4,267 matches
-
interbelică, apoi, cu explicabilă surdină, după 1971, și, din nou fără rezerve, de către naționaliștii de toate spețele, de la cuziști și legionari la protocroniști și, în fine, la extremiștii de azi. Așa devine proza politică eminesciană mijloc de propagandă și de polemică în diferitele etape ale bătăliei dintre tradiționaliști și moderniști, dintre autohtoniști și occidentaliști, dintre adepții statului național (în variantele sale) și adepții democrației liberale. Dacă publicistica face începutul, poezia îi urmează. în două feluri. Mai întîi, prin acea parte a
Eminescu - scopul și mijloacele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17403_a_18728]
-
în stil hip-hop", unele posturi de radio și televiziune m-au invitat să particip la discuții directe cu cei care îl contestă pe poet. Să accept, cu alte cuvinte, să stau față în față cu ei și să susțin o polemică la scenă deschisă. Am refuzat aceste invitații (și le voi refuza și pe cele care eventual mi se vor mai adresa) dintr-un singur motiv: ar fi o lipsă de cavalerism din partea mea să particip la o luptă de idei
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
de vreo două decenii, litigiul a rămas pe rol, apăsîndu-l ca o grea osîndă. Merită pomenite, tot aici, aprecierile lui Tzigara despre episodul publicării, în 1927, a Notelor politice ale lui Al. Marghiloman, în jurul cărora, la apariție, s-au iscat polemici și adversități. Se pare că legatarii lui Marghiloman n-au respectat voința autorului, care nemaiputînd elabora, cum intenționase, memorii, pe basa însemnărilor sale jurnaliere, a lăsat dispoziții ca din ele să se publice fragmente. Oricît se împotrivește Tzigara-Samurcaș procedeului, cred
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
a se reprezenta pe șine, ci și a compensa un gol. Scriu mai mult pentru că trăiesc mai puțin". Golul e umplut cu scrieri în varii genuri, ce au în comun talentul, fervoarea și o intransigenta morală născătoare de iritări și polemici. Fără să se bucure de privilegii și onoruri, fără să aibă parte măcar de un post pe masura valorii sale, constrîns la izolarea provinciala, Gheorghe Grigurcu este totuși o institutie (un exemplu: toți poeții ar dori ca volumele lor să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
Vianu, ci și cu dureroasă derivă interbelică de extremă dreaptă a lui Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran sau Vintilă Horia. Or, din păcate, acest aspect pare a fi fost estompat." L.A. are însă, la rîndul său, propriile partizanate (în polemică dintre Paul Goma și Gh. Grigurcu pe marginea "Jurnalului" lui Ion Caraion îi dă dreptate lui Goma, neadmițînd că marele poet ar fi putut fi colaborator al Securității, deși, din păcate, adevărul a ieșit la iveală). În încheierea fragmentelor sale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
la nivelul procedeelor naratologice, ci constă în faptul că acestea sînt investite cu alte funcții decît pînă atunci. Inserturile paratextuale, varierea registrului stilistic sînt procedee întîlnite și în proza pașoptista. Dar daca apelul la document, fragmentele eseistice cu iz de polemică de gazeta ce se întîlnesc, de exemplu, în opera lui Filimon sau a lui Negruzzi aveau rolul de a conferi seriozitate întreprinderii literare, de a legitimă ficțiunea, la Caragiale "textul alotopic", realizat prin relaționarea a două tipuri de text eterogene
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
Muzicienii, pare-se, trăiesc în sfere ceva mai înalte: chiar dacă și aici există rivalități, ei sublimează sau evita confruntările directe (la urma urmei, muzica este cea mai pură dintre arte). Au izbucnit, din 1990 încoace, tot soiul de certuri și polemici între scriitori. De obicei violente, mai rar cavalerești, cînd pătimașe, cînd din vîrful buzelor. Nu au lipsit atacul la persoană, pamfletul ("spadasinii" vădindu-se a fi, uneori, prea pătimași), dar și cordialitatea ori schimbul de idei. Constantă a fost întotdeauna
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
culise. Au existat chiar și numere de clovnerie. Că unii combatanți erau mai înverșunați, aceasta ținea de temperament. Sancționați drastic au fost doar cei care au încălcat limită decentei lingvistice, căzînd în vulgaritate. Aceștia au sufocat din cînd în cînd polemicile civilizate, prin "ghionturi" lingvistice, războindu-se arțăgoși, chiar cu prost gust. Un fel de "tătism" funciar colcăia parcă în sîngele lor. Nici chiar teamă de dizgrațios nu reușea să-i facă să își țină furiile și indispozițiile în frîu. Bătăliile
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
poziții, erau schimbate, negociate, investigate, puse sau nu sub semnul îndoielii, iar acest fapt era esențial. Ceea ce m-a neliniștit, însă, întotdeauna a fost felul în care s-au manipulat direcțiile și opiniile în cadrul cercurilor literare de putere și al polemicilor. Felul în care susținerea sau anonimatul unui scriitor depindea de cercul literar de putere din care acesta făcea parte. Cei singuratici, fără tutela, erau bănuiți și dintr-o parte și dintr-alta că fac jocul celorlalți. Am urmărit acum cîțiva
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
de istorie, critică literară și folcloristica. Din seara de Crăciun este o prezentare detaliată a colindatului din ajunul Nașterii Mântuitorului cu o foarte interesanta clasificare a colindelor urmată de bogate exemplificări. Pagina cea mai reușită din prima secțiune este una polemică: Un nou filoromân, în care prezintă cartea Țărani (Parasztok) a unui obscur prozator maghiar, Lengyel Sandor; scriere defăimătoare și ireverențioasa la adresa românilor din Munții Apuseni, prezentați în primitivismul unor porniri instinctuale: După mostrele citate îmi va da dreptate orișice om
Septimiu Albini by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17984_a_19309]
-
Oricine vă voi, vreodată, să reconstituie laboratorul manuscriselor eminesciene, tot ce s-a spus în legătură cu acest tezaur de interes național, memoria extraordinară a poetului, care putea, după mulți ani, să reproducă în scris, poeme întregi, ediții realizate, studii publicate și polemici înregistrate, va trebui, necondiționat, să apeleze la acest învățat capitol. Merită, de asemenea, reținută, din materia altor capitole, ideea, corectă, că nu orice poezie de Eminescu e o capodoperă, iar încercarea de a-l traduce pe poet într-o altă
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
interviului, să-l evoce pe Titu Maiorescu vorbind în parlament, la începutul secolului. Și, odată cu figură primului nostru critic de direcție, să însuflețească o întreagă epoca precomunistă, cu o simpatie (involuntar) subversiva: " - Aveam șaisprezece ani când am început să urmăresc polemicile din Senat. L-am văzut pe Jack Lahovary, generalul zvelt și simpatic. Vorbea cu temperament, îi întrerupea vijelios pe adversarii liberali, dar, mă rog, era Jack Lahovary. Nu lipsea nici Gheorghe Cantacuzino-Nababul, venerabilul șef al Partidului Conservator, grav și plin
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
răspundeam: "Ne-au promis", da, dar și votul nostru era o promisiune; noi ne-am ținut de cuvînt? Sau am așteptat să se împlinească promisiunile, uitînd că și noi avem partea noastră la realizarea lor? N-are rost să facem polemică, dar orice critică trebuie să ofere o alternativă. În lipsa unei alternative, nu rămîn decît neantul sau sinuciderea... Cine spune că exilul politic s-a încheiat se înșeală. Cîtă vreme în țara noastră, resturi ale vechii politici mai rămîn infiltrate în
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
obiectul românului. Țăranul și Kant își pun exact aceleași probleme, cu deosebire că cel din urmă le rezolva cu alta tehnică". Această din urmă observație e cel puțin la fel de exagerată că unele dintre aprecierile lui Camil Petrescu. Indiferent de aceste polemici eseistice pe marginea românului românesc, el s-a obiectivat și citadinizat, criterii ale valorii sale complexe și moderne. Bătălia pentru românul românesc fusese, definitiv, cîștigată. Românul românesc interbelic. Dezbateri teoretice, polemici, opinii critice. Antologie, prefață, analize critice, note, dicționar, cronologie
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
unele dintre aprecierile lui Camil Petrescu. Indiferent de aceste polemici eseistice pe marginea românului românesc, el s-a obiectivat și citadinizat, criterii ale valorii sale complexe și moderne. Bătălia pentru românul românesc fusese, definitiv, cîștigată. Românul românesc interbelic. Dezbateri teoretice, polemici, opinii critice. Antologie, prefață, analize critice, note, dicționar, cronologie și bibliografie de Carmen Matei Mușat. Editură Humanitas, colecția "Tezaur", 1998.
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
să gândească - fie și rău - cu mintea lor, decât să preia necritic ideile altora. Dar există oare doar aceste două posibilități? Nu era preferabilă, oare, a treia posibilitate, și anume ca prietenii lui Mircea Cărtărescu să gândească bine? Cazul Eminescu, polemici, atitudini, reacții din presa anului 1998, antologie realizată de Cezar Paul-Bădescu, Pitești, Ed. Paralela 45, 1999. 254 pag., 59 000 lei.
CONTESTAREA LUI EMINESCU ÎN STIL HIP-HOP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17407_a_18732]
-
Nicolae Manolescu Înainte de orice, mă simt obligat să spun că titlul, atât de neacademic, al articolului meu nu-mi aparține. L-am ămprumutat din polemică lui Karl R. Popper cu doctrinele care atribuie istoriei o direcție și, implicit, o necesitate. Se va vedea mai departe de ce mi s-a părut potrivit. Când am debutat, la ănceputul anilor '60, marxismul ași punea pe demersul istorico-literar o
O idiotenie periculoasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17420_a_18745]
-
și să-i citim pe clasici ca si cum ne-ar fi fost contemporani. O mână de ajutor ne-a dat structuralismul. Diacronia era parțial suspendată și, o dată cu ea, falsele legități introduse de marxism an istoria literaturii. ăntorcăndu-mă la miza adevărată a polemicii noastre din anii '60, trebuie să recunosc că ea ne depășea cu mult atât posibilitățile asa-zicănd obiective de exprimare, ăn condițiile cenzurii, cât și, probabil, cultura filosofica și literară. M-am străduit ani buni după aceea să-mi explic aversiunea
O idiotenie periculoasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17420_a_18745]
-
impuse până atunci de instituțiile prin care regimul comunist supraveghease și controlase cultură. Impropriu așezate sub o denumire consacrată, cea de "revizuiri literare", căreia de fapt i s-a schimbat esențial sensul, aceste dezbateri au luat curând forma unor nesfârșite polemici cu miză mai ales personală. Expresia "revizuiri literare" fost preluată de la E. Lovinescu, deși acesta o folosise exclusiv pentru a-și revizui propriile judecați, nicidecum arogăndu-si postura de procuror literar. an epoca, E. Lovinescu fusese de altfel intens ironizat pentru că
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
starea de asediu este cea mai sigură garanție pentru conservarea unei dictaturi. În acea vreme romanele cu subiect istoric au constituit (în majoritatea lor) o linie a frontului în bătălia împotriva spiritului dictatorial, împotriva dictaturii însăși. Cărțile care intrau în polemică cu tezele oficiale asupra istoriei erau printre puținele fapte vizibile de împotrivire la dictatură. Așa s-a creat o întreagă literatură în care istoria este un pretext pentru încercarea de ieșire din capcana istoriei oficiale. Practic, aceste cărți sunt acelea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
începe o nouă epoca de dirijare dictatoriala a literaturii, fără să se mai folosească însă drept stindard sintagma "realism socialist". Fatalitatea caricaturii Ana Selejan organizează ceea ce s-ar putea numi o "parada de texte", decupând fragmente semnificative din cronicile literare, polemicile și dezbaterile din presa epocii și grupându-le tematic. Se constituie astfel capitole referitoare "la îndrumarea creației literare de către partid", la denigrarea scriitorilor români stabiliți în Occident, la valorificarea "moștenirii literare", la combaterea modernismului, la dezavuarea direcției critice promovate înainte de
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
Selejan, prin însăși răceală cu care își compune digest-ul -, descoperim un spectacol de neuitat, al unei literaturi în întregime false. Totul este caricatural în acest spectacol. Succesul scriitorilor de succes este caricatural, teoriile literare sunt și ele o caricatură, polemicile la fel. Într-un celebru film al lui Buôuel, Viridiana, într-un castel părăsit de aristocrați - tocmai când se făcuseră pregătiri pentru o nuntă fastuoasa - năvălesc cerșetorii din partea locului. Aceștia organizează ei o nuntă, în stilul lor: o bătrână grasă
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
această inerție reprezintă principala tema de reflecție a "Istoriei civilizației(...)" - care, deși se oprește asupra momentului de ănceput al occidentalizării României din prima jumătate a secolului al XIX-lea - extinde totuși ideea mai departe, chiar dincolo de 1900. Nu numai nesfârșitele polemici ăntre bonjuriști și bătrânii boieri "cu parapon", dar chiar rezistență obstinata pe care tradiționaliștii au opus-o pătrunderii modernismului la noi, ca să nu mai vorbim de numeroasele aspecte ale vieții sociale și culturale actuale, confirmă valabilitatea tezei susținute de E.
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
partizanul opiniei că autor ar fi fost, totuși, Al. Russo, la sfârșitul unei perioade (studiul e datat 1981) este an firea lucrurilor. Opțiunea pentru Bălcescu autor al poemei, susținută cu fervoare de dl. N.A.Ursu prin anii saizeci-saptezeci, iscând aprinse polemici și controverse, a sfârșit fără glorie, mai toți istoricii literări înclinând azi spre ipoteza Al. Russo. De remarcat, tot din anul 1981, (an foarte fecund an laboratorul autorului nostru) șanț studiile despre Dinicu Golescu și ardentul Ionică Tăutu. Mărturisesc că
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
el apreciatul Paul Zarifopol. N-a avut, ce-i drept, antene pentru poezia modernă (ceea ce se vede cu ochiul liber și an eseul lui cu același nume). După cum istoria a invalidat opiniile sale exclusiviste despre postumele lui Eminescu, postulând, ăn polemici de pomina, că publicarea lor ar fi o blasfemie. Dar, important lucru subliniat bine de dl. Liviu Leonte, Ibrăileanu a continuat să fie un consecvent apărător al democrației (urmat ăndeaproape și, apoi, ăn continuare, de M. Ralea care a denunțat
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]