879 matches
-
interpretării ei dinamice. Potrivit lui Pavelcu, semnificative nu sunt atât trăirile și stările afective în sine, cât locul unde se amplasează ele în câmpul afectiv și, mai ales, relațiile dintre ele. Câmpul afectiv este constituit, după Pavelcu, din trei axe: axa polarității (agreabil, dezagreabil), axa interiorității sau adâncimii (stări afective centrale și periferice), axa înălțimii sau nivelului (superioare sau inferioare). Un asemenea model are nu doar o valoare teoretică, ci și una aplicativă, găsindu-și utilitatea mai ales în domeniul psihoterapiilor. În
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
și de discuția cu privire la existența unui gnosticism modern. De fapt, chiar dezbaterea În jurul gnosticismului și al nihilismului modern aparține tot sistemului dualismului occidental și poate fi analizată ca o prelungire a acestuia; numai că a avut loc o inversare a polarității În regulile fundamentale de generare a miturilor și stărilor de spirit nihiliste (a se vedea capitolul 11). Această inversare de polaritate explică principala diferență dintre gnosticism și nihilismul existențialist: cel dintîi este optimist În exces, cel de-al doilea peste
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dualismului occidental și poate fi analizată ca o prelungire a acestuia; numai că a avut loc o inversare a polarității În regulile fundamentale de generare a miturilor și stărilor de spirit nihiliste (a se vedea capitolul 11). Această inversare de polaritate explică principala diferență dintre gnosticism și nihilismul existențialist: cel dintîi este optimist În exces, cel de-al doilea peste măsură de pesimist. NOTE 1. Numeroase definiții ale dualismului sînt date În lucrările lui Ugo Bianchi, de la prima ediție a cărții
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o agerime în a nu fi dezorientați și nici intimidați în fața neprevăzutului, care ne ândepărtează cu mult de apatia indolentă a Orientului. În mod analog, Blaga (1936/1985, pp. 288-289) observa în arta românească o sinteză de tendinți opuse, o polaritate de un ultim rafinament, soluționată cu mijloace primare și necăutate, pe temeiul unei uimitoare intuiții despre sensul artei. Această echilibristică între tendinți opuse, între geometrism stihial și organicism, această armonie sub auspiciile echivocului, l-a ferit pe țăranul român de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Reprezintă trecerea de la dorință (cap) la realizare (picior). În plus, în opoziție cu capul, sunt simbolul ignoranței («a gândi cu picioareleă)al plăcerii. În analiza psihologică, au o semnificație sexuală certă. Figurează penetrarea: piciorul (falus) care intră în pantof (vagin). Polaritatea picioarelor este adesea semnificativă: piciorul drept este activ, voluntar și pozitiv; piciorul stâng, slab și negativ («a porni cu stângulă). În alcătuirea piciorului, călcâiul are o semnificație de fragilitate și de vulnerabilitate. Imortalizat de mitul grec, revelează unicul punct slab
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
este cel care, la capătul vieții, a știut să își păstreze sau să își regăsească starea primordială de puritate, curățenia originară. Dar albul este cel mai expus și mai vulnerabil. Cel mai neînsemnat lucru îi poate înlătura strălucirea puritatea. Albastru Polaritatea albastrului este yin, feminină și pasivă. Calitățile de introversiune și de reflecție se datorează profunzimii și imaterialității sale. Este culoarea mării și a cerului, adică a elementele infinite. Privirea se pierde în această masă nesfârșită. Când marea este de un
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
simbolizează energia și acțiunea. Asociată cu sângele, indispensabil vieții și a cărui pierdere semnifică moartea, este culoarea cea mai dinamică din toată gama. Roșul corespunde corpului, planurilor fizic și material. Din acest punct de vedere se opune albastrului, culoarea spiritului. Polaritatea sa este yang, masculină și activă. În plan psihologic, roșul reprezintă arșița trupului, adică dorința, libidoul. Forța lui se exprimă în pulsiunile vitale și sexuale. Domnește asupra instinctelor și asupra emoțiilor. Expresiile populare exprimă clar aceste noțiuni: «roșu de furieă
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
un nomad, un „barbar” hoinărind între două spații, cel digital și cel fizic, conturând prin însăși traiectoria discontinuă a perindărilor sale o teritorialitate virtuală, intermediară între spații și interacționând cu acestea sau interacționându-le până când acestea își pierd unicitatea sau polaritatea. Spațiul virtual, în multitudinea ipostazierilor sale, intră permanent în relație cu ființa umană, cu memoria și sentimentele sale, cu conștiința și simțurile acesteia. Intersectarea dintre imagine, corporalitate și computabilitate se remarcă în diverse inițiative, proiecte și invenții artistice recente. De
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
privirii”. La confluența dintre perspectiva material-concretă asupra corpului și cea simbolic-reprezentațională se află punctul de vedere al feministei Rosi Braidotti (1994, 1996Ă. Pentru aceasta, utilizarea tehnologiilor Internetului sau ale realității virtuale nu înseamnă eliberarea de constrângerile de gen, ci adâncirea polarității dintre sexe; nu înseamnă universalism, destrupare, transcendență și falocentrism, ci poziționare subiectiv-fizică, contingență și rezistență ideologică. Dacă la Donna Haraway metafora discursiv-politică este cyborgul, la Sadie Plant tropul este „țesătoarea” rețelei rizomatice, iar la Elaine Graham figurația identitară este zeița
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tehnologiei digitale asociată patriarhatului și imperialismului. Donna Haraway surprinde poate cel mai bine această problematică a controlului sau a puterii prin definirea cyborgului drept interfața autonomiei cu automaticul. Totuși, în ciuda vocilor care afirmă dispariția asimetriilor de gender în spațiul virtual, polaritățile de gen se pot întâlni la interfața numerică. În același timp în care se poate afirma că cyberspațiul este unul masculin prin design, prin orientare tehnoștiințifică și prin utilizare, se poate replica că același tip spațial este feminin prin rețeaua-pântec
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a textului"18: "principalele componente ale limbajului poetic, semnele și macrosemnele, sunt simultan marcate de discordia concors și de concordia discors. Ambiguitatea necesară textului poetic stă în strânsă legătură cu această stare de lucruri, căci matricea ambiguității o constituie tocmai polaritatea, coincidentia oppositorum".19 Formele de existență a limbajului poetic, menite să asigure procesualitatea textuală ca "act hermeneutic", sunt "textualizarea", "contextualizarea" și "transtextualizarea", aflate într-un continuu dinamism inter-relațional.20 Cele trei forme de manifestare a poeticității textualizarea, contextualizarea și transtextualizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și relativ-absolut), Hermann Weyl a evidențiat într-o formulare memorabilă opțiunile dramatice ale cercetătorului, supus unei duble presiuni din partea rigorilor cunoașterii și, implicit, a exigențelor divergente pe care filozofia și le autoimpune -, astfel încât fatalmente, orice cunoaștere obiectivă rămâne failibilă: Această polaritate subiectiv-absolut și obiectiv-relativ mi se pare a fi unul dintre punctele de vedere epistemologice fundamentale care pot fi desprinse din cercetarea naturii. Cine vrea absolutul trebuie să accepte subiectivitatea, dependența de eu; cine tinde spre obiectivitate nu poate depăși relativitatea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
discursive funcționale într-o societate globalizată ca a noastră. Problema puterii, a manifestării ei intrinseci este cea formulată de Foucault: orice tip de putere implică rezistența 99. Rezistența ar fi coextensivă puterii, efectul ei primar! Este posibilă o putere dincolo de polaritatea pe care o implică, dincolo de rezistența la aceasta? Ar putea exista o putere ce nu se adresează rezistenței, ci convingerii, argumentelor raționale și formulate în acord cu o evidență (social-politică, istorică)? Astfel puterea își schimbă regimul de funcționare, transformându-se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
înregimentarea acestor cunoașteri în partizanate și dispute ideologice. În acest caz, avem ceea ce Popper numea mizerie a istoricismului. Există ceva insidios în structura omului modern, în gândirea sa incapabilă să se ridice dincolo de partizanate, de subiectivisme, de tot felul de polarități ideologice. Istoria îți arată, îți oferă (strategii și tehnici de luptă), dar nu te îndeamnă niciodată să te lupți, să îți "precizezi opțiunile" această deviză totalitară. Precizarea opțiunilor ideologice este unul dintre elementele-cheie ale gândirii totalitare, care ne duce cu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Margueritei, lasă să se întrevadă, cum ar fi spus Hugo, vîna tragică a destinului pulsînd pe frunțile lor. Dama cu camelii reprezintă, dincolo de orice, tiparul dublu al femeii, transformat de o fantasmă obsesională, aiciîn extremele cele mai clare. Este o polaritate care nu permite, altfel decît într-un și mai blamabil compromis, calea de mijloc. Femeia visată, idealizată, și femeia "cocotă" (e termenul folosit în romanele lui Camil Petrescu). De aici apăsata apropiere, în fragmentele citate, cu atributele falsității și lăcomiei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
într-un joc permanent de umbre și lumini. Pentru a sugera ideea de absolut, poetul a schițat un portret în linie clasică, în expresii simple, concise, limpezi, tinzând spre stilizare: "O prea frumoasă fată". Amintirea mării și a cerului reprezintă polaritatea spațială. Cea de-a doua întrupare a Luceafărului trimite la foc semnificând spațiul nemărginit al dorului, al neliniștii și suferinței. El este cuprins de patimă și se orientează spre viața și norocul Cătălinei, în chemarea căreia se intersectează spațiul absolut
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
am putut s-o prezentăm. Câteva precizări vor aduce mai multă claritate și unitate punctelor noastre de plecare. Prima dintre ele vizează efortul elevilor. Disputa pedagogică asupra intensității și finalității eforturilor în învățare este veche, ea limitându-se frecvent la polaritatea: educație prin efort - educație fără efort (din plăcere). Se pune oare problema în acest caz, a unui act de opțiune? Nu. Este nevoie, credem, de introducerea unei orientări strategice și anume aceea a ”educării de timpuriu a utilizării efortului”. Ideea
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
de un relativ echilibru dintre ideal, aspirație și expectație școlară. 4. Motivația școlară reflectă forța, dinamica și evoluția organizării psihice a elevului. Așa se explică oscilațiile valorice pe care le-au luat unele configurații motivaționale pe parcursul cercetării, unele tendințe de polaritate a vectorilor motivaționali într-o serie de procese de cunoaștere, plasticitatea, mai mult sau mai puțin evidentă, a multora dintre structurile cognitive și rapiditatea centrărilor și decentrărilor activismului psihic în raport cu obiectivele educaționale. Astfel, cu cât unitatea motivație obiectiv școlar este
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
și profan, în contextul în care, cele care optează ,,să trăiască sacru" izolează, sau anulează tot ceea ce înseamnă experiență profană. Eliade avea convingerea clară că "orice experiență religioasă absolută... nu se poate efectua decât negând restul"436. Din această cauză, polaritatea devine inevitabilă "realitatea adevărată realitatea aparentă, spațiu sacru spațiu profan"437. Această bivalență este în același timp reversibilă: sacrul trece în profan, profanul poate institui sacrul, obiectul profan poate institui obiectul sacru, investindu-l cu o calitate nouă, paradoxală (această
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de undă a radiației a cărei energie este egală cu cea necesară pentru o tranziție electronică. Intensitatea absorbției depinde de 2 factori: probabilitatea interacțiunii dintre energia radiației și sistemul electronic care ridică nivelul de bază la o stare excitată și polaritatea stării excitate. Intensitatea absorbției poate fi exprimată ca factor de transmisie, conform relației: Factor de transmisie T = I/I0 67 I0 - intensitatea energiei radiante care interacționează cu proba, I - intensitatea radiației care apare de la probă. O expresie mai convenabilă a
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
un șah "propedeutic". O perfecționare extremă a minții prin derealizare în timp și spațiu. Eventualele greșeli erau penalizate prin "șocuri electrice" emise de piese. Ca și eroul din "Jocul cu mărgele de sticlă", Hans prinde gustul unei lumi ideale, "unde polaritățile tindeau în continuare să se topească și să se anuleze". Discipolul este un hipersenzitiv ce retrăiește scene înspăimântătoare din lagărul nazist, prin simpla vizionare a fotografiilor unor deținuți, expuse în casa lui Tabori, un fel de "altar închinat absenței, morții
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
expune Viola în cel mai recent roman). Din această disperată și sordidă băltire, gândirea și sufletele personajelor nu pot fi sustrase decât printr-o "sublimă catastrofă". Catastrofa invocată echivalează în plan moral cu o ruptură ontologică, cu o schimbare de polaritate a vieții (vezi metamorfoza radicală a aceleiași Viola datorată printre altele lecturii "Marelui Inchizitor"). Dacă Horia are accese eliadiene de exaltare a sacrului înrădăcinat în profan și chiar puseuri autoritariste, atunci când crede că românii nu se pot salva decât prin
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o minoritate poetică (sau poate mă înșel și între timp vom fi atins majoratul!), acest vis ce altora li se pare curată blasfemie. Ar fi o reacție salutară la deconstrucția informa(ționa)lă a sensului" (citatele sunt selectate din articolul Polarități ale poeziei (de azi?) (II), publicat de Dan Bogdan Hanu în "Convorbiri literare", iunie 2007). Scriitorul se consideră, prin urmare, reprezentantul unei minorități poetice structural neoromantice, atente la palpitul vieții interioare, dornice oricând să transcrie fantasmele învăluitoare și, natural, imateriale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-o scriitură a demetaforizării. Primele volume stau sub semnul metaforei, ultimele sub semnul absenței acesteia. De altfel, încă de la început, metafora vieții se confundă în permanență cu metafora morții, acest permanent joc al contrariilor, nefăcând altceva decât să releve polaritatea interioară a ființei autoarei: "Coexistența continuă a inocenței cu lascivitatea, a bucuriei de a trăi cu dezgustul, nu fac altceva decât să prelungească corpul fizic, în cel textual, primul înlocuindu-l pe al doilea. Acest travesti nu dizolvă corpul de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
când. Opozițiile sunt marcate, atât lexical, cât și semantic, iar termenii antitezei sunt complementari"153. Opozițiile sau antitezele acestea sunt, mai mult sau mai puțin, asemănătoare, celor ale romanticilor. Pentru că, aici, "jocul contrariilor sfârșește prin a aduce în prim plan polaritatea interioară a ființei, iar discursul liric se transformă, în rugăciune"154 : "Ajută-mă să plâng și să mă rog,/ Să îmi privesc destinul inorog/ Cu steaua-n frunte, răsucită corn,/ Spre care-n vis mulțimile se-ntorn,// Ajută-mă să plâng
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]