3,697 matches
-
o privire venită din trecut, nu cel al eroismului butaforic confecționat în laboratoarele propagandei, ci din alt trecut la care visam așa cum alții visează la viitor. Lai Cantacuzino (Ștefan Iordache) ținea un discurs de la înălțimea unui spectator detașat invitaților săi poftiți la ospăț, înfulecînd hulpav din bucate, mozolind cu o lipsă de pudoare medievală hartanele. Niciun cuvînt nu atingea urechile lihniților, numai că o clipă unul dintre ei a părut că înțelege ceva, pentru ca replica sa să cadă magistral ca o
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
asasine, politețurilor de ceai și de zaharicale. "S-a trecut peste el ușor ca peste păpădii", scrie Roll despre Urmuz. Aurul din mocirlă, praf aproape invizibil, împotmolit în greutatea fără ieșire a materiei. De-l găsiți, de nu-l găsiți, poftiți la ospăț!
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
adevărat asalt. Fiecare din ei, cuprins de dorința de a răsbate cât mai repede sus, s'a transformat într'un vașnic Ťluptătorť, care împinge, înghiontește, înlătură tot ce-i stă în cale." Comedia continuă în tren unde, de la a-i pofti, prin tertipuri diverse, pe ceilalți călători să nu tulbure liniștea compartimentului "rezervat" unui somn confortabil, la "orizontală", pînă la a lua masa, răspândind odori insuportabile, și a-ți face apoi siesta, eventual în șosete, orice se poate întîmpla. Jocul de-
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
din spectacol, pe felul în care se cîntă despre istoria incredibilă a maiorului Covaliov de pe Sadovaia, din Sankt Petersburg sau de aiurea, de oriunde. De acolo de unde fapta se spune direct, firesc, ca să te prindă și să te ducă unde poftește ea, de acolo de unde ficțiunea se desprinde definitiv de real, devine independentă și incontrolabilă pentru simplul motiv că ea însăși ține, de fapt, frîiele cuceririi minții lui Covaliov, precum și a concetățenilor săi. "Nasul"este un spectacol despre cum funcționează ironia
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
mai pot să te invit, dar tu? Știi, eu ... poate nu Îndrăznesc.. Îndrăznește! Frumoșii ei ochi vorbeau cu toată puterea lor, Va era copleșit și nu-și putea explica cum de Xenia mai dorește să danseze cu el. Sfios, o pofti cu un gest teatral dar nereușit, o prinse cu o mână pe după mijloc și cu cealaltă tremurândă Îi prinse mâna fetei care Întrebă imediat: Tremuri, ești bolnav sau chiar așa de mari sunt emoțiile, poate scrii poezii, pictezi sau compui
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ți face! Mi-ai făcut cel mai mare deserviciu și mi ai umplut cu noroi puturos imaginea și munca mea În folosul partidului comunist. Să-ți fie rușine! Apoi apăsă butonul roșu al interfonului și spuse spășit: Vă rog să poftiți, tov director! Peste câteva zeci de secunde În care Ștefan Începu și el să creadă că ceva nu este curat, intră directorul Mirel Stânescu și când Ștefan Încercă să rostească un „să trăiți dom’ Mirel”, așa cum obișnuia să-i spună
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
limbă pe care Ștefan o știa cu aproximație, ceea ce Îl deranjă vizibil pe arab. Întrebat ce limbă cunoaște mai bine, acesta răspunse că ... româna. Directorul general, care era și administratorul fabricii de țesături, așa cum avea să afle mai târziu, Îl pofti pe unul din fotoliile Îmbrăcate În piele neagră și Îi făcu un semn să aștepte. A așteptat o oră, timp În care directorul dispăruse și În care o femeie Îmbrăcată În djalubă neagră, cu fața acoperită cu o basma la fel de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
-i? și În același timp se Îndreptă spre ușă. Auzise o voce dar nu Înțelese nimic. Când deschise ușa, se trezi față În față cu o femeie brunetă, tânără și Îmbrăcată europenește și provocator. Își aminti de buton și o pofti În cameră, era oarecum Încurcat și nu știa cu ce să Înceapă și cum s-o abordeze fără a face vreo gafă, dacă este o persoană oficială și se mai aude pe la ambasadă și apoi la „cumătru’ Mirel”! O pofti
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pofti În cameră, era oarecum Încurcat și nu știa cu ce să Înceapă și cum s-o abordeze fără a face vreo gafă, dacă este o persoană oficială și se mai aude pe la ambasadă și apoi la „cumătru’ Mirel”! O pofti pe un fotoliu și Începu cu ceea ce știa el mai bine: a vorbit despre fire sintetice și a observat că pe fată nu o interesa, apoi iar a făcut ceea ce știa mai bine, a scos o altă sticlă de vin
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ars oale... Chiar nu am nimic de ascuns, acești doi oameni, care cred că mă cunosc, au fost și ei și au căutat de mai multe ori, iar rezultatul a fost tot cel care va fi și În această seară! Poftiți!, mai zise Victor râzând, dar nu era râsul lui obișnuit! A marșat dar Îi era tot mai frică. Dacă maiorul va reacționa altfel decât Își Închipuia. Maiorul Îl mai privi Încă odată lung și străpungător, se Întoarse către ceilalți doi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
din minister. Noaptea a fost una agitată, cu somn În reprize, cu pauze În care scria versuri cu o adresă ușor de ghicit. Rică Olaru a bătut la ușa biroului și aceasta a fost deschisă de domnișoara contabilă. L-a poftit să ia loc, a primit termoplonjonul reparat și plină de naturalețe a Întrebat: Cum se face că nu v-am văzut niciodată? Din hârtiile noastre cunoșteam acest nume, dar ... Aflați că nici eu nu v-am văzut până ieri, ceea ce
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fără reținere și s-a repetat scena de mai Înainte doar că rolurile au fost inversate și când toată lumea a fost mulțumită și obosită, fericită și În al nouălea cer, nepământeana amfitrioană și strălucită regizoare a acestui grandios specatacol rosti: Poftește, ma princese!, apoi către Rik al ei: Te las cu cea mai bună prietenă a noastră! Da, da, prietena mea și a ta, demonstrează-mi că ai fost elevul meu cel mai bun, nu te sfii, este un dar și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Antena. Liderii sindicali sunt oameni de afaceri prosperi, nașii, finii și partenerii politici ai liderilor PSD. Ei asigură, la comandă, zgomotul de fond și decorul, când Vântu, Voiculescu sau PSD pun de o revoluție, ceva. Azi, la dezbaterea moțiunii, au poftit „cel mai mare miting de după ’89“, care însă s-a dovedit cam sleit. A ieșit puțin mai mare decât „fostul cel mai mare miting“, unde s-a dansat și s-a cântat. Cel mai mare miting a fost mai mic
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
putut să onorați o retragere de numerar. Adjunctul o ia la fugă, urmărit de funcționară. Cele două cozi de clienți fraternizează, amestecându-se între ele. Toți îl bat pe umăr pe Lionel. Apare directorul, care deschide o ușă și-l poftește pe Lionel înăuntru. — Am putea merge în biroul meu, domnule Frunza? — De ce, avem ceva de ascuns? joacă tare Lionel, pe când ceilalți clienți sunt gata să vandalizeze banca dacă lui Lionel nu i se restituie banii. Sunteți nemulțumit de serviciile noastre
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un pahar de vin din vița sfințită a pietrei-muntelui-vânăt-de-la apus. șase deasupra: la portița grădinii tale suspendate, seara bat trei magi. le deschizi portița verde, recent vopsită cu sevă de baobab-bătrân capricios, ei pășesc în grădina dragostei tale, tu îi poftești la masă. ursul panda roșu se bucură la vederea mesei tale de chihlimbar, masa cristalizată din lacrimile urșilor clanului abenaki, și te gratulează. zeița chuang-mu nu se poate abține și mănâncă de îndată un ouț de furnică albă umplut cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Dăruită, pare furată. Și cel care fură, și cel păgubaș, sunt în aceeași măsură fericiți, adică peste măsură... TOBOȘARUL: Eu n-am timp de palavrele voastre. Eu am misie de îndeplinit. Cine are chef să fie ginere de împărat, să poftească! (Iese, urmat de privitori. Rămân în scenă Mama și Ieronim. Se aude vocea Toboșarului, îndepărtându-se: "Să asculte fiecare, / Mic și mare, / Fie prost sau învățat...") MAMA: Ce ai tu de-o vreme, dragu' mamei? Că nici mănânci, nici bei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lovi te-ar jigodia, vezi c-acuși te ușurez de-un picior! Marș! Hai, bre Dănilă. DĂNILĂ: Hai. (Intră, merg toți trei spre prispă.) ISPAS: Iaca, să ne așezăm aici, la umbră. Șezi, Dănilă. ANISIA: Da' pe mine nu mă poftiți? DĂNILĂ: Cum nu, mă rog matale, cumnată... ISPAS: Șezi colea, nevastă. (răsuflă adânc) Bre, bre, bre, da' știu că-i cald bine! Mă uitam din bătătură, la Bercu Croitoru, unde cinsteam un rachiu, mă uitam, cum spun, pe coastă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
beteșug... COSTEA: Cine spune asta? Capra mea nu-i din cele săritoare, și-i bună de lapte. DĂNILĂ: Atunci, ce mai la deal, la vale! Îți convine, ia carul și fă-ncoa capra. COSTEA: Bine, mai neamule, fie cum zici! Poftește și prinde capra de funie. DĂNILĂ (apucă funia caprei): Numai îți spun ceva, vere Conovăț, să nu mă sudui după aceea: ți-o fi cam greu să urnești carul de-aici fără să te tragă la râpă, că, precum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ce-o să zică și el acu'... Ba că-l anină, ba nu știu ce... Eu atâta văd încaltea, că l-am boit cum trebuie pe cumătrul Costea Conovăț. Ia hai, leliță, hai acasă degrabă. Mai rar așa chilipir. Auzi lapte, carne cât poftești, piele de cojoc, lână, parale..., cinci la mână și tot așa mai încolo. Dă-l focului de car, că asta-i mai bună ca toate, Nea, râie, unde tot tragi? Ie-te-te! Nu cumva ți-a veni în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de toate, și-ai să vezi îndată că așa negustor prost ca mine n-ai să găsești nici dacă dai cu pușca! DĂNILĂ: Bine, bine, da' în pungă pusa-i mai întâi ceva gologani? MARCU: Ce-ai putut spune dumneata? Poftești poate s-o iau de la capăt? Apoi, gospodarule, dac-aș socoti căt are să mă coaste gănsacul de față pănă l-oi vedea în cratiță, nu-ncape în punga asta bănetul ce trebuie să-l risipesc. Poate mai ai dumneata pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
găsesc pe-aici vreo drughineață de stejar. Că la d-alde astea, tot mai bine-i să te bizui pe par decât pe sfânta cruce. Și când ți-oi razama una după ceafă, Codârlic vere, altă fligoarnă nu-i mai pofti! (iese) CODÂRLIC: Da' ce tot moșmodești acolo? Mai am mult de așteptat? DĂNILĂ (intră cu un par): Iaca-i gata. Ți-ai pierdut răbdarea, așa-i? Atunci ascultă ici și ține minte! (Lovește dintr-o parte pe Codârlic. Efect sonor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
eu, nu te-ngriji, da' mergi de-l scoate din fundul pământului; că doar și tu l-ai avut aici, afară. CODÂRLIC: Îndată-l scot și-l aduc. (iese. Sunet ridicol, de dop sos de la o sticlă. Revine cu buzduganul) Poftește! Și-acu' gata, zvârle-l, că nici eu n-am timp de prăpădit. DĂNILĂ: Aha, vorba asta de la mine ai învățat-o. Te grăbești, hai? Mai îngăduie oleacă, tartorule, că nu te trag plozii de coadă. Stai așa până pe-nserat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lucrurile... Așa-i, mai încape vorbă? ANISIA: Păi vezi? ISPAS: Măi nevastă, mai pune stavilă celui plisc și nu tot clămpăni în dodii. Ce-a fost, a fost, ce va fi om vedea. SMARANDA: Mai așa, cumnate Ispas. DĂNILĂ: Da' poftiți, mă rog, poftiți, nu stați așa uitați în bătătură. Ședeți ici, pe prispă. ISPAS: Chiar așa, să stăm măcar cât stă cânele pe coadă. (se așază împreună cu Anisia) Și să ne spui și nouă, măi frate, ce-ai învârtit de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cam scârțâit la vioară) Ei, am sau n-am dreptate? Aista-i Pâșpâlică, scripcarul, aista simte peste trei hotare unde-i rost de-oleacă de petrecere. Să știți că mi-a venit, așa, o vitejie și-un chef, ș-aș pofti să-ntindem masă mare, să-i văd și eu pe toți ai mei mâncând pe săturate. (intră țiganul cu vioara. Vorbește cu accent puternic țigănesc) Ai venit, Pâșpâlică? PÂȘPÂLICĂ (se oprește din cântat): Am, ține-te-ar Dumnezeu, Dănilă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pentru asta! Duceți-mă la jâlțul cel negru; îs supărat și pace! (este sprijinit de Lingușitor, se așază) A venit măscăriciul? MĂSCĂRICIUL (intră pe ușa din dreapta): Venit, Măria Ta. Eram în dosul ușii și-așteptam porunca de intrare. Cu ce poftești să te-nveselesc? Am doi purici învățați, aduși tocmai din Țara Nespălaților. Știu să meargă pe ață numai în două labe, fac cu ochiul la duduci și vorbesc franțozește pe limba lor. Și tot așa, nu mai departe decât ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]