814 matches
-
și prin unionismul lor. Astfel, Cezar Bolliac și-a tipărit aici La România, G. Baronzi poezia Deputatul, iar G. Crețeanu semnează versurile intitulate Imn în onoarea Unirei. N. T. Orășanu este autorul poeziilor România, Curcubeul ș.a., C. D. Aricescu - al poemei România (7 și 9 octombrie 1857), Radu Ionescu - al înflăcăratei Odă. 9 octombrie. Dedicată la deputații români. Mai scriu în paginile gazetei Gh. Chițu, Eugeniu Carada, I.A. Geanoglu, Gr. Vulturescu, I.C. Fundescu, G. Angelescu. În numărul 5, din 23
ROMANIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289341_a_290670]
-
R.-R., care în tinerețe nu își poate stăpâni pornirile vindicative, se afirmă cu satira Domnul Kanitferstan, extras din jurnalul unui trândav (1877). Victima este V.A. Urechia, înfățișat drept un plagiator, un farsor, un om cu o moralitate dubioasă. „Poema” de inspirație byroniană Radu (1878) e închinată celor „ce după idealuri zadarnic au umblat”. Sortit să alerge după năluciri, dezamăgit în dragoste, în prietenie, proscrisul Radu, bântuit de negre melancolii, își caută refugiul în mijlocul naturii. Iluziile spulberate rând pe rând
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
din plin, nu aduce un spor de relief unei monotone desfășurări narative, în care, totuși, sugestia ritmului învârtejit al bătăliei se face simțită. Încurajat de „buna primire” care s-ar fi făcut acestei scrieri fade, R. dă în 1879 o „poemă eroică” în patru cânturi, Predilă (Un prizonier la turci). Dezvăluind gustul pentru senzațional al autorului, cât și înclinația sa de a supradimensiona personaje și întâmplări, plăsmuirea, cu țesătura ei de fapte pe cât de grozave, pe atât de neverosimile, ia o
RUSANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]
-
rigoare care nu îl lăsa să treacă neanalizate nici o ipoteză, nici un detaliu, indiferent dacă era vorba de clarificarea atmosferei (umbrită, la noi, multă vreme din pricina prejudecăților legate de fanariotism) din jurul Bizanțului și a bizantinologiei sau despre cercetarea in extenso a poemei lui Stavrinos sau a cronicii în versuri a lui Matei al Mirelor. Istoric cu o bună școală, el a dezbătut chestiuni fundamentale ce interesează și literatura română veche, cu atâtea deschideri culturale date de raporturile cu Bizanțul. A înțeles foarte
RUSSO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289404_a_290733]
-
adăugăm atuncea culoarea unui fard”. În Amintirea miresmelor (1977) S. cultivă un lirism melancolic, în care delicatețea simțirii se conjugă cu un limbaj pronunțat metaforic, creator de imagini plasticizante: „Era ca și când n-ar fi fost/ Acea grădină fermecată/ Ca o poemă pe de rost/ Știută într-un vechi alt-dată.../ Mireasma fructelor i-o simt/ Ca pe-o iubire ce mă plânge -/ Nuci amărui cu miez de-argint,/ Harbuji cu adâncimi de sânge”. SCRIERI: Confidențe, București, 1957; Despre copilărie, București, 1957; Versuri
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
ș. a.), poetului fiindu-i și recenzat de Perpessicius volumul Versuri, tipărit în 1925. Poezie mai trimit Perpessicius (Pastelul neoclasic), Mihail Celarianu (Chemare în amurg, Cântecul orelor, Înnoptare), V. Demetrius (Psalmistul, Iarnă, Adolescentul), Ion Minulescu (Echinox de toamnă, Toamna), Eugeniu Ștefănescu-Est (Poemă de argint de lună, Oglinda lacului albastru, Seara lăcrimează parcul), Eugeniu Sperantia (Lumină ce cobori pe mine), Marcel Romanescu, George Dumitrescu ș.a. O inițiativă a revistei constă în inserarea în sumar a unor tălmăciri în franțuzește din lirica română, ca
SALONUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289450_a_290779]
-
prolixe pe subiecte din „romanțuri” străine, R. a tradus și a imitat (sau prelucrat) din Byron, Lamartine, Victor Hugo, Béranger, Metastasio (printr-un text intermediar francez), Pierre Daru. Cu ajutorul profesorului Bernhardt Stolz, s-a apucat să tălmăcească, direct din englezește, poema dramatică Manfred de Byron. Versiunea, cu pasaje și imagini remarcabile, se poate să fi stat în atenția lui Eminescu (în Mureșanu, dacă nu și în Luceafărul). În epocă R. s-a bucurat, ca poet, de mare popularitate. Stihuiri ale sale
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
avându-și punctul de plecare în Ariosto) întemeierea Moldovei, prin împlinirea ursitei lui Bogdan, cel plecat în căutarea Cosânzenei. Bogdan este fiul lui Ciubăr-Vodă, simbol, după Vasile Lovinescu, al Monarhului ascuns, un restaurator mundi, iar Ileana este văzută - ca în poema eminesciană Miron și frumoasa fără corp - drept latura nepieritoare, sacră, pe care omul este chemat să o descopere în sine. Amănuntul pitoresc sau burlesc, ineditul unor imagini, de viziune terifiantă, inițiatică ori arătând deșertăciunea lumii („stahia” la pod, „genia”, farmecele
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
unei istorii cu titlu și conținut similar, scrisă în 1607, la curtea cneazului Constantin din Ostrog. De asemenea, a fost transpusă, în rezumat, în slavona rusă, în același secol al XVII-lea. Aparținând, în primul rând, literaturii neogrecești din diaspora, poema lui S. face parte și din patrimoniul literar românesc atât prin calitatea de slujbaș domnesc a autorului și prin subiectul ei, cât și prin faptul că foarte curând avea să fie încorporată istoriografiei în limba română. SCRIERI: Vestitele vitejii ale
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
Rita și Eugen Dobroiu, LRV, II, 193-225; Cronica lui Stavrinos, tr. și pref. Gheorghe Tomozei, București, 1975. Repere bibliografice: G. Dem. Teodorescu, Scrieri neogrecești despre români. Vistierul Stavrinos și mitropolitul Matei al Mirelor, LAR, 1896, 5, 1897, 1; O. Tafrali, Poema lui Gheorghe Palamide despre viața lui Mihai Vodă Viteazul, București, 1905; Iulian Ștefănescu, Epopeea lui Mihai Viteazul în lumea greco-rusească, în secolii XVII și XVIII, RIR, 1934, 141-174; D. Russo, Studii istorice greco-române, I, București, 1939, 103-144; Vasile Grecu, Prima
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
izolare, exil din mijlocul vieții - ceva nenumit care subminează și ucide visurile. În Acorduri de toamnă, cu imagini realizate în sens plastic, fundalul e tot dramatic: „apusul se zbate-n văpăi”, „se stinge”, în timp ce „în hohote vântul de toamnă scandează/ Poema lui tristă” „și plânge mimoza și plâng trandafirii”. Ezitant și fără un timbru adecvat, intervin când și când note mai optimiste: „cu sete sorb visele curate”, „vreau în versu-mi să-nchid lumina vieții”, „să nu rămână după noi decât parfum
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
Nestorianae et Pelagianae haereseos) dovedește că Prosper a aderat la condamnările formulate în cadrul conciliului de la Efes din 431, unde, cu siguranță fără nici o îndreptățire, nestorianismul era descris ca părintele pelagianismului. O tematică analoagă are poemul lui Pseudo-Prosper dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri un tablou apocaliptic al nenorocirilor care loviseră Gallia răvășită de invaziile barbarilor, trece la exortația propriu-zisă și, folosind distihul elegiac, o îndeamnă pe femeie să renunțe la toate deșertăciunile lumii și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ametiste și peruzele, topaze, opale și rubine cu care își „pietruiește”, etalând un apetit ca și oriental, discursul. Și în „viziunile” lui de călător (fie că sunt sau nu „viziuni de artă”) se lasă robit de feeria de nuanțe, de „poema de culori și fantasme” a câte unui peisaj care, țintuindu-l locului cu magica lui fosforescență, „exaltă” gingașe „senzații poetice”. Numai că insistența în acest registru conduce, după câteva tușe mai „împăstate”, la un efect de saturație. Opiniile literare ale
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
de Baudelaire și, în versuri curgătoare, Undinele de Heine. Poezii ale lui Victor Hugo sunt tălmăcite de Paul Pârvulescu și de D. Petrino, căruia i se publică și versuri originale. Al. Macedonski a colaborat la R.j. cu fragmente din poema Carminella și cu Pastel. R.Z.
REVISTA JUNIMEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289223_a_290552]
-
culegerii, autorul își face autobiografia, cu aluzii la unele realități contemporane. Tradusă în românește, a fost publicată în „Gând românesc”. În alt volum, destinat să celebreze aniversarea principelui moștenitor al tronului habsburgic (Buda, 1804), la capitolul Valachica este inserată o poemă pastorală a lui Ș., concepută ca un dialog între niște ciobani români care laudă reformele împăratului, dar nu ocolesc nici neajunsurile vieții sociale. Cu ocazia înscăunării episcopului Samuel Vulcan, în 1806, mai scoate o broșură, în care adaugă două compuneri
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
tipărirea masivă a ineditelor eminesciene, iar poeții cel mai frecvent întâlniți aici sunt St. O. Iosif, D. Anghel, Natalia Negru, Maria Cunțan. Cu vremea, la S. vin și alți scriitori, precum Panait Cerna, care își începuse colaborarea din 1901, cu poema Noapte de vară, sub pseudonimul Elvira M., dar acum continuă cu numele real (Spre Bucovina, Din depărtare, Către pace), sau Octavian Goga, care semnează poemul Cântăreților de la oraș și căruia i se reproduc versuri apărute în „Luceafărul” ș.a. Se alătură
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
însă și numele unor versificatori: V. Sandu (pseudonim al lui Al. Westfried), S. Lacrimă (pseudonim al lui F. Lobodă), Sandu Rovine, Ion Teodorescu, Oreste (autor din cercul lui Al. Macedonski). În numărul 50/1918 lui George Coșbuc i se include poema Vulturul, pentru ca în numărul 122 A. de Herz să scrie despre moartea poetului. Se reiau ulterior fragmente din studiul lui C. Dobrogeanu-Gherea despre „poetul țărănimii”, iar numărul 129/1918 e dedicat în întregime lui Coșbuc, conținând texte de Barbu Lăzăreanu
SCENA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289545_a_290874]
-
și Vintilă Stroie sau Niță Vintilă Stroie. În 1876 putea fi întâlnit la Junimea. Moare la treizeci și cinci de ani, ultimii fiindu-i chinuiți de tuberculoză. S. a scris versuri erotice și meditații, în care surprinzătoare sunt unele accente preeminesciene. Sceptica poemă Gânditorul prefigurează, prin atmosferă și idei, dar fără amploarea tragică și fiorul marilor singurătăți, Scrisoarea I. O undă de lirism, datorată tristeții resemnate în fața veșniciei, străbate Elegia frunzelor, dar S. rămâne, în genere, conceptual în poezie. Problematica țărănească și antimonarhică
SCURTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289584_a_290913]
-
1949. Învață din copilărie germana, franceza, engleza și se inițiază în cultura universală. Urmează Liceul „Sf. Sava” din București (1908-1912), în ultimul an de școală publicând, împreună cu alții, „Revista celor șase” (15 februarie-1 mai 1912), în paginile căreia debutează cu poema Apus. Studiază la Facultatea de Drept în paralel cu Literele, absolvind, în 1916, doar cursurile primei facultăți. În timpul războiului urmează, la Botoșani, cursurile Școlii Militare de Subofițeri. Se căsătorește cu Marietta Bârsan (Sadova), cu care în 1919 pleacă la Paris
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
pagină conține materiale și în limba franceză, germană și italiană, apoi numai în una sau două din aceste limbi. Se publică, încă din primele numere, versuri de Radu Gyr (Ucenicie, Balada peșterii din munte, Balada haiducului vândut de o muiere, Poemă veche). Alți poeți prezenți în sumar sunt Petru Vignali, C. Ștefăniu, G. Mihăescu, George Ionașcu, I. Butoiu, Codin Lăzărescu. Aici Virgil Carianopol scrie despre poetul N. I. Herescu, C. Gane despre Octavian Goga, este recenzat volumul Procesiuni de Vintilă Horia. Cât
SANZANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289474_a_290803]
-
o scurtă istorie adamică, uzând de versuri ceremoniale despre lecții de zbor angelic, dialog epistolar cu iubita idealizată, de toposul marin, oniric, de grădini și fluturi, toate mixate dintr-o perspectivă s-ar zice optzecistă, cu rime imprevizibile și neologisme. Poema reprezentativă, și cea mai amplă, e 4 zile de dragoste, despre Euridice și mitul orfic. T. se impune - crede Marian Popa - mai mult lexical și anticalofil decât sentimental, imaginile sale având „ceva din gravura socială expresionistă”. Totuși, lirica târzie nu
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
reviriment ar apărea după 1860, cu G. Baronzi, G. Crețeanu, V. A. Urechia, Al. Depărățeanu și mai ales cu B. P. Hasdeu. Dar în T. Grandea acordă un spațiu însemnat mai cu seamă cronicii literare. El scrie despre Vânătorul Carpaților, poema lui N. Rucăreanu, căreia nu îi găsește merite literare, iar Z. Demarat se ocupă de poezia Irena a lui Mihail Zamphirescu, într-o severă analiză a procedeelor literare. Discutând o traducere a lui Anton Naum din Musset, apărută în „Convorbiri
TRIBUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290270_a_291599]
-
curmă?/ Foșnea în ramul toamnei o frunză, cea din urmă...”. Un tradiționalism de altă nuanță, cu inflexiuni argheziene (din 1907) și cotrușiene, un tradiționalism mai mult în linia „Sămănătorului” (țărănism, istorism) decât a „Gândirii” (peisaj transfigurat) face specificul textelor din Poema Patriei (1977), îndeosebi al ciclurilor Negru Vodă (apărut și separat, în 1974), Să nu superi iarba și Capul de pe scările Gemonei, pe când în Vârsta sărutului (1963), Noapte de echinox (1964), Poezii (1966) ritmurile argheziene, în special de „creion” și „copilărești
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
dar și din Gheorghe Magheru, direct urmat în o seamă de poeme, mai ales sub impulsul poeziei lui Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Leonid Dimov, poate (în latura lingvistică) și a lui Ion Gheorghe, cu care, de altfel, are comun - în Poema Patriei, de pildă - orgoliul țărănesc, ludicul profesat de T. are surse în folclorul autohton burlesc și în versul jocurilor de copii. Acolo se găsește, între altele, modelul originar al caricaturizării sacrului: „Ajunsese-ntr-un rai/ podit cu mălai” etc., ca
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
1973; Carul cu mere, București, 1974; La lumina zăpezii, București, 1974; Negru Vodă, București, 1974; Războiul de treizeci de ani dintre dulăi și motani, Iași, 1974; Gloria ierbii, București, 1975; Istoria unei amfore, București, 1976; Țara lui Făt-Frumos, București, 1976; Poema Patriei, București, 1977; Ierbar de nervi, București, 1978; O oră de iubire, București, 1978; Peregrin valah, București, 1978; Amintiri despre mine, București, 1980; Carte de citire, carte de iubire (în colaborare cu Nichita Stănescu), cu ilustrații de János Bencsik, Timișoara
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]