610 matches
-
mai tîrziu, copilul trebuie neapărat să descopere [P13'] că există și alți oameni mari în afară de tatăl său. Cărți prezentate: Dumnezeu; Mozart; Picasso, înțelept și nebun. 2.1. Dimensiunea enunțiativă și referențială a propozițiilor Valorile de adevăr ale campaniei publicitare Teoria polifonică a enunțării (J.-C. Anscombre și O. Ducrot, 1983; J. Authier-Revuz, 1982) subliniază că orice discurs se adresează unui interlocutor. Un anumit număr de forme perceptibile, din punct de vedere lingvistic, înscriu în linearitatea propoziției prezența celuilalt, ca potențial receptor
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Maingueneau (1984) o împrumută de la A. Berrendonner (1981) în ceea ce privește proverbul: Putem vorbi aici de o "enunțare-ecou" în măsura în care un enunțător al proverbului își prezintă aserțiunea drept o imitare, ecoul, reluarea unui număr nelimitat de enunțări anterioare acestui proverb. Într-un cadru polifonic, vom remarca faptul că locutorul proverbului este și enunțătorul lui, adică și-l asumă personal, dar nu o face decît în spatele unui alt enunțător, "GENERAL", care este veritabilul garant al adevărului din proverb (1984, p. 113). O macrostructură semantică, rezultată
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
cărui putere este evidentă și îl atrage după sine pe FIINDCĂ) ajută la impunerea unei concluzii care nu trebuie pierdută din vedere de către destinatar, dat fiind faptul că deja el o cunoaște și o acceptă. Această descriere permite ilustrarea ipotezei polifonice a lui O. Ducrot: făcînd diferența dintre locutor și enunțător (primul, agent al spunerii, autor al cuvintelor, și al doilea, agent al actului discursiv a face realizat prin enunț, agent al actelor ilocutorii), înțelegem mai bine funcția lui FIINDCĂ: locutorul
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
enunțului început cu atît dei. Atît dei marchează pluralitatea vocilor în discurs; descrierea funcționării lui lingvistice trebuie să lase să intervină concepte de ordin pragmatic și să se facă o diferență între locutorul unui enunț și enunțătorul său, în concepția polifonică a activității lingvistice (1985, p. 42). Fie enunțul: Strălucirea blondă și natura independentă a lui Rosary o fac diferită de tinerele portugheze. În acest enunț, Locutorul se identifică cu enunțătorul și își asumă propoziția asertată. El o prezintă ca validă
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ar putea fi formulate sînt legate de cod (un stereotip al romanului sentimental) și de imaginea de pe prima copertă (contextul). Modalitatea de a descrie funcționarea unui text introduce nu doar o abordare dinamică atentă la progresie, ci și o abordare polifonică a reprezentării. Observăm, prin exemplificare, că efectul textului trebuie să fie abordat lingvistic în funcție de două dimensiuni complementare: a) Secvențialitatea, în care progresia și reluarea-repetarea textuală sînt analizabile. b) Orientarea configurațională sau dimensiunea pragmatică a coerenței și a pertinenței (referința, enunțarea
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
o acordăm fondurilor"). Această propoziție negativă ajută descifrarea aserțiunii pe care o neagă ("importanța pe care am acordat-o întotdeauna fondurilor"). Ca urmare, de ce o asemenea alegere redacțională? Dacă îl cităm pe O. Ducrot, prin negație se semnalează o reluare polifonică: Elementul pozitiv pe care îl declar subiacent enunțului negativ nu este un enunț (adică o suită de cuvinte), imputabil unui locutor, ci o atitudine, o poziție luată de un enunțător față de un anumit conținut, adică față de o entitate semantică abstractă
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
sociale 45 Macro-propoziție 39, 41 Metadiscurs 29, 30 Micro-propoziție 39, 41 Narațiune 124, 125, Numele autorului 51, 52, 54, 56 Omogenitate 41 Parodie 27, 28, 30 Pastișă 128, 129 Peritext auctorial 22, 51 Peritext editorial 22, 23, 25, 36 Polifonie/polifonic 71, 102, 115, 121 Prefață 72 Propoziție 37-39, 41, 42, 101 Publicitate 25, 36, 48, 140 Referință 37, 70, 148, 153, 174 Reformulare 31, 32, 90, 100, 138 Relație (punere în) 52, 55, 71, 85, 89 Reprezentări 37, 72, 108
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Cu siguranță că ar fi posibil să considerăm (28) ca fiind un proverb, adică o propoziție aparent mult mai "autonomă" și suficientă decât un slogan. În fapt, un proverb este, înainte de toate, un enunț disponibil și destinat asumării de tip polifonic, într-o înlănțuire reactivă dată. Dintr-un punct de vedere general, înainte de toate, trebuie să subliniem faptul că o propoziție descriptivă elementară precum: (29) Marchiza are mâinile fine. inteligibilă prin semnificația sa lingvistică intrinsecă, dar lipsită de sens în afara situației
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
concluzie non-C1 (a nu putea plăcea bărbaților) care implică o renunțare la a avea farmec. DOAR DIN ACEASTĂ CAUZĂ semnalează faptul că această concluzie poate fi respinsă, că provine dintr-o altă viziune (din logică) decât cea a locutorului. Analiza polifonică a lui O. Ducrot (1984:219-220) vine, într-un fel, să explice schimbarea de modalitate sintactică. Folosirea imperativului în propozițiile [f] și [g] arată că enunțurile care urmează după DECI sunt clar asumate de către locutor: acesta face să corespundă cunoștințele
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
decât manifestarea cea mai spectaculoasă și cea mai elocventă a unui mecanism enunțiativ complex și aici se cuvine să facem distincția dintre o astfel de succesiune a replicilor și prezența mai multor voci (enunțiatori) în interiorul unei aceleiași intervenții (mono-logale): structura polifonică, care este opusă câteodată structurii diafonice, prin care locutorul reia și reinterpretează, în propriul său discurs cu ajutorul unui deoarece, de exemplu -, spusele care pot fi atribuite interlocutorului său. Putem deci plasa în centrul activității enunțiative o polifonie și un dialogism
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
interacționa, locutorii-enunțiatori manipulează subansambluri consistente și limitate la nevoia de interacțiune în curs. Caracterul obligatoriu parțial al unei Rd va apărea, ceva mai departe, ca fiind inerent descriptivului. O propoziție nu este niciodată direct asertată. Într-adevăr, așa cum sugerează teoria polifonică a enunțării (Anscombre și Ducrot), locutorul poate să se angajeze sau să se eschiveze asumîndu-și sau nu propoziția enunțată. Această posibilitate de eschivare se află la originea faptului că locutorul (L) poate să "pună în scenă" enunțiatori (E1, E2 etc.
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
istoria recentă a României în momentul în care România era admisă ca membru al Uniunii Europene. Cartea de față este rezultatul acestui intens efort comun. Recitind-o în vara acestui an pentru versiunea română, am constatat că rămâne o încercare polifonică, în care fiecare dintre autoare își păstrează nu numai identitatea, ci și opiniile, fără ca acestea să se armonizeze integral cu cele ale colegei de reflecție și scris, dar fără să se afle vreun moment în disarmonie cu acestea. Nu e
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
discursului narativ. În cazul textelor lovinesciene, complicata operație de revizuire-rescriere ne obligă să urmărim cu atenție procesul de constituire și evoluție a formei melodramatice, de la notele de călătorie, schițe, nuvele sau povestiri la roman, ultimul fiind conceput ca o compoziție polifonică, serială, sinteză sui generis a experiențelor anterioare în materie de proză. Referindu-se la transformarea în cauză, Negoițescu 174 identifica, pripit, semnul unui regres estetic, relevabil în "degradarea anecdotică" a poveștii sentimentale din O dragoste florentină. Dar, după cum am anticipat
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
determinat de sursa muzicală), dinamica, (adică variația intensităților și a nuanțelor) și agogica (tempoul sau viteza de execuție) ce completează complexul sonor. Interpretarea vocală sau instrumentală se poate desfășura linear (monodic), însoțită de acorduri (omofonic) sau de alte linii melodice (polifonic), totul având o anumită structură arhitectonică (formă muzicală). În aceste condiții, o desfășurare muzicală capătă semnificații datorită fluctuațiilor fiecărui element în parte. Puterea de sugestie a muzicii nu se rezumă numai la aceste fluctuări ci și la raportarea desfășurării muzicale
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
interpretării vocale s-a menținut până în secolul al XVI-lea, instrumentele vor completa din ce în ce mai mult universul sonor, la început cu rol de acompaniament și apoi solistic. Evoluția limbajului muzical a pornit de la cântarea la unison, apoi la 2 - 3 voci polifonice (în Ars Antiqua), aceasta multiplicându-se în secolele următoare. Stilul armonic subliniază vocea principală însoțită de acompaniamentul acordic, vertical, ce caracterizează mai ales creația clasică. Diversitatea exprimării muzicale începută în Preclasicism, va culmina cu stabilirea cadrului sonor tonal-temperat. Formele și
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
sau vocal-instrumental. Preluate din practica folclorică, aceste interpretări au fost introduse și în muzica religioasă sau cultă (vezi exemplul numărul 8). Intonarea simultană a mai multor sunete a dus la cristalizarea unui nou mod de concepere a discursului muzical, cel polifonic. În Evul Mediu, polifonia a constat din combinarea unei linii melodice (cântată vocal), cu o a doua voce, cântând în paralel aceeași melodie la interval de cvartă, cvintă sau octavă, apoi, liniile melodice au fost diferite. Pentru ca desfășurarea polifonică să
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
cel polifonic. În Evul Mediu, polifonia a constat din combinarea unei linii melodice (cântată vocal), cu o a doua voce, cântând în paralel aceeași melodie la interval de cvartă, cvintă sau octavă, apoi, liniile melodice au fost diferite. Pentru ca desfășurarea polifonică să aibă o mai mare coeziune, s-a utilizat procedeul imitației, adică trecerea melodiei de la o voce la alta (Ars Nova). Renașterea va impune acest mod de gândire și interpretare muzicală vocală prin creații ale compozitorilor Guillaume de Machault, Josquin
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
la alta (Ars Nova). Renașterea va impune acest mod de gândire și interpretare muzicală vocală prin creații ale compozitorilor Guillaume de Machault, Josquin des Près, Giovanni Pierluigi da Palestrina, Carlo Gesualdo da Venosa (vezi exemplele numărul 7 și 20). Muzica polifonică instrumentală a secolului al XVII-lea, ilustrată prin lucrările unor compozitori ca Georg Friedrich Handel, Johann Sebastian Bach, François Couperin, Jean Philippe Rameau, va constitui un moment de referință pentru muzicienii epocilor următoare, în Clasicism, Romantism sau Secolul al XX
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
unor compozitori ca Georg Friedrich Handel, Johann Sebastian Bach, François Couperin, Jean Philippe Rameau, va constitui un moment de referință pentru muzicienii epocilor următoare, în Clasicism, Romantism sau Secolul al XX-lea (Max Reger, Anton Bruckner, Arthur Honegger). În țesătura polifonică, întâlnirile periodice sau neperiodice ale vocilor dau ritmului o anumită structură. Simultaneitatea sonoră care se realizează prin suprapunerea sunetelor rezultată din desfășurarea melodică a mai fost denumită și contrapunct (secolul al XVI-lea). Această manieră de exprimare artistic-muzicală este tributară
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
modul în care este armonizat. Înlănțuirea diferitelor acorduri care conturează anumite relații funcționale, influențează desfășurarea muzicală, deoarece ajută la articularea formei și frazare. Alternanța disonanță - consonanță subliniază și mai mult ritmica. Monodia acompaniată ca și armoniile formate întâmplător în muzica polifonică a Renașterii au influențat modificarea gândirii muzicale, impunând o nouă viziune, cea verticală (omofonă), începând cu secolul al XVII-lea. Perfecționată atât în practica muzicală religioasă prin coralul protestant, dar mai ales în cea cultă (vocală și instrumentală), armonia utilizată
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
implicării emoționale. Fațeta ideologică a focalizării poate fi explicită sau implicită, viziunea focalizatorului extern fiind înzestrată cu autoritate. La nivelul focalizatorilor interni, viziunea lor ideologică intră în dialog sau polemică cu alte ideologii întrupate în alți focalizatori, antrenînd o citire polifonică a textului (Rimmon-Kenan 2002:78-86). Deosebit de valoroasă ni se pare secțiunea dedicată de Mieke Bal povestirilor vizuale, picturale și mai ales cinematografice. Ea atrage aici atenția asupra importanței studiului vizualității în povestirile filmate, unde camera de luat vederi este echivalentul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
suficient ca gîndul să te ducă la apă și la țărm, iar pluralul adjectivelor te duce către suita de valuri sparte la mal. Nu se poate spune că ar fi vorba de două imagini, este de fapt scena repetată și polifonic orchestrată a multitudinii valurilor care se succed neîncetat și ajung clipă de clipă, acum ca și În nenumăratele tale experiențe anterioare, la mal. Scena este simultan vizuală și sonoră. Fiecare val, ajuns În preajma țărmului la un apogeu, se sparge după
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și ca expresie a mereu râvnitei singularizari artistice. Dimensiunea morală, ca obiect autonom al textului publicistic așa cum apare în cea mai mare parte a textelor cuprinse în Pravilă..., dar mai ales ca discurs adesea interferent, cuprins în structura eterogenă și polifonică a textului pamflet, așadar ca ocurență a locutorului în postura asumată de ideolog încărcătura morala este, credem, cheia care permite accesul în spațiul multistratificat al polemicității argheziene. Pentru că, înainte de toate, convingerile și principiile sale, grefate aperceptiv, se constituie în pretextul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
forma practică, țărănească și nealterată a credinței religioase, ceea ce face din poetul cu vocație de moralist un susținător al familiei tradiționale în care rolurile, clar distribuite, nu sunt doar complementare, ci și imuabile. Dacă mutăm discuția în plan dialogic, eul polifonic (în care se suprapun indisociabil sau, dimpotrivă, se instituie ocurențial fie vocea eului uman, fie vocea artistului, a unui personaj, ca dedublare auctorială, sau vocea aparent neutră a moralistului) relevă modul combativ de a dialoga cu un tu, de regulă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
face posibilă dubla finalitate a discursului: etică, rizibilul făcând parte din arsenalul punitiv al oricărui pamfletar, așadar comicul poate fi privit, din acest unghi, ca metodă soft de asanare a spațiului public, dar și estetică, prin natura sa ludic-spirituală și polifonică, grație căreia discursul comic se instituie ca un carnaval al limbajului. Ideea mascaradei, a deghizării, a dedublării se regăsește în mai toate categoriile comicului, însă cele predilecte sunt fără îndoială parodia și ironia. Prima, ca imitație distorsionată sau reductivă a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]