42,587 matches
-
rămînem în limitele interbelicului - pentru joc, dezvăluit programatic cititorului de un citat ales ca moto al volumului, desprins din Samuel Beckett. La Blecher trimite apoi (în absența sugestiei din subtitlu nu am găsi cu ușurință această asociere) irealitatea cuprinsă în poeme, pe care ar trebui să o bănuim imediat notată, de vreme ce avem în față un jurnal. Apoi sentimentul aglomerării obiectelor și fascinația pentru halucinația spectaculară, termen pe care autoarea îl definește într-un poem datat-intitulat 22 noiembrie, ce ia forma perfectă
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
cu ușurință această asociere) irealitatea cuprinsă în poeme, pe care ar trebui să o bănuim imediat notată, de vreme ce avem în față un jurnal. Apoi sentimentul aglomerării obiectelor și fascinația pentru halucinația spectaculară, termen pe care autoarea îl definește într-un poem datat-intitulat 22 noiembrie, ce ia forma perfectă a unui articol de dicționar. Citez însă din altul: "treceai peste stîlpii de înaltă tensiune pe deasupra orașului, dar n-am îndrăznit să te strig, să-ți fac semn, să-ți spun că mi-
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
otrăvitoare, cu pălăriile lor elegante, seducătoare cu roșu, cu alb, cu oranj" (28 noiembrie). Am trimis pînă acum la numele mai multor scriitori. Nu am vrut să sugerez un caracter accentuat livresc al volumului lui Catrinel Popa, livrescul există în poemele sale, însă lejer și discret strecurat, în formula unei intertextualități aluzive, așa că cititorul uită repede că autoarea e o poetă-filolog. Tehnica e interesantă. Apar la Catrinel Popa frînturi de vers a căror sursă poetică e, teoretic vorbind, imediat identificabilă la
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
parte: "... umbra ta mirosea a hoit (cuvîntul se întîlnește des la arghezi pentru neîncrezători a se verifica)...". Plutește diluată în acest fel de a scrie o nostalgie parcă secretă după un mod dispărut de a face poezie, închisă într-un poem cu început de basm fantastic: "a fost odată ca niciodată o femeie care s-a așezat la o masă a luat călimara și tocul (nu era încă moda P.C.-urilor) și-a scris un poem lung cu pene de struț
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
face poezie, închisă într-un poem cu început de basm fantastic: "a fost odată ca niciodată o femeie care s-a așezat la o masă a luat călimara și tocul (nu era încă moda P.C.-urilor) și-a scris un poem lung cu pene de struț și coadă de păun de era tare împodobit poemul ăsta și parcă nici nu era un poem era o scrisoare de adio..."(15 octombrie). Caietul oranj e un volum scris totuși în cel mai pur
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
ca niciodată o femeie care s-a așezat la o masă a luat călimara și tocul (nu era încă moda P.C.-urilor) și-a scris un poem lung cu pene de struț și coadă de păun de era tare împodobit poemul ăsta și parcă nici nu era un poem era o scrisoare de adio..."(15 octombrie). Caietul oranj e un volum scris totuși în cel mai pur spirit postmodern, cu toate artificiile textuale aferente, de la hibridizarea dintre notația de jurnal și
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
la o masă a luat călimara și tocul (nu era încă moda P.C.-urilor) și-a scris un poem lung cu pene de struț și coadă de păun de era tare împodobit poemul ăsta și parcă nici nu era un poem era o scrisoare de adio..."(15 octombrie). Caietul oranj e un volum scris totuși în cel mai pur spirit postmodern, cu toate artificiile textuale aferente, de la hibridizarea dintre notația de jurnal și cea poetică, pînă la dispunerea grafică a textului
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
15 octombrie). Caietul oranj e un volum scris totuși în cel mai pur spirit postmodern, cu toate artificiile textuale aferente, de la hibridizarea dintre notația de jurnal și cea poetică, pînă la dispunerea grafică a textului. Unul dintre cele mai lungi poeme "meditează" la fărămițarea sintactică, iar altul înfățișează coagularea tipic postmodernă a poemului, cu iluzia că ne explică semnificația culorii oranj: "am stat acolo toată dimineața și am așteptat să îmi vină în minte un vers, primul vers, cînd a venit
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
pur spirit postmodern, cu toate artificiile textuale aferente, de la hibridizarea dintre notația de jurnal și cea poetică, pînă la dispunerea grafică a textului. Unul dintre cele mai lungi poeme "meditează" la fărămițarea sintactică, iar altul înfățișează coagularea tipic postmodernă a poemului, cu iluzia că ne explică semnificația culorii oranj: "am stat acolo toată dimineața și am așteptat să îmi vină în minte un vers, primul vers, cînd a venit era într-un taxi oranj n-am avut cu ce-l nota
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
Abia înțeleg la ce se referă termenul. în ce privește dezbaterea sînt ca un om al peșterii. Locuiesc o peșteră fără electricitate. șRîdeț. Mi-a luat atît de mult să-mi dau seama de implicațiile modernismului, cu ceea ce s-a întîmplat în poem și în roman în 1922, ce a făcut Virginia Woolf, ce a făcut Joyce, ce a făcut Picasso, ce a făcut Mondrian încît tot ce s-a întîmplat mai tîrziu mi s-a părut un fel de joc, o glumă
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
cuie în acel mediu de-o infinită, misterioasă diversitate care e Lumea, aplecată precum o Muză absolută asupra textului. Darurile ei sînt derutante în opoziția lor părelnică și nu o dată reversibile în tîlcul ce-l conțin. Alternativ, asistăm la dezontologizarea poemului, restrîns la un glacial joc de forme fascinante în sine și la o ontologizare a lui, la "reînvierea" poemului precum a unui organism asfixiat: "Din metafore banale/ se-ncheagă poemul, el e doar/ un mort prin asfixie care trebuie/ reînviat
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
Darurile ei sînt derutante în opoziția lor părelnică și nu o dată reversibile în tîlcul ce-l conțin. Alternativ, asistăm la dezontologizarea poemului, restrîns la un glacial joc de forme fascinante în sine și la o ontologizare a lui, la "reînvierea" poemului precum a unui organism asfixiat: "Din metafore banale/ se-ncheagă poemul, el e doar/ un mort prin asfixie care trebuie/ reînviat prin respirația gură la gură/ prin respirația trup la trup, viață la viață" (Pămînt roșu). Cuvîntul de ordine al
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
reversibile în tîlcul ce-l conțin. Alternativ, asistăm la dezontologizarea poemului, restrîns la un glacial joc de forme fascinante în sine și la o ontologizare a lui, la "reînvierea" poemului precum a unui organism asfixiat: "Din metafore banale/ se-ncheagă poemul, el e doar/ un mort prin asfixie care trebuie/ reînviat prin respirația gură la gură/ prin respirația trup la trup, viață la viață" (Pămînt roșu). Cuvîntul de ordine al acestei circumspecții restauratoare este ambiguitatea. Categoriile contrare cooperează în virtutea unor enigmatice
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
general, și a modului cum își ortografiază Eminescu unele cuvinte, pentru "frumusețea lui formală", este vorba de inefabilul stilului eminescian; consideră obligatorie "justificarea etimologică". Dar ea își depășește excelentul punct de pornire, cînd analizează judicios problema capitolului pierdut, cuprinzînd analiza poemelor Fata din grădina de aur și Luceafărul, cînd semnalează capitolul Teme romantice, ca un capitol nou, care nu se regăsește decît în unele pasaje, la origine, în Descrierea operei și în fragmente ale variantei primare din capitolele Cadrul psihic și
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
nu eșuează lamentabil în listă de expresii fixe sau aluzii obscene, impresia unei lumi fără comunicare, un Babel al replicilor de toate felurile. Interjecțiile, fragmentele de conversație, repetările, forțează implicaturile și adunarea cioburilor într-o scenă cît mai unitară. Unele poeme par monologuri dramatice descompletate, altele aduc a frînturi de dialoguri: "Doamne Sfinte/ puii mei hai mă of Doamne/ sunteți dacă sunteți/ că nu că ce că ah/ o sărbătoare în capul meu/ în mine"; "bineînțeles că la el mă gîndeam
O carte care se vrea șocantă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15166_a_16491]
-
lu' iedera". Pe direcția ultimului Bacovia (fragmentele disparate ale lumii, discursul care nu se mai încheagă într-un tot) și a lui Virgil Mazilescu (ironia expresiilor colocviale și punctarea discursului cu intervenția lor aparent fără miză), Ionel Ciupureanu mărește incoerența poemului prin retractări, reluări ale frazelor care nu aduc un plus de sens, ba dimpotrivă, îl dizlocă și pe cel existent: "vedeam un copac și n-am vrut să vorbesc/ vorbeam pe nevăzut cu acela din pom// dar nu-i copacul
O carte care se vrea șocantă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15166_a_16491]
-
ba dimpotrivă, îl dizlocă și pe cel existent: "vedeam un copac și n-am vrut să vorbesc/ vorbeam pe nevăzut cu acela din pom// dar nu-i copacul ce naște copii/ cu el din tine cu cea din nevastă". în poemele pe teme religioase revenirile de acest tip și efortul demistificant dizolvă metafizicul în verbozitate: "o voce vede cu oase de la Domnul/ erau draci în rai și aiurau// ș...ț era de lapte osul/ și evaporat cu dinți de lapte/ dar
O carte care se vrea șocantă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15166_a_16491]
-
ca formulă, între un neorealism cvasi-tragic, proză poetică și reportaj comic, ceea ce indică destulă versatilitate creativă, cultivată în mod sigur și de scrisul jurnalistic. Paradoxal, deși înclinația naturală ar fi una pentru epic, cele mai realizate sunt prozele poematice și poemele în proză, cu formulări și metafore intense, deși vag blagiene și manieriste: "Spinările ...Pielea unei dogme, întinsă pe Treime,/ Vibrândă sub clopotul fără limbă al semnului/ cu ea deasupra,/ fluturii ucigași se întorc în coconi." E o carte inegală, în
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
Ion./ Nordul e o valvă a Nopții, adaugă tot el./ Nordul este cînd vezi, spun./ Înconjurăm Turnul cu ceas. Cadranul/ scorojit pare găvanul unui ochi orb./ Pare un ovar gata de fecundat, rîde Timotei./ Să-i umplem gura știrbă cu poemele/ noastre, țipă Varlaam. Prostii, Nordul e/ o mlaștină, o iarbă cleioasă, continuă să/ bolborosească Ion" (Pieziș, Nordul stă pe litere). Din răsfăț stilistic, e trecut și în cheia următoarelor incompatibilități: "Nordul nu e o temă, nu poate deveni proiect; el
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
El are un Ochi orb. Nu știu dacă eu l-am ales pe Row sau/ dacă el m-a ales pe mine. Uneori Ochiul/ său e un coridor torsionat pe unde/ năvălește satul meu ca o viitură învolburată/ peste paginile poemelor. E o văgăună,/ o poartă, o valvă secretă a beznei/ Ochiul orb. Prin nămolurile scrisului/ își tîrăște animalele diforme ale Nopții" (Iarba e un serviciu divin). Liber de obligațiile omenirii canonice, inspirat de demonia persiflării care-i modelează imaginarul, George
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
preferați să fiți citit de mai multe ori de un număr restrîns de cititori sau o singură dată de un public numeros - parafrazez un enunț al lui Valéry... A.R.-G.: Valéry nu a fost romancier și prin eseurile și poemele sale el nu putea spera să atingă numărul de cititori de care a avut parte Nabokov cu romanul Lolita. Dar este posibil că însuși faptul că eroina acestui roman avea treisprezece ani să fi fost scandalos și să fi ajutat
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
șcareț constă în capacitatea de a îmbina cufundarea în sine, ca năzuință de a atinge orizontul profund al unui model de civilizație despre care preexistă conștiința alterității, în sens occidental." Ion Istrate identifică repede începuturile poeziei în cultura română în poemul Viiața lumii (1673) al lui Miron Costin și în Psaltirea în versuri (1693) a Mitropolitului Dosoftei (autor și al unei traduceri a prologului tragediei cretane Erofile, versiune care prezintă câteva - prea puține și neconcludente, aș zice - similitudini de text cu
Despre începuturile literaturii românești by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15239_a_16564]
-
Viiața lumii (1673) al lui Miron Costin și în Psaltirea în versuri (1693) a Mitropolitului Dosoftei (autor și al unei traduceri a prologului tragediei cretane Erofile, versiune care prezintă câteva - prea puține și neconcludente, aș zice - similitudini de text cu poemul cronicarului). Ne vom opri însă asupra părții a IV-a a studiului, Întâiul dramaturg român: Ion Budai-Deleanu, reprodusă cu mici modificări după capitolul O ciudățenie literară din teza de doctorat a cercetătorului Barocul literar românesc (Minerva, 1982). Piesa Occisio Gregorii
Despre începuturile literaturii românești by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15239_a_16564]
-
Folclor din Transilvania (1962), Banatule, mîndră floare (1964), Folclor poetic nou (1965), Folclor literar (1967, 1972, 1977), Flori din Caraș-Severin (1973), Trandafir cu creanga-n apă (1976). Sînt informații luate din Repere bibliografice, semnate de Maria Aron, în volumul de poeme, Copacul cu nostalgii (Timișoara, Mirton, 2002). Iar pentru biografia lui Alexandru Bistrițeanu adaug faptul că a fost lector la Sorbona, în 1967, cînd frecventase și cursurile lui Alain Guillermou la École Normale Supérieure des Langues Orientales, iar că între 1967-1970
"Niciodată sfîrșit..." by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15220_a_16545]
-
și la felul în care ies ei în lume. Iulian Tănase și-a făcut chiar un fel de obișnuință din a scoate cărți frumoase. Acest al treilea volum al său, Iubitafizica, le întrece pe celelalte, deși deopotrivă îngerotica (1999) și Poeme pentru orice eventualitate (2000) erau cărți construite cu multă grijă. Iubitafizica e însă o adevărată carte de colecție, tipărită pe hîrtie de cea mai bună calitate, cu ilustrații și aranjamente grafice de Dan Stanciu. O carte care îți ia ochii
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]