, încet, deasupra podului mâinii lui stângi. Și iarăși l-am apăsat încet peste podul mâinii lui stângi, și iarăși s-a ridicat încet. Dar atunci am văzut: nu tot podul palmei se ridica, ci se ridicau doar cele trei degete ale crucii și ale condeiului, care trebuiau, probabil, să treacă Dincolo simbolul închinării sufletului lor, sufletul lui George Călinescu, timp de o viață, pe condei, pentru desenarea ideilor și închipuirilor
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
mai rămas nici din chilii nici din biserica unde a păstorit tătâne-său și în care Filimon a fost o vreme cântăreț în strană apoi epitrop până la sfârșitul vieții. Scriitorul s-a săvârșit discret în cămăruța din "ospelul" Török de pe podul Mogoșoaiei. Familia, despre care rămâne bănuiala că nu l-ar fi iubit prea mult, depune grabnic o petiție la tribunal pentru inventarierea obiectelor defunctului și stabilește data înhumării "pe 20 ale corentei". Funeraliile au loc în cimitirul Bellu, abia înființat
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
real, tot mai accelerat. Ochiului de prozator îi convine, în chip evident să arunce, cu naturalețe, o privire rapidă peste "cîmpurile și maidanele dimprejurul orașului", să înainteze, prin "îngrămădeala" de țărani, mahalagii, negustori și călători, "spre inima orașului", pătrunzînd pe Podul Tîrgului de Afară și ajungînd "pe lîngă surpăturile înalte ale Curții Vechi", mișunînd, printre milogi și calici, "pe ulițe lungi și întortocheate, în care prăvăliile stăteau lipite una lîngă alta" ș.a.m.d. Ultimele două capitole aduc o deschidere perspectivică
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
fi fost învățător și-acum sunt chemat - plebeu banal - să mor ...L-am pârât pe Crist la Inorog: mi-a șoptit ca viață să nu-mi rog... MAI RĂU DECÂT MINE am stricat cuiburi de stele am surprins nuditatea Lunii poduri surpat-am în cer să se-ntoarcă străbunii am dezertat din hore de iele afișe de circ am lipit pe aripi de cocor și lăstuni de dușcă-am dat timpul - vulcanii din lumi... ...ce mai vreți - oameni buni? mai rău
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
fizicii, metafizicii, extrafizicii, metarmofizicii, intrafizicii... „Dacă ai dorință, deschide fereastra,/ Privește câmpul care a devenit mireasă,/ Citește grădina ta, mult colorată,/ Fiindcă florile s-au deschis și pentru tine!// Drina cea Albă călătorește neîncetat,/ Sunetele valurilor lăcrimează ca pianul,/ Peste Podul cel Sfânt trec toate culorile./ Norii albi ating vârfurile lui Pashtrik,/ Aducându-ne adiere și respirație.// Această țară nu este Sahara,/ Le avem pe toate, toate anotimpurile./ Minunile ni le-a dăruit mama natură./ Ne iubește și ne ține vii
DANIEL MARIAN DESPRE DAN GASHI DIN GERMANIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380659_a_381988]
-
23 mai 2017. Te-ai întors timp ce am fost să-mi tulburi împăcarea cu cea care sunt atâția “dacă” nasc clipele trecute n-ai puterea să mă lași să nu-mi adun risipa pe frântă ramură la cap de pod spre nesfârșit mi-e drumul deschis dincolo de violet oglinda reflectă timp ce am fost am să-i întorc spatele cu inima prinsă pe margine de vaiet să mă hrănesc din tot ce mai am apusul neastâmpăr să-mi fie până la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
până când mă vor sădi lutului rodire să răsar dincolo de violet. Citește mai mult Te-ai întorstimp ce am fostsă-mi tulburi împăcareacu cea care suntatâția “dacă”nasc clipele trecuten-ai puterea să mă lașisă nu-mi adun risipape frântă ramurăla cap de pod spre nesfârșitmi-e drumul deschisdincolo de violetoglinda reflectătimp ce am fostam să-i întorc spatelecu inima prinsăpe margine de vaietsă mă hrănesc din totce mai amapusul neastâmpăr să-mi fiepână la ultimul respirîntr-un “sunt”.până când mă vor sădilutului rodiresă răsardincolo de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
mine cum pot să gândesc așa? Și totuși nu puteam să mă opun. Acum știu gândul, dorința nu izvorau în principal din milă pentru suferința ta, erau pentru mine. De s-ar temina odată! Mintea, sufletul, trupul meu se ... XI. PODUL, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017. Gândurile se îmbinau cu prezentul și amintirile în mintea ei în aceea zi de toamnă când după atâția ani își adunase curajul să se întoarcă, poate nu era
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
de puțin a mai rămas din zare... XVI. CRESC AMINTIRILE PE-O LIMBĂ DE GÂNDURI, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. Ai amurgit de mult bătrâne sat în doruri, Sub giulgiu vinețiu ascunzi uitate poduri. Eu am rămas acolo, eu am rămas aici... Să port povara grea a timpului de atunci. Copilăria, aur îmi curge-n amintiri, Sufletul palan ridică trecute iubiri Când împleteam vorbele scormonind în jar, După un cartof copt uitat pe acolo
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
ne bujorau față. Al vieții trubadur a adormit în pietre, Cu visul încrustat pe strunele albastre, își șuiera vântul cuvântul în viers de dor, ... Citește mai mult Ai amurgit de mult bătrâne sat în doruri,Sub giulgiu vinețiu ascunzi uitate poduri.Eu am rămas acolo, eu am rămas aici...Să port povara grea a timpului de atunci.Copilăria, aur îmi curge-n amintiri,Sufletul palan ridică trecute iubiriCând împleteam vorbele scormonind în jar,După un cartof copt uitat pe acolo iar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
amestecului de culori, miresme ale unei primăvari și toamne. Uitând de tărâmul de dincolo de voal atinsese Absolutul prin priviri, gânduri, vise, trăiri. Un vis răscolit persista printre timp, frânturi de imagini, flori, sălcii plângătoare, o tânără fată la mijloc de pod, o tulbure apă reflecta lacrima privirilor ei, un tânăr pătruns de frigul durerii din ea, apoi se trezea... un tremur, ud leorcă, frisoane, o spaimă de moarte. Șeherezada atât doar știa - trandafirul luminii nu înflorește în somn, Căprioara acum doar
POVESTEA CELOR 1000 DE VIEŢI....ŞI-O NOUĂ VIAŢĂ de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380721_a_382050]
-
I. DORINA STOICA - MOMENTE DE RĂGAZ CU PODURI LIRICE, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 2243 din 20 februarie 2017. Am făcut cunoștință cu acest concept literar de Antologie în mediul on-line, mai precis pe facebook, acum câțiva ani când o editură din București mi-a propus
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
-ncrezator,prin ce-ai să treci.... VI. DACIA ETERNĂ, de Edi Peptan, publicat în Ediția nr. 1844 din 18 ianuarie 2016. DACIA ETERNĂ Curge Dunărea,năvalnic Cu pescari,cu bărci cu tot, Lângă ea stă mândru,falnic Ce-a fost pod și-i numai ciot. Cate-a mai vazut sârmanul Și câți vrură să-l străbată, Zgândărind cu teaca ,jarul, Dacia s-o lase lata. Nu a reușit niciunul Să mi-i bată pe străbuni, Chiar de-au ocupat cătunul, Doar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
Vin toți Dacii,toți călare. Risipitu-s-au cu toții, După atâtea mii de ani N-au dat nimănui emoții Spunem noi,vechii Ramani! Citește mai mult DACIA ETERNACurge Dunărea,navalnicCu pescari,cu bărci cu tot,Lângă ea stă mândru,falnicCe-a fost pod și-i numai ciot.Cate-a mai vazut sarmanulSi câți vrură să-l străbată,Zgândărind cu teaca ,jarul,Dacia s-o lase lata.Nu a reușit niciunulSa mi-i bată pe străbuni, Chiar de-au ocupat cătunul, Doar vremelnic,far
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
bătrânei, pe o băncuță, la o poartă. Mi-au ostoit setea și au început să mă descoasă de una, de alta, de unde vin, ce caut în satul lor, ce-mi sunt părinții și alte asemenea. Văzându-mi privirea ațintită spre podul care trecea Prutul, legând malul românesc de celălalt, basarabean, al râului, au început să-mi depene povestea lor. Erau din Cahul, avuseseră casă mare, de gospodari fruntași acolo. O vedeau pe o uliță, undeva, în dreptul unei biserici. "O vezi, uite
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
ca pe un părinte ocrotitor al lor, chiar și peste amar de ani și veacuri. Și tot acel bătrânel și soția sa mi-au mai povestit, ca minunându-se de o mare ciudățenie a vremii de atunci, una dintre poveștile podului de peste Prut. Într-o vreme, șeful județenei de partid de la Vaslui, parcă, (dacă memoria mea mai reține astfel de vremelnicii) s-a nimerit a fi neam cu un alt șef, de dincolo de pod, de la Cahul. Într-o zi anume, de
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
a vremii de atunci, una dintre poveștile podului de peste Prut. Într-o vreme, șeful județenei de partid de la Vaslui, parcă, (dacă memoria mea mai reține astfel de vremelnicii) s-a nimerit a fi neam cu un alt șef, de dincolo de pod, de la Cahul. Într-o zi anume, de prin vară (de Sfânta Maria?), cei doi care "se țineau de neamuri" organizau o petrecere chiar acolo, pe pod. Venea cel din Moldova, venea cel din Basarabia și petreceau câteva ceasuri bune, poate
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
de vremelnicii) s-a nimerit a fi neam cu un alt șef, de dincolo de pod, de la Cahul. Într-o zi anume, de prin vară (de Sfânta Maria?), cei doi care "se țineau de neamuri" organizau o petrecere chiar acolo, pe pod. Venea cel din Moldova, venea cel din Basarabia și petreceau câteva ceasuri bune, poate chiar o zi întreagă, într-o libertate a frățietății. Grănicerii vegheau ca petrecerea să nu le fie tulburată de cine știe ce intruși, podul fiind închis pe atunci
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
petrecere chiar acolo, pe pod. Venea cel din Moldova, venea cel din Basarabia și petreceau câteva ceasuri bune, poate chiar o zi întreagă, într-o libertate a frățietății. Grănicerii vegheau ca petrecerea să nu le fie tulburată de cine știe ce intruși, podul fiind închis pe atunci circulației. Se va deschide după mulți ani, după 1990, în euforicele momente (care n-au durat decât preț de un chef, două) ale pateticelor "poduri de flori." Așternând aceste șiruri evocatoare ale unei duminici arse de
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
vegheau ca petrecerea să nu le fie tulburată de cine știe ce intruși, podul fiind închis pe atunci circulației. Se va deschide după mulți ani, după 1990, în euforicele momente (care n-au durat decât preț de un chef, două) ale pateticelor "poduri de flori." Așternând aceste șiruri evocatoare ale unei duminici arse de acum peste 30 de ani, am în minte recente declarații ale oficialităților de la Chișinău, referitoare îndeosebi la struțo-cămila "istoriei integrate". Și imaginea unor înalte personalități de pe un mal și
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
Și imaginea unor înalte personalități de pe un mal și altul al Prutului ciocnind, în iarna trecută, în inima Bucureștilor, stacane de vin, în fum de grătare, cu zumzet și alai de muzici naționale. Se trecuse, până acolo, desigur, tot un pod... În urmă cu peste trei decenii, într-un sfârșit de Cuptor, făceam un fel de ucenicie gazetărească cutreierând satele țării, în vederea unei eventuale oploșiri pe lângă un ziar al vremii. În miezul unei duminici, autobuzul de la Galați m-a adus la
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
bătrânei, pe o băncuță, la o poartă. Mi-au ostoit setea și au început să mă descoasă de una, de alta, de unde vin, ce caut în satul lor, ce-mi sunt părinții și alte asemenea. Văzându-mi privirea ațintită spre podul care trecea Prutul, legând malul românesc de celălalt, basarabean, al râului, au început să-mi depene povestea lor. Erau din Cahul, avuseseră casă mare, de gospodari fruntași acolo. O vedeau pe o uliță, undeva, în dreptul unei biserici. "O vezi, uite
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
ca pe un părinte ocrotitor al lor, chiar și peste amar de ani și veacuri. Și tot acel bătrânel și soția sa mi-au mai povestit, ca minunându-se de o mare ciudățenie a vremii de atunci, una dintre poveștile podului de peste Prut. Într-o vreme, șeful județenei de partid de la Vaslui, parcă, (dacă memoria mea mai reține astfel de vremelnicii) s-a nimerit a fi neam cu un alt șef, de dincolo de pod, de la Cahul. Într-o zi anume, de
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]