553 matches
-
1988; Atitudini, București, 1988; Viața lui C. Stere, I-II, București, 1989-1991; Înțelesuri, București, 1994; Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, București, 1995; Fizionomii, București, 1997; Medalioane, Iași, 1997; Portrete, București, 1999; Glose despre altădată, pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1999; Polifonii, Iași, 2001. Ediții: H. Sanielevici, Cercetări critice și filosofice, introd. edit., București, 1968; Mihail Dragomirescu, Scrieri critice și estetice, introd. edit., București, 1969 (în colaborare cu Gh. Stroia); George Panu, Amintiri de la „Junimea” din Iași, I-II, pref. edit., București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]
-
un obiect la altul, de la o perspectivă la alta), ci în energia afectiv-imaginativă ce atrage fluxul vizionar în jurul temei centrale: un fel de „artă a fugii” și „ofrandă muzicală” divers instrumentată, orchestrată cu strălucire contrapunctică, cu o compoziție trimițând spre polifonia barocă, orientată însă de acest fir conducător. Și dacă nu întreagă suprafața imensului vitraliu e la fel de strălucitoare, rămân destule fragmente care dau măsura talentului de excepție al autorului lor. DISCURSUL ÎNSTRĂINĂRII ȘI AL FRATERNITĂȚII Evoluția poeziei lui Ilarie Voronca de după
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
supus, "libertatea de a nu fi liber, libertatea de a nu declara că albul este negru, libertatea de a-ți numi nelibertatea libertate"289. III.3.2. Structura cronicilor Pentru a indica formatul cronicilor literare, am separat discursul critic de polifonia discursului general. Cel din urmă reprezintă un amestec pertinent de cultură, politică, istorie, sociologie, emisiunile acoperind întregul areal al manifestărilor umane. Politicul rămâne întotdeauna în substratul cronicilor, întrucât el nu poate fi despărțit de crezul autoarei: "Paginile de față insistă
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
este organizat în jurul unor teme centrale. Rațiunea sprijină mentalul autorului: ideile fac trimiteri la diferite arte și sunt aplicate apoi la propria persoană. Teatrul, filmul, pictura, muzica, literatura sunt privite din subiectivitate cu o cogniție congenială. Discursul devine astfel o polifonie culturală din pricina amestecului istoriei cu economia, politica, sociologia și cu tot ce presupune receptarea și consumarea artei. Discursul scris poate fi considerat o interacțiune socială, datorită mesajelor literare și ideologice. Dacă în Jurnale se conturează clar urgența mărturisirii, temperată de
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
interpretativ se stabilește în interiorul cronicilor literare care transmit cu sinceritate ceea ce autoarea lor gândește despre intelectualitatea românească și abuzul puterii, unind cu succes domeniul criticii de întâmpinare cu problematica socialului. Abordând exercițiul hermeneutic al autoarei, am separat discursul interpretativ de polifonia discursului general. Pe această linie, am studiat comparativ câteva din cronicile emblematice pentru fiecare gen în parte. Cronicile produselor literare semnalează validitatea, regândesc valoarea scriitorului și verifică tehnicile și structuri narative, temele, personajele, perspectiva auctorială, distanța față de cititor, receptarea critică
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
al statului, că rușii, englezii sau castilienii"28. După cum apreciază Schulze 29, "aceste două idei naționale, cea subiectiv-politică a Revoluției franceze și cea obiectiv-culturală a romantismului german, s-au hrănit reciproc, s-au intersectat și au constituit notă fundamentală a polifoniei modernismului european. Într-o perioadă caracterizată prin dezrădăcinare și criza a semnificațiilor, desconsiderare a trecutului și euforie față de viitor, ideea de națiune oferea orientare, apartenența și transcendență. Identificarea cu națiunea simplifica relațiile sociale și interstatale complicate și rezolva problema loialității
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
București, 1977; Negrici, Figura, 93-105; Dicț. lit. 1900, 127-131; Ion Budai-Deleanu interpretat de..., îngr. și introd. Rodica Chiriacescu, București, 1980; Petrescu, Configurații, 101-111; Scarlat, Ist. poeziei, I, 192-197, 216-223; Elvira Sorohan, Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu, București, 1984; Indrieș, Polifonia, 108-124; Alexandru Ruja, „Țiganiada” și literatura Transilvaniei, O, 1999, 5; Cărtărescu, Postmodernismul, 238-239; Mihai Mitu, Oameni și fapte din secolul al XVIII-lea românesc, București, 1999, 5-81; Dicț. esențial, 118-121; G. I. Tohăneanu, Neajungerea limbii. Comentarii la „Țiganiada” de I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
cu mare viitor. Avea să fie principalul „purtător de cuvânt” al revoluției care se producea în limbajul sonor, în formele muzicale și expresia lor, în chiar modul de a cânta și a asculta muzica după apusul epocii de aur a polifoniei. Pianul la care cântă astăzi atât de multă lume, dând prilejul multor artiști interpreți să obțină performanțe nebănuite în crearea sonoră a repertoriului uriaș compus pentru el, mai are puține lucruri în comun cu acel hibrid de la începuturi. Să ne
Pianofortele, o crea?ie a geniului italian, la dou? secole de la descoperire by Lavinia Coman () [Corola-journal/Journalistic/84197_a_85522]
-
clopoței, exclamații și strigăte... Dacă țesătura lor n-ar fi atât de densă iar culoarea n-ar fi deliberat "arhaizantă", imaginile ambientale ar putea trece drept decupaje din lumea sonoră a satului maramureșean din totdeauna. În a treia categorie intră polifoniile de evenimente sonore - muzici și/sau ambianțe cu compoziții variate (unele din ele polifonice prin ele însele), suprapuse în cele mai "savante" chipuri. Categoria pune în evidență două branșe: cea a muzicilor sincronizate cu intenția clară a coagulării lor într-
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
intenția clară a coagulării lor într-un tot (cu aceeași pulsație, în același ton), ca în scenele 6 și 12; și cea a muzicilor în dezacord deliberat sub toate aspectele (cu pulsații și în tonuri diferite), ca în scena 8. Polifoniile de evenimente sonore (sau pluri-muzicile) le pun de obicei interpreților academici serioase probleme de execuție, fiindcă îi obligă să-și execute partitura fără a se lăsa bruiați, dar și fără a ignora partitura celorlalți, pentru a păstra controlul asupra efectului
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
de ieri Charlton Heston apărînd și în chip de președinte al Ligii Naționale de Fotbal. O apariție in cameo ca și cea a lui Stone însuși: comentator sportiv echilibrat. Figuri de stil mai mult sau mai puțin postmoderniste într-o polifonie coregrafiată în conștiințe și pe stadioane, emoționant micro și macro cinematografiată.
Lecția de morală by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16953_a_18278]
-
timpul decontează întotdeauna erorile. Compozitorii, ca și discipolii lor, pot fi crepusculari; muzica însă, oricît de fugitivă, tot îți lasă urmele trecerii sale. Fie că le numim sintaxe sonore ori categorii sintactice, fie fenomene sonore fundamentale sau structuri temporale, monodia, polifonia, omofonia și eterofonia se înfățișează ca niște clădiri de sunete care în realitate sunt arare ori locuite în identitatea lor nudă, originară, pură, de obicei practica muzicală savantă ridicînd edificii sonore compozite și alambicate. Ele sunt armurile și armăturile cu
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
arare ori locuite în identitatea lor nudă, originară, pură, de obicei practica muzicală savantă ridicînd edificii sonore compozite și alambicate. Ele sunt armurile și armăturile cu care se dotează timpul în zbaterea lui sonoră. Nu e ușor de izolat monodia, polifonia (superpozițională sau imitativă), omofonia ori eterofonia dintr-o partitură. Cu atît mai dificil este să identifici una sau mai multe dintre aceste categorii temporale cu un întreg opus. Starea lor de agregare nu este, la modul curent, una veritabilă, cu
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
este, la modul curent, una veritabilă, cu aspect cristalin și imaculat, ci comportă o tendință puternică spre concatenare și cununare, din mariajul activ al celor patru sintaxe sonore afirmîndu-se explicit în componistica muzicală progenituri complexe, sintetice, de tipul monodiei acompaniate, polifoniei de omofonii, monodiei de eterofonii etc. Timpul s-a dovedit a fi în muzica savantă pe cît de priceput, pe atît de șiret. Povestea despre complexitate și sintetism nu are însă acoperire în realitatea axiologică și nici în debitul de
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
de desăvîrșire ori de oportunitate. Monodia, de pildă, în calitatea ei de structură temporală monovocală, nu este cu nimic mai prejos, din punct de vedere al complexității, și nici nu poate fi aprioric, inferioară sub aspect valoric, față de, să zicem, polifonie sau eterofonie, ambele fiind structuri temporale plurivocale. E-adevărat că muzicile arhaice ori cele antice s-au consumat preponderent în perimetrul monodiei și că, treptat, sintaxele multivocale s-au impus definitiv în cercul din ce în ce mai deschis (și mai spart) al muzicii
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
cele antice s-au consumat preponderent în perimetrul monodiei și că, treptat, sintaxele multivocale s-au impus definitiv în cercul din ce în ce mai deschis (și mai spart) al muzicii culte, ajungîndu-se la acele fenomene sonore complexe, în care anevoie pot fi decelate polifonia de eterofonie ori omofonia de polifonie, dar acest parcurs nu exprimă decît în chip generic un vector al cărui sens este de la simplu la complex și nicidecum o evoluție a artei sunetelor în plan axiologic. ,Datorită imperfecțiunii naturii umane, mărturisea
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
în perimetrul monodiei și că, treptat, sintaxele multivocale s-au impus definitiv în cercul din ce în ce mai deschis (și mai spart) al muzicii culte, ajungîndu-se la acele fenomene sonore complexe, în care anevoie pot fi decelate polifonia de eterofonie ori omofonia de polifonie, dar acest parcurs nu exprimă decît în chip generic un vector al cărui sens este de la simplu la complex și nicidecum o evoluție a artei sunetelor în plan axiologic. ,Datorită imperfecțiunii naturii umane, mărturisea cîndva Igor Stravinski, suntem supuși trecerii
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
categoriile sintactice ar fi avut o anume predominanță în funcție de răspîndirea geografică a culturilor muzicale tradiționale. în virtutea acestei ipoteze, la o evaluare grosso-modo, se manifestă o oarece predilecție a lumilor septentrionale pentru omofonie, o afinitate a populațiilor din zonele temperate pentru polifonie, a celor sudice pentru monofonie și eterofonie. Un lucru e cert: dintre toate cele patru categorii de fenomene sonore fundamentale, cea mai recent cercetată și sistematizată a fost eterofonia, chiar dacă, la modul practic, ea există din cele mai vechi timpuri
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
din multe puncte de vedere amendabilă, o anume afiliere a acestor categorii sonore fundamentale la marile perioade ale istoriei muzicii europene poate fi acreditată căci, cel puțin la o primă luare de contact, monodia este solidară Antichității și Evului Mediu, polifonia - Renașterii și Barocului, omofonia - Clasicismului și Romantismului, în timp ce aclimatizarea eterofoniei s-a produs abia în secolul 20 (adică în plin Modernism). Astăzi, odată cu Postmodernismul, asistăm la o recapitulare a sintaxelor muzicale, la un rezumat de multe ori frivol și ostentativ
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
au intrat și au ieșit pe rînd varii limbaje sonore, graiuri ce au apucat să-și peroreze, iar în cele dinurmă, să-și decline identitatea. Un spectaculos stringendo pentru că, iată, dacă monodia Evului Mediu, bunăoară, a domnit aproape un mileniu, polifonia modală și vocală redevabilă gîndirii orizontale a Ars Antiqua-ei, Ars Novei și Renașterii s-a impus vreme de cinci-șase secole, funcționalitatea tonală, hrănită de disponibilitațile gîndirii verticale, omofone, predominant instrumentală a Barocului, Clasicismului și Romantismului a fost răsfățată timp de
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
imperturbabil; aparent numai, căci în subtext percepem neliniștea în fața necunoscutului ("Drumul acesta,/ lăuntric și fără întoarcere,/ veșnic ca lava de ghiață"). În liedul Doarme fecioara de exemplu, pe lângă reperele stabile, apare noutatea (citește diferența): pianul ne conduce prin epoci, de la polifonia bachiană, la clasicitatea beethoveniană și la romantismul epic al liedurilor de Schubert... Ascultând liedul Alegerea lemnului am avut brusc senzația de clar-obscur specific pânzelor rembrandtiene, dar și pe aceea de lumină patinată, iradiată de "feștilele" din tablourile lui Georges De La
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
un sens ascuns, tulburător, pentru care nimfomania devine o formă particulară de hybris, acel hybris care constituie nucleul oricărei tragedii. Este existența lui Joe așa sau meritul îi revine hermeneutului care apare să-i dea sens? Șirul lui Fibonacci, teoria polifoniei la Palestrina și Bach, reevaluează deodată amalgamul sexual, dezordinea amoroasă din existența lui Joe. La rândul ei, captivată de această hermeneutică, erotomana dă sens polifoniei construită pe conlucrarea a trei registre, care devin la ea prezența esențială a trei parteneri
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
sau meritul îi revine hermeneutului care apare să-i dea sens? Șirul lui Fibonacci, teoria polifoniei la Palestrina și Bach, reevaluează deodată amalgamul sexual, dezordinea amoroasă din existența lui Joe. La rândul ei, captivată de această hermeneutică, erotomana dă sens polifoniei construită pe conlucrarea a trei registre, care devin la ea prezența esențială a trei parteneri de sex. În sistemul de corespondențe, primul devine „baza”, al doilea este asociat unei feline, leopardul sau pantera și ultimul reprezinta ingredientul secret, dragostea. Cei
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
registre, care devin la ea prezența esențială a trei parteneri de sex. În sistemul de corespondențe, primul devine „baza”, al doilea este asociat unei feline, leopardul sau pantera și ultimul reprezinta ingredientul secret, dragostea. Cei trei bărbați, funcționând împreună, creează polifonia, nota armonică. Acum știm că aceasta ar fi putut fi o formă de soteriologie estetică în universul sexual al lui Joe, muzica ei, sunetul inconfundabil al unei sensibilități, dacă nu în zona afectului, atunci cel puțin în zona esteticii. Primul
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
țintat în frunte/ pentru versuri/ și trece și-un mînz alb încă neînțărcat pentru ochi și pentru surîs" (optsprezece). O asemenea metodă de-a induce simplitatea morală conjugată cu trupeasca armonie duce la un joc de elemente plastice, la o polifonie a materiilor, deopotrivă a celor însuflețite și a celor neînsuflețite, scăpate din chingile oricărui determinism. Nici măcar miradorul suprarealist nu mai funcționează cu strictețe, nereprezentînd decît o lejeră supraveghere a disoluției stenice, a decurgerii și a învălmășirii mirifice a elementelor. Producția
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]