7,468 matches
-
minte mereu) pe frumoasa, puternica, vesela și generoasa mea colegă de an de la facultate. Cea care n-a făcut în viața ei rău nimănui, care n-a știut și n-a vrut să se bucure de reputația ei de mare poetă, care a trăit și a murit în indigență. Cea cu care colindam barurile și cafenelele, în care-și lăsa ultimul bănuț și unde stăteam ore-n șir vorbind numai și numai despre poezie. Madi, cea care n-a știut să
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
găunoasă și cum de la o săptămînă la alta directivele se schimbă: ba să se publice poezie patriotică, ba să nu se mai publice. A mai criticat și privilegiile unora, care sînt mereu trimiși în străinătate, pe cînd alții nu. O poetă tînără, Angela Marinescu, autoare a două volume publicate la Cartea Românească, s-a urcat la tribună și a început prin a se scuza că-i timidă, dar pentru a declara numaidecît că este una dintre cele mai mari poete din
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
O poetă tînără, Angela Marinescu, autoare a două volume publicate la Cartea Românească, s-a urcat la tribună și a început prin a se scuza că-i timidă, dar pentru a declara numaidecît că este una dintre cele mai mari poete din această țară. Dacă iau acum cuvîntul, o fac pentru că sînt la un pas de a face un gest disperat", a mai zis. Disperarea ei e cauzată de atmosfera din viața literară: n-are unde să publice, n-are din
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
lucru, etc., etc. Și a adăogat, spre stupoarea celor prezenți: "Dar degeaba vorbesc, acest popor este un popor oportunist" (sau "de oportuniști"). Mai multe voci au protestat, iar cel care conducea ședința - Domokoș -, a rugat-o să-și măsoare cuvintele. Poeta a încheiat, cu o mutră tristă, cu o vagă amenințare că, dacă lucrurile nu se vor îndrepta, ea va face un gest disperat. Sen îmi spune că Angela Marinescu a fost internată la Spitalul Central ca depresivă. O notă de
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
Lucia Negoiță Ajungă zilei Ochii mei mlăștinoși, neuronul ultim al milei stă gata s-abdice, parfumat și fără ajutor samovarul pufăie lent duhul lui gâlgâie peste încăpere salul cu franjuri tresare vals, domnilor, muzica, vals da, febra pe care poeta anca mizumschi o știe prea bine caută meridianul energiei perverse apoi fruntea, fragmentul conține dovadă și pâlpâie de unde altfel din cealaltă lume ajungă plata zilei acesteia în care îngerul mi-a adormit pe umăr Bun rămas Dragostea mea nu are
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
lor compact iar stradivarius la un alt țărm află o pereche de vîsle aruncate de mare le ia acasă. își încălzește mîinile la focul din crengi tinere de portocal și apoi face din acela vîsle prima lui vioară. o altă poetă calcă batiste într-un bloc turn din Balcani, traduce din Seferis dar mai ales se roagă. cît despre frățietatea spiritului și viața de minune tainic ne vorbește doar flacăra euharistică și cerul din cireșul de mai din care îngerul împarte
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
inofensive: ,cu greu răzbat până la mine urletele voastre/ reproșurile voastre că nu trăiesc ceea ce scriu", iar textele rămân poezii, și nu demonstrații. Vizibil tineresc, sincron cu módele, dar autonom în ceea ce are mai rezistent, un volum ca Mandala propune o poetă al cărei traseu e de urmărit.
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
Pe lângă texte cunoscute de orice om cultivat, de pildă fragmentul din Teogonia lui Hesiod, Imnurile homerice, versurile lui Teocrit, cititorul va întâlni poeme pentru prima dată tălmăcite în limba română, cum sunt imnul în cinstea zeiței akkadiene Innana, compus de poeta Enheduanna în secolul al douăzeci și patrulea î.d.Cr., Coborârea zeiței Ishtar în infern, imnurile orfice în integralitatea lor. Câteva considerații asupra unor texte din antologie: până acum eram convins că întreaga literatură orientală, cu excepția hitiților și a imnului către
Trei milenii de poezie by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/11626_a_12951]
-
prozatorii români care procedează astfel (din cât am mai citit am întâlnit modalități asemănătoare la prozatoarele clujence Mariana Bojan, Dora Pavel sau Ruxandra Cesereanu), Marius Tupan este cel care desparte procedeul de metaforă, de poezia pe care autoarele amintite, ca poete în primul rând, nu le-au evitat. El vine cu determinarea epică propriu-zisă. De aiurea, acest aer de noutate vine dinspre Paolo Coelho și astfel se explică succesul lui rapid, în ciuda unor minimalități dovedite. în plus, la Marius Tupan tendința
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
fiind că e atît de obsedat de el însuși, s-ar putea descurca foarte bine și fără ele. N-aș fi spus lucrul acesta, dacă printre personajele din celebra sa carte De ce iubim femeile nu s-ar număra și două poete cu care a călătorit el prin Irlanda și dacă nu și-ar avertiza cititorii să nu creadă, Doamne ferește, că experiența sa intimă din acel voiaj ar putea avea vreo legătură cu una dintre ele ori cu amîndouă. Dacă suavul poet
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
întrebări din ce în ce mai uimite nu mă pot decide acest păstrăv să fie oare mâna regizorului în memoria traumei la poeta vates am renunțat deja când începeau să-mi apară copii pe care îi luam în serios iar poeta GONZO ăla care nu doar descrie focul și nu doar că se aruncă în EL ci chiar îl iscă nu mă mai atrage de când nu mai pot citi ziarele cu ochiul liber idiomul sinucigașilor deși îl descifrez în răstimpurile de
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
Spiritual, plin de vervă și de umor, așa cum scria autoarea în zilele ei bune. Eu, care eram acolo deși nu ar fi trebuit să fiu, am ascultat și am tăcut. Mihai Moldovan a început: doamna Nina, dumneavoastră sînteți o mare poetă. V-am învățat poeziile la școală. Copiii mei au citit Nică fără frică și au fost încîntați. Dar, ce să vă spun ?! Eu scriu cu note fiindcă nu știu să scriu cu vorbe. Dacă aș fi în stare să compun
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
toți bodyguarzii ștabilor din localitate? Pentru că scrii în ziarul local articole suprarealiste & toți se simt vizați? Așa mi s-a spus. Și că ai o iubită minusculă pe care o ții închisă într-un incubator. James Dean, ești iubit de poete și editori, vino la bucurești și i-ați o sluijbă. De o parte și de alta a cerului tu scrii poeme despre doamne sfinte, eu scriu poeme doar despre mine toți ochii amicilor noștri sînt ațintiți asupra noastră să nu
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
la un simpozion, sau cam așa ceva. Era profesor, cred. Sau poate medic. Și părinții săi erau intelectuali. Aceste amănunte aproape că n-ar avea importanță. Totuși, semnifică ceva. Să sperăm că vom înțelege mai tîrziu ce. Am aflat-o de la poeta Daniela Crăsnaru, care venise la Moinești pentru a participa, împreună cu Florin Iaru și Mircea Nedelciu, la o lansare de carte. Asta se întîmpla în urmă cu vreo douăzeci de ani, în preajma sărbătorilor de Paște. Întrucît povestea mea nu se vrea
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
probabil că s-a supărat și nu le-a mai moderat nici singură. Spun asta pentru că nu știu cine a avut ideea nefericită de a-l aduce acolo pe regele Mihai, care pe vremea aceea nu era agreat de oficialități, și distinsa poetă s-a plîns că nu i s-a spus lucrul acesta. Pentru că, dacă știa, poate că nu mai venea ea. Oricum, nu s-a compromis din cauza asta. Pentru că, atunci cînd a sosit familia regală, a părăsit în mod ostentativ locul
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
-o spre un posibil viitor, și totodată pa-riind pe potențiala demnitate și măreție a omului și pe o posibilă „umanitate” a lui Dumnezeu, într-o epo-că a secularizării și anomiei, ce reduce aproape totul în obiecte - mărfuri. Crezul estetic al poetei noastre derivă din versurile sale împotriva coruperii tot mai pernicioase a relațiilor interumane și în numele speranței că poezia poate salva viața. Concept ce în chip firesc vrea să fie o provocare, chiar dacă poate fi înțeles și ca simplă dorință-rugăciune-conjurare. Poezia
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
tot acest univers/ pentru că va ști/că din pulberea ce va fi/ îți va putea zâmbi ca unui străin“ (Atât de mult). Cheia de lectură a prezentei cărți poate fi autoportretul tragic din poezia „Tăcerea ghimpilor (Il silenzio delle spine). Poeta se identifică între cer și pământ în „lacrima oarbă“, în „golul prăpastiei”, din care se întrupează sub zodia luminii astrale (stea, rază, soare), echivalentul imaginific al propriului spirit, sau al unei alte „tăceri“. Dacă postmodernitatea pare să fi pierdut cheia
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
echivalentul imaginific al propriului spirit, sau al unei alte „tăceri“. Dacă postmodernitatea pare să fi pierdut cheia magică a lirismului, înlocuindu-o cu un card ce deschide centre comerciale, magazine de lux, centre de fitness, tot atâtea realități virtuale, simulacre, poeta noastră trăiește poezia ca pe un fel de spontaneous combustion, autoimolare, iar nu ca pe o rece răsfrângere estetizantă, mimetică: „Cine?.../ Focul rupe din mine,/cu mânie și-n-verșunare rupe... Și tu?.../ Tu, plângi că te doare imaginea flăcării?. (Cine mai
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
pe o rece răsfrângere estetizantă, mimetică: „Cine?.../ Focul rupe din mine,/cu mânie și-n-verșunare rupe... Și tu?.../ Tu, plângi că te doare imaginea flăcării?. (Cine mai are timp). În același timp o trăiește ca pe o terapie în contra a ceea poeta numește „sfâșietoare oboseală de mine”, „Plata sau chingile timpu-lui”, „Blestem”, în contra orei fatidice, a nepăsării generalizate. Din „gânduri frământate cu lacrimi”, din silențioasa solitudine se naște acea nevoie de armonie și lumină, de regresiune spre edenul prunciei și pavăza în fața
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
încrustate pe sufletul meu/ ce plânge după nostalgia fulgilor/ și a zăpezii dintâi“ (Tainică amintire). Există mereu un filon elegiac de amintire leopardiană și eminesciano-nichitiană în același timp al compenetrării între stihiile universului cosmic, în versiunea lor antropomorfică, și ființa poetei:„Cui îi pasă de îngândurarea și tristețea stelelor ce coboară în mine?/ Cui îi pasă de sălciile ce mă plâng,/ de râul ce se aruncă în lac,/ unde plutește umbra mea/ mână în mână cu imaginea ei în apă?/ Cui
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
drept „divini“. Credem că de acea pierdută divinitate, citind poezia Viorelei Codreanu, ne este sete. Frecventele oximoroane (...în tăcute ecouri și liniștite-neliniști/sfărâmate-n albia somnului de ne-somn,/ adunându-te/ risipindu-te etc.) dau la iveală preferințele stilistice ale poetei, la care trebuie să adăugăm neapărat dramatismul inclus în numeroasele replici-întrebări existențiale fără răspuns ce a-desea sunt conexate cu lexeme numind stihiile ce ne asediază și mortifică simțurile și sentimentele ca într-o dramă shakespeariană: „Dar cine mai poate vedea
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
am citat putem descifra și un alienant peisaj sufletesc de factură expresionistă, destul de frecvent în florilegiul bilingv Tăcerea ghimpilor / Il silenzio delle spine, ce rezonează cu erezia și rebeliunea din care își trage originea misterul poeziei (Tăinuită în cuvinte). Versurile poetei noastre par a trăi ceea ce în Renaștere era cunoscut sub numele de „tragedia neîmplinirii”: „Undeva ― departe-aproape se auzea/ tânguirea sfâșietoare, dureroasă,/ a ceva neîmplinit, nedefinit./ ― Ce era???!!!/ Pentru tine: Nimic!/ Pentru mine:― Strigătul și Răspunsul/ se despărțeau pentru totdeauna,/fără
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
de a cărei lipsă în primul rând suferim. Iată de ce au-toarea se aruncă în luptă trup și suflet, de-acum imună în contra conspirației stihiilor ce se reunesc mereu să întunece și să frângă bucuria inimii și pa-văza perenei tinereți a poetei: „Sărmane vânturi ce nu știu/că inima mea, niciodată/nu va ajunge/ în-deajuns de bătrână,/ îndeajuns de uscată.../să nu mai poată simți/ bucuria,/ durerea și jalea”. (Nicio-dată). Geo Vasile INSEGNAMI! come fermare questo tempo che caotico scorre? poter insinuare
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
Nichita Stănescu) Din câte se observă, traiectoria destinului liric al scriitoarei Dorina Stoica (Dora) nu se va opri aici. Poem după poem, carte după carte, totul pare o programare cosmică, precum un strigăt de pasăre. Și iată, an de an, poeta ne aduce în dar o carte, ca și cum ne-ar dărui o floare a sufletului ei neliniștit. Scriu, și nu pot scrie altfel, în astfel de clipe, în astfel de vremi, când poezia devine sub condeiul ei rugăciune și rugăciunea poezie
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
sau la necazuri! Cel de-al optulea volum al Dorinei Stoica, „Ochiul curat”, apărut la Editura Pim, Iași, 2015, cu 144 pagini, cuprinde 64 poeme împărțite în 4 secțiuni”: “Sentimente” (pag 4-36), „Ce iubire e asta” (pag 37-80), „Exitus” (dedicat poetei A.C., in memoriam, pag 81-102 ) și „Ochiul curat” (pag 103-139). Cartea, lansată la Centrul Eminescu din Bârlad pe 16 ianuarie 2016, completează, fără însă a încheia, activitatea creatoare a unei poete care se definește prin lipsa de odihnă a trupului
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]