532 matches
-
inima se așeza la loc. Acum să nu credeți că îmi era teamă de domnul lup. Nici vorbă. Teama provenea din cauza lui Moș Martin, văzut adesea de pădurar pe acolo. Eh, pădurarul avea pușcă.... gîndeam invidios. Poteca sfîrșește într-o poieniță. Sau poate că nu sfîrșea chiar acolo, dar cum să dibui de unde reîncepe? Cu busola fixez direcția Nord-Est și din nou mă îngrijorez. Mai mult spre Nord sau mai mult spre Est? O dau la pace și merg pe bisectoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
De aici începe adevăratul calvar. Boscheți, cacadîri, tufișuri cu mure, gropi, albii abrupte create de torente ocazionale. Luna este plină, dar luminează bine doar căile de mers ale oamenilor cuminți. Dacă umblai prin pădure nici nu se uita la tine. Poienițele erau luminate dumnezeiește, erau poleite cu aur și pe deasupra se mai rătăcea cîte un norișor ca un smoc de vată, și el auriu. Prin locuri mai îndepărtate se vedeau norișori (de fapt aburi de ceață) răsfirați, parcă așezați de oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în jur doarme. Puteam citi busola fără ajutorul fosforului sau lanternei și porneam mereu cu speranța că Poiana Mare era destul de mare încît o eroare mică de unghi să n-o lase într-o parte. Cu părere de rău părăseam poienițele luminate de candelabrul nopții și calvarul reîncepea aproape imediat. După 8 ore de mers între agonie și extaz ajung în Poiana Mare. Merg spre centrul ei și atunci, Luna supărată se ascunde. Acesta era momentul pe care îl doream. Întunericul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
oamenii înăuntru pe cât posibil, aș distruge tot și aș planta pomi, domnule. Și iarbă. Să ieșim toți din bloc la iarbă verde. Și-acolo unde e centrala termică și fumează două fâțe de treișpe-paișpe ani, ar trebui să fie o poieniță unde să joace copiii din bloc alergatelea, pititelea. Să se joace și ei. Și o grădiniță cu petunii aș face aici. Să facă tărăboi cât vor. Așadar, în jur de patru, când am ajuns io, ei munceau. Sau doar el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aș fi avut certitudinea că eram pe drumul bun, ar fi fost altfel, dar așa era greu, fiindcă trecusem de câteva intersecții de poteci, orientându-mă doar după instinct. Singur, n-aveam ochi pentru pădurea frumoasă, cu copaci bătrâni, cu poienițe și luminișuri, după care în mod obișnuit tânjesc. Când, în sfârșit zării fântâna despre care știam că trebuia să fie la marginea pădurii, l-am binecuvântat în gând pe cel care o făcuse, fiindcă alături era și o masă cu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
alt fir strălucitor din povestea iubirii lui Eminescu, retras și de această dată pe o rază de verdeață, pe o altă hartă silvică cu răcoare de izvor cacofonic acest cu răcoare! cu smârcuri ascunse lucind ca niște dale împrăștiate, cu poienițe adânci, tăiate de câte un pâlc de brazde calde, peste care se prosternează încet hățișuri stufoase..."; Pe lângă plopii fără soț : "... dezvăluie spațiul concret în care poetul își consumă drama proprie. Criza sufletească, zvâcnetul sentimentului istovit, necazul /.../ în care istoria iubirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ceară iertarea păcatelor nopții. Pe întreaga întindere a pământului, din poieni, ogoare, pășuni, păduri se auzea, se simțea un freamăt de chemare la viață, la frumos, la reînvierea naturii așa cum a zidit-o Creatorul pentru înfrumusețarea vieții pământești. * într-o poieniță aflată la poalele dealurilor îngemănate vecine cu cea de a treia coamă de deal, pe care se afla via boierului Jac Marcopol, pășteau iarbă fragedă și gustoasă doi juncani în vârstă de doi-trei ani, cu părul sur, coarne frumos aduse
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Costică Cârja Ulea Mohorâți subt pădure Cornul Pietrei Vrabie Motani Costina Zahana Onești Orzeni Crângu Zagură Sare Iapa Crețești Pârău Rău Dealul Cucului Țuțora La Clonț în Valea iezerului Braniștea Bistriței Dumbrava Podul lui Vetea Fântâna lui Epure Valea Ulmului Poienița Klingului Budăul lui Onică Ariniș Vindirei Poiana lui Brumă Fântâna lui Pipirig Dumbrava lui Crăciun Vâlcan Chezaș demască Poiana Nastei Fântânițe Hold = leagă pârgari Prisaca lui Badin Straja odăi = sălașe Rădiu Neagului Pârâul Turbatei Runc Salce pripas tălmaci Siliștea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prinde câte un păstrăvaș, ca cel mai nenorocit baboi dintr-o baltă de la șes. Așa e de drept malul împădurit strâns cu felurit arboret, încât numai foarte arare se poate descinde din barcă. Într-un asemenea loc se află o poieniță în care se găsea înflorit un pâlc mare de arbuști cu buchete mari galbene de un fel de crini stranii, cărora localnicii le spun azabe. Se găsesc și arbuști cu flori violete, tot crini, puțintel deosebiți de cei galbeni. Curiozitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de cel al socului, știu că floarea aflată acum în fața mea se numește „cerceii Doamnei”, cealaltă e o margaretă, deosebesc hribul bun de cel țigănesc, mai știu că rugii de zmeură cresc la marginea drumului de pădure, iar fragii în poienițele luminoase. Mai trebuie și alte exemple? *Sînt momente în care devin didactic și bun: dau sfaturi generoase, îmi expun erorile ca pe niște cicatrici estetice, îndemn la fapte pe care nu le-am realizat. Vorbele mă fură: o frază cheamă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Gaura Neamțului - Pârâul Malului - Piscul lui Hândruș - Pârâul Ursului - Coasta Jgheabului - Pârâul Comenzii de Jos - Pârâul Comenzii de Sus - Pârul Plesciorii - Mormântul lui Vasile - Țolfa - Hodina lui Vasile - Cărbunari - Pârul Cheii din Jos - Pârâul lui Ilisie - La Bordeiul lui Mateuț - Poienița lui Peperigu - Vărful Rădăcinilor - Poiana Sub Rădăcini - Cărarea Rodului - Plaiul Pe Cărări - Pârâul Cheii de din Sus - Pârâul Sașilor - Pârâul dela Piatra Țiganilor - Pârâul cu Podu - Poiana cu Steregoile - Stâna din Mierea - Pârâul Trocilor - Pârâul Dracului - Pârâul Gușii - Casa de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
primenită cu hainele cele mai frumoase spre biserică, să ia parte la slujba religioasă, să cânte Heruvicul și Tatăl nostru, să recite în cor cu întregul sat Credeul, să asculte cu sfințenie Cazania și predica părintelui, să iasă mai apoi pe poienița din fața cooperativei ca să asculte poruncile de la primărie pentru săptămâna următoare. Erau vremurile în care întregul sat cânta prohodul Domnului în seara de Vinerea Mare și înălțau imnuri de slavă lui Christos în Sfânta Noapte a Învierii. Exista atunci satul patriarhal cântat
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
secvenței în care sunt prezentați piticii poate constitui prima etapă a unei activități de confecționare a coifurilor piticilor, după cum cea în care este descrisă căsuța acestora poate fi punctul de plecare în realizarea/completarea unei machete care să reprezinte căsuța, poienița, pădurea etc.; * activizarea, dezvoltarea și nuanțarea vocabularului copiilor preșcolari; * actualizarea valențelor expresive ale limbii române; * fixarea formelor limbii literare (la nivel fonetic/fonologic, lexical, morfologic, sintactic) în exprimarea cotidiană; * posibilitatea de actualizare, în anumite contexte, a unor cuvinte/sin-tagme populare
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
răcit într-un pârâu. Am ajuns până sus la Vidraru, dar vremea neprielnică și peisajul selenar de pe malul lacului de acumulare ne-au gonit înapoi prin ceața deasă și înspăimântătoare. Am hotărât să sfidăm totuși intemperiile și am ales o poieniță și un pârâu unde ne-am întins merindele aduse de acasă în coșuri de nuiele și de acum plimbate îndeajuns. Liviu a făcut focul care s-a aprins destul de greu din cauza umezelii, dar perseverența a învins natura și mai cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în frunzișul copacilor dacă s-au ridicat sau nu toporașii, cu gândul să-i pregătesc o surpriză mamei care se bucura ca un copil când îi înmânam o floare, un dar. Mă uitam în toate părțile, când, lateral, într-o poieniță, deja înverzită, sper să găsesc toporașii pe care îi căutam. Îmi trag trăistuța din spate în față și... înainte! Înainte în poieniță, cu gândul să găsesc toporași. Dar, toporașii, din păcate, nu ieșiseră încă. Mă plec, mă uit mai bine
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
un copil când îi înmânam o floare, un dar. Mă uitam în toate părțile, când, lateral, într-o poieniță, deja înverzită, sper să găsesc toporașii pe care îi căutam. Îmi trag trăistuța din spate în față și... înainte! Înainte în poieniță, cu gândul să găsesc toporași. Dar, toporașii, din păcate, nu ieșiseră încă. Mă plec, mă uit mai bine și zăresc muguri care se grăbeau să se ridice către soarele cald al primăverii. De aici de sus, din poieniță, privesc în
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Înainte în poieniță, cu gândul să găsesc toporași. Dar, toporașii, din păcate, nu ieșiseră încă. Mă plec, mă uit mai bine și zăresc muguri care se grăbeau să se ridice către soarele cald al primăverii. De aici de sus, din poieniță, privesc în vale, în jos, către sat. Văd la poalele muntelui întreaga vatră a satului. În bogăția nuanțelor pe care le stăpânesc, văd cele mai deslușite detalii ale caselor, gospodării de munte, case acoperite cu draniță sau țigle, văruite în
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
sunt aici. Suntem cu toții aici și ne rugăm pentru tine. Aaașa. Închide ochii. Acum ești un pârâu. Ești doar un pârâu mic, ești un pârâiaș. Un pârâiaș care curge liiin, din vârf de munte, până jos, în câmpie, într-o poieniță. Tu ești pârâul ăsta, Petronela. Hai, concentrează-te și fii pârâu, Petronela. Fii pârâu. Hai. Aaașa. Simte, tu, pârâule, cum curgi printre pietrele seculare. Simte cum aluneci înceeet printre ramurile copacilor care s-au aplecat să-și hrănească ramurile din
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
pasaj din novela mea Ura din copilărie, care este icoana exactă a celor simțite de mine în peripețiile acestui duel, a cărui amintire a influențat scrierea mea: "A doua zi mersei fără bătaie de inimă la fața locului într-o poieniță din pădurea învecinată cu orașul și mărturisesc în cuget curat că toată înscenarea duelului îmi păru o comedie demnă de râs. Încărcarea și alegerea pistoalelor, numărarea pașilor, luarea pozițiunelor noastre față în față, aerul serios și preocupat al marturilor, în loc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe la alte case, culegând părinții pentru ședința de la școală. Ajungem după vreo 40 minute, coborâm cu toții și mergem către un teren deschis, cu o casă ceva mai mare de o parte școala, în mod evident, și câteva căsuțe împrăștiate de jur împrejurul poieniței. Toată lumea cunoaște pe toată lumea și limba curentă este secoya spaniola este folosită doar în conversațiile cu mine. Trecem pe lângă școală și ne îndreptăm spre casa lui Carlos, către capătul poieniței. Ajungem lângă căsuța de lemn, construită după același tipic ca
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
parte școala, în mod evident, și câteva căsuțe împrăștiate de jur împrejurul poieniței. Toată lumea cunoaște pe toată lumea și limba curentă este secoya spaniola este folosită doar în conversațiile cu mine. Trecem pe lângă școală și ne îndreptăm spre casa lui Carlos, către capătul poieniței. Ajungem lângă căsuța de lemn, construită după același tipic ca și a Mariei doar ceva mai mică: o verandă care servește drept sufragerie-bucătărie și o singură cameră cu un hamac atârnat: dormitorul, care pare să îndeplinească și rolul de magazie
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Sau poate că a fost o conicidență că l-am întâlnit în halul ăla. ă În halul ăla? ă Era beat. Numai așa se poate explica purtarea sa. ă Dar ce a făcut? ă Ne așezasem să mâncăm într-o poieniță înconjurată de mesteceni. Ceilalți plecaseră la plimbare. Eu eram obosită și am rămas să citesc. Boria a apărut pe neașteptate. De nicăieri. S-a împiedicat și aproape că a căzut peste mine. El... ă Nu aveți de ce să vă temeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și tu îi ceri cu nevinovăție să-ți acorde câteva minute pentru a-i schița trăsăturile, înroșindu-se ușor, nu te refuză, ne face, îți face semn să-l urmezi, vă urmez și eu pe aleea pietruită, ajungem într-o poieniță plină de lumină, ferită cu grijă de priviri, probabil căutat loc de meditație pentru cel ce se încumetă să părăsească câteva clipe îndeletnicirile mănăstirești, după cum o atestă băncuța joasă de lemn, bătută de ploi și zăpezi, și din câteva linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
rochia lungă, albă, transparentă în soare eu i-am putut în întregime vedea conturul trupului de femeie, Ana poartă o pălărie de pânză și desculță urcă scara de lemn improvizată la Theo, are un braț de margarete culese probabil din poieniță, Theo a dus-o ieri acolo, el pictează, Maica Domnului purtând pe Iisus, dacă îl fac pe Iisus pe brațul drept al mamei sale, mi-a explicat el, înseamnă, după cum ne spune tradiția, că mama îndurerată își oferă fiul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
l-am găsit întins pe patul lui de crengi, mort, cu crucea furată din biserică pe piept, Și eu mă înfior în sinea mea la gândul că m-am întins două nopți pe patul unui mort, L-am îngropat în poieniță, i-am făcut slujbă creștinească și la cap i-am pus o cruce de lemn, n-am trecut nici un nume pe cruce, nu eram sigur de identitatea lui, pe peretele din peșteră era scrijelit un nume, Visarion, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]