738 matches
-
educația fiului său, Crispus. Moare în jurul anului 325. Din această schiță biografică se desprind două idei importante pentru cercetarea noastră. În primul rând, Lactanțiu este un convertit înzestrat cu o bogată cultură clasică. Apoi, ca mai toți noii convertiți cultivați, polemizează cu vechea tradiție, în încercarea de a atrage prozeliți. Scenariul eshatologic pe care îl propune se înscrie perfect pe aceste coordonate. Sunt evitate, aproape sistematic, trimiterile la scrierile creștine. Lactanțiu este martorul unui gest politic cu consecințe uriașe în istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
realitate, nu își va asuma nimic din natura muritorilor, cu excepția păcatului. El este deci mizantropul prin excelență (în sensul adevărat al cuvântului), opus lui Cristos, care își asumă, cu excepția păcatului, toate ale noastre, începând cu firea trupească. Autorul prezentei secțiuni polemizează cu acele curente ale creștinismului primar care îl consideră pe Cristos un simplu om, născut din părinți obișnuiți, ales la un moment dat de Dumnezeu pentru a îndeplini o misiune sfântă. „Cristosul” propovăduit de aceste mișcări este tocmai Anticristul care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
etc., argumentând vocația lui S. pentru istoria literară. Incursiuni în literatura actuală este schița unui asemenea proiect de istorie a literaturii române contemporane, cuprinzând „numai incursiuni, expediții de recunoaștere în vederea unei posibile istorii, exerciții de orientare fixând trasee și repere”. Polemizând, în ceea ce privește abordarea literaturii postbelice, cu ideea fezabilității unei istorii strict estetice, S. pledează pentru sintetizarea unei duble perspective - estetică și politică. De aici deduce, relativ la perioada 1945-1989, existența a „patru literaturi paralele”, fiecare exemplificată prin studii de caz: literatura oportunistă
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
Nenițescu o traducere din ebraică, Psalmii lui David. I. C. Vissarion și V. Demetrius sunt autorii unor scurte povestiri. În ultimul număr A. L. Zissu adresează o Scrisoare deschisă d-lui Tudor Arghezi, cu supratitlul În chestiunea evreiască, unde încearcă să polemizeze pe tema iudaismului ca directivă spirituală. Este anunțat și răspunsul lui Arghezi, dar revista își încetează apariția. M. Ș.
SPICUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289828_a_291157]
-
că vor trăi de sine, la lumina ce pornește din însăși alcătuirea lor sufletească”. Dar eticismul militant e tot atât de departe de literatură ca și inspirația din tradiția istorică dacă textul e lipsit de valoare estetică propriu-zisă. Iorga nu pregetă să polemizeze în acest sens cu A. D. Xenopol ori cu Gr. G. Tocilescu și își sintetizează poziția într-o suită de articole din 1905, poziție care explică atât ruptura sa de o parte a generației căreia îi aparține, cât și izolarea de
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
scriitori latino-americani se va păstra, în anii 1987-1988 fiind dată, de pildă, versiunea românească a romanului Dragostea în vreme de ciumă de Gabriel García Márquez. Continuă însă campania pentru „poezia patriotică”. Sunt lansate polemici, atacuri, luări de poziție: Ion Lăncrănjan polemizează cu Mircea Iorgulescu, Ion Coja susține, sub titlul Poezie și impostură , un atac violent la adresa lui Dorin Tudoran, Gheorghe Grigurcu se pronunță cu extremă asprime la adresa lui Eugen Simion, Alex. Ștefănescu combate complicarea, considerată inutilă, a limbajului critic, dar tot el, în
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
în 1866 de N. T. Orășanu, în timpul uneia din desele suspendări ale ziarului său „Nichipercea”. Gazeta din 1871 este însă editată și redactată de G. Dem. Teodorescu (Ghedem), care nu mai colabora la periodicele umoristice scoase de N.T. Orășanu. S. polemizează cu celelalte foi satirice ale vremii. Lui Orășanu i se reproșează că a abandonat apărarea intereselor țării de când a obținut funcții oficiale. Ghedem critică și monarhia; poezia și-ar fi pierdut aura romantică, iar poeții, în loc să trezească sentimentele patriotice ale
SARSAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289504_a_290833]
-
unul din cei mai vechi liberali”. Însă contextul În care era plasată afirmația relativiza, dacă nu valoarea acesteia, cel puțin sensul pe care oratorul Înțelegea să i-l confere. Erijat În corifeu ad-hoc al unei majorități ostile guvernului Kogălniceanu, Boerescu polemiza printr-un discurs specific conservatorilor: dihotomia dintre „partea inteligentă a națiunii”, reprezentată de proprietari și „masa brută” având ca apanaj „forța numărului”, „pasiunile maselor” ipostaziate În „instrument al tiraniei” și, nu În ultimul rând, susținerea acuzațiilor de „comunism” și „socialism
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
să plece și de aceea ar fi bine ca furnica să-l împrumute pe greier până la primăvară cu hrană,iar acesta să-și ia angajamentul că o să i restituie împrumutul la vară. Prinși în iureșul proceselor copiii au acuzat, au polemizat, dar ceea ce este mai important este că au clasificat,au dezbătut, au dat sentințe. Chiar și cei mai timizi s-au antrenat aducând argumente.De aici reiese încă o dimensiune formativă a jocului de rol,aceea de cultivare a sentimentelor
O ÎNVĂŢARE ACTIVĂ PRIN METODE MODERNE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Coman Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_901]
-
ca un scriitor român trăitor în străinătate, dar pe deplin reintegrat vieții literare românești. Se manifestă și în contextul postdecembrist ca un personaj incomod. În publicistică refuză o aliniere docilă la vreuna din grupările literare sau politico-culturale ale momentului și polemizează cu personalități presupus intangibile ale arenei cultural-mediatice. Scrie din nou literatură în limba maternă: romanul Hotel Europa, apărut în 1996 la București și simultan, în traducerea lui Alain Paruit, în Franța. A colaborat la „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
reviste ale exilului românesc. Articolele de fond sunt semnate în mod obișnuit de Petre Vălimăreanu, Mihai Fotin Enescu, Andrei Pandrea. Gazeta abundă în informații despre românii din exil, înregistrează și comentează cele mai importante evenimente politice, culturale, economice din țară, polemizează cu diverse publicații. Fiecare număr conține literatură originală și multe reproduceri din clasici români. Se observă o preferință pentru poezia închisorilor, paginile V. însumând în timp o adevărată antologie alcătuită din versurile lui Radu Gyr (Ne vom întoarce într-o
VATRA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290468_a_291797]
-
artisticului: „Damiroză culp nastralp,/vestrapună pulc dirică” sau: „Dam, daira, dara, darac,/[...] dever, dalcauc, dovleac/ dandana, dambla, dalac.../ - Dud, duducă, dușumea”. Ca prozator, V. nu este mai puțin interesant. Apelând la parodierea stilurilor (hiperbolic, detașat, grațios, participativ, explicativ etc.), el polemizează cu tiparele consacrate. Volumul Proză. Exerciții de stil (1967) conține un număr important de schițe „patafizice”, descinse adică din „știința soluțiilor imaginare”, conform definiției date de Alfred Jarry. Modalitatea construcției este urmuziană, dar similitudinile merg până la un punct. Debutul narațiunilor
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
avangardist, fie pe cel experimentalist [...]. Prin fervoarea lansării de programe și reviste, Voronca este promotorul principal al manifestărilor avangardiste de la „75 HP”, unde inventează împreună cu Victor Brauner „pictopoezia”, de la „Punct”, unde inventează termenul „sintetism” și mai ales de la „Integral”, unde polemizează cu toate „ismele”, trasând direcția „integralistă” în acord cu orientarea modernistă sintetizatoare. După Urmuz, Tristan Tzara și Ion Vinea, ca factori reformatori incipienți, Ilarie Voronca schimbă în mod esențial modul de a gândi și a face poezia, schimbare definitivă ce
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
și acum interesat de o teorie generală a disciplinelor pe care le îmbrățișează. De pildă, schițează (în „Arhiva pentru știința și reforma socială”, 1932) o „teorie și [o] sociologie a vieții economice; prolegomene la studiul monografiei economice a unui sat”. Polemizează cu Mihail Polihroniade în „Azi” (ianuarie 1933) pe tema generației tinere și își prezintă ideile la Criterion, în conferința Istorismul prin resemnare în spiritualitatea tinerei generații (februarie 1933). Ține, sub pseudonimul Ivy, o cronică a modei („Moda și noi”) în
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
Iorgu Stoian, „Aspecte literare”, „Ideea pedagogică, literară, socială”, 1928, 9-12; C.B. [Camil Baltazar], Sevastos et Co., „Tiparnița literară”, 1929, 8-10; Nichifor Crainic, „Puncte de vedere”, G, 1930, 6-7; Pompiliu Constantinescu, „Puncte de vedere”, VRA, 1930, 115; F. Aderca, Hai să polemizăm, VRA, 1931, 218; Ion Radu Tomoiagă, Divagații în marginea „Mioriței”, RFR, 1937, 7; Biberi, Études, 140-141; Călinescu, Ist. lit. (1941), 829, Ist. lit. (1982), 913; Adrian Marino, „Amica mea Europa”, RFR, 1945, 6; Profira Sadoveanu, Stele și luceferi, pref. G.
SUCHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
postmoderniștilor. Totuși, au existat și voci iritate în acest război ideatic ce părea definitiv încheiat. De pildă, Brent G. Wilson (1997)222, care a reușit, de pe poziția de specialist al designului instrucțional clasic și al curriculumului modern, nu numai să polemizeze viguros cu postmoderniștii, ci și să găsească o „cale de compromis” între „paradigma modernă” și „paradigma postmodernă”; a demonstrat că acestea nu sunt despărțite de o genune de netrecut, ci, dimpotrivă, că între ele există numeroase punți extrem de profitabile 223
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Esotérisme, théorie du complot, extrémisme (Fayard, Paris, 2005), Pierre-André Taguieff susține că Ordinul Iluminaților a existat, ca realitate istorică, între 1776 și 1785. Are în vedere însă doar „oficializarea” ordinului de către Adam Weishaupt, la 1 mai 1776. Nu intenționăm să polemizăm pe această temă. Credem că există dovezi sigure că „invizibilii”, care agitau „Crucea de trandafiri” a lui Christian Rosenkreutz, existau cu cel puțin 150 de ani înaintea datei indicate de Taguieff. De altfel, Ordinul Iluminaților există încă. Ceea ce nu înseamnă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Brâncoveanu tiranic, jefuitor, duplicitar, orgolios, demolator, setos de putere și de parvenire, regizor perfid al unor aventuri politice europene. Într-un cuvânt - contramodelul indezirabil, produs al unei vindicte pasionate. Zugrăvind un astfel de Brâncoveanu, P. participă la o dezbatere și polemizează cu panegiriștii, încercând o definiție proprie pentru dubletul fericire-laudă: „Iaste osebire între laudă și între fericire, că să fericescu mulți împărați, crai, domni, boiari, pentru norocul ce au în viiața lor, după pofta și voința celor trupești lucruri, cum avuții
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
prozaice”, dând astfel naștere unei lumi culturale împărțite în „clase” - este, într-o simetrie negativă desăvârșită cu „poruncile” întemeietoare ale junimismului, un eseu „în contra direcției” literare estetizante, labirintice și autotelice, a sfârșitului de secol XIX. Frumusețea unei opere de artă - polemizează P. - nu constă în gradul ei de refracție (literaturizare) și distanțare față de concretețea (mediocritatea) mundană, ci în proprietatea termenilor, în coincidența „substanțială” dintre „valoarea verbală” (semnificantă) și „valoarea conținutului” (semnificată), care, exprimând „cu exactitate” voința autorului, conferă scrisului o impresie
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
de „Evenimentul literar”, pentru o artă angajată. Promotorii acestei campanii de presă au fost C. Mille și Anton Bacalbașa, prin articole ca O literatură nouă și, respectiv, Arta populară. Li s-au adăugat S. Sanielevici care, sub pseudonimul Șt. Sacâz, polemiza cu Al. Vlahuță (În chestia artei, Din luptele „Vieței” ș.a. ) și H. Sanielevici (Cu privire la discuția asupra artei). Cu articole în care au dezbătut de multe ori aceleași probleme au colaborat C. Dobrogeanu-Gherea (și sub pseudonimul I. Vasiliu), G. Ibrăileanu (sub
MUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288282_a_289611]
-
să se afle în slujba unor înalte idealuri sociale și naționale. M. considera, încă de la 1844, în Câteva reflexii asupra poeziei noastre și în Duplică (Asupra poeziei), că a sosit „minutul criticei” și, după exemplul revistelor din Principate, făcea observații (polemizând cu foarte tânărul Vincențiu Babeș) pe marginea poeziilor primite la redacția „Foii pentru minte, inimă și literatură”. Urmărea mai ales respectarea regulilor de prozodie și dădea ca model poezia populară, elogiată și în articolul Românul și poezia lui. Prin claritatea
MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
estetic face ca literatura publicată să fie reprezentativă îndeosebi pentru mesajul și ideologia gazetei și mai puțin din punct de vedere artistic. Tradiționalismul, exagerat uneori, îl determină pe N. Iorga să respingă influențele moderne în literatură. Așa, de pildă, el polemizează cu „Bilete de papagal” și cu „Adevărul literar și artistic”, atacă poezia lui Tudor Arghezi pe care o consideră imorală, dăunătoare educației tineretului. Predomină articolele, cronicile, recenziile. Articolele de fond, semnate de N. Iorga, Nichifor Crainic, Pamfil Șeicaru, Cezar Petrescu
NEAMUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288392_a_289721]
-
inteligent și colorat. Portretele critice sunt sumare și se bazează, invariabil, pe diagnosticul ideologic completat de un diagnostic moral. „Tăietura directă” - pe care eseistul o observă în stilul de lucru al lui Brâncuși - va fi și stilul său de a polemiza. Numai H. Sanielevici, dintre criticii români, a mai pus o notă atât de colorată în articolele sale de polemică pe teme de antropologie. Locul savanților „cu ardeiul în dos” de acolo este luat aici de „teoreticienii moftangii”, ilfovenii strecurați în
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
1927-1928), publicația bucureșteană include în sumar un studiu al lui Tudor Vianu, Poezia lui Ion Pillat, urmat de un grupaj din lirica autorului (ciclul Scutul Minervei), apoi versuri de V. Voiculescu și Ștefan I. Nenițescu. Aici N.I. Herescu, latinistul care polemizase cu E. Lovinescu pe marginea unei traduceri din Horațiu, tălmăcește poezii din Catul, scriind și articolul Dante în românește. Tot el semnează un necrolog al poetului Nicolae Milcu. I.R.
PLEIADA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288846_a_290175]
-
cunoașterea sistematică. Acesta este domeniul teoriei. Adesea, cercetătorii sunt în dezacord cu privire la anumite interpretări fundamentale. Ei se deosebesc în evaluările privind motivațiile actorilor implicați, influențele cauzale și consecințele sociale. Există, în anumite domenii ale științelor sociale, școli teoretice diferite care polemizează asupra cercetării de zeci de ani. Rezultatele empirice obținute pot deveni foarte controversate atunci când sunt plasate într-un anumit context teoretic. Un studiu oarecare dobândește valoare în măsura în care face comentarii inteligente cu privire la acele idei care ne atrag atenția și care ne
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]