2,793 matches
-
cu intenția de a-l întâlni pentru a schimba câteva vorbe și apoi să părăsească mulțumită incinta. După această scurtă întrevedere, pleca spre garsoniera ei ducând cu ea multele întrebări ce căutau cu febrilitate răspunsuri. Simona găsea în amabilitatea și politețea doctorului semne că ea nu-i este indifrentă. Imaginativ se agăța de cuvinte și găsea că nu trebuie irosită nici o clipă în care să-și părăsească demersul său aflat deocamdată în fază de proiect. * Animată de aceste nebuloase gânduri Simona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
probabil mai dorește unele clarificări. Dar Beatrice nu-i acasă. Nu face nimic, o s-o aștept. Între timp puteți face și baie... Doina nu știa ce să mai creadă. Gândi: ,, Fata asta are un tupeu care te poate exaspera", dar politețea o obligă să fie rezonabilă: Bine, intrați în sufragerie și scuzați-mă câteva minute. Îl aștept și pe soțul meu... Chiar voiam să-i cer domnului doctor un sfat, așa că... Doina intră în baie. Prelungi înadins timpul rezervat unui duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mereu de tăticul lui, ce să-i spun? Spune-i că m-a călcat trenul, spune-i că am murit, spune-i orice, dar termină cu telefoanele... și mai ales, lasă-mi fetița, familia în pace. Și Teo, trecând peste politețea care îl caracteriza, închidea telefonul și se așeza pe un scaun ca un om sfârșit. Așa îl găsea asistenta șefă când intra în biroul său pentru a completa diverse documente și pentru a aproviziona saloanele cu medicamente și alte obligații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
majuscule pronumele personale, formulele de adresare. Ø limba franceză În denumirile de instituții, organizații se scrie cu literă mare primul cuvânt, adjectivul care precede substantivul și toate numele proprii. Numele de popoare se scriu cu majusculă. Titlurile de adresare și politețe se scriu cu majusculă. Numele de luni, anotimpuri și de zile ale săptămânii se scriu cu minusculă. Numele proprii de străzi, monumente, edificii, vapoare se scriu cu majusculă. Titlurile ecleziastice se scriu cu minusculă. Denumirile sărbătorilor civile și religioase se
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
organizații politice se scriu cu majusculă. Ø limba italiană Numele de popoare se scriu cu majuscule. În denumirile de instituții se scriu cu majusculă toate cuvintele componente. Denumirile secolelor, în sensul de epocă istorică se scriu cu majusculă. Formulele de politețe se scriu cu majuscule. Pronumele personale se scriu cu majusculă. Denumirile lunilor, anotimpurilor și ale zilelor săptămânii se scriu cu minuscule. Denumirile sărbătorilor civile și religioase se scriu cu majusculă. Ø limba spaniolă Denumirile de instituții, societăți, edituri se scriu
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
-mi bată puternic și să se umple de trufie; fie să îmbrac pios haina modestiei și să-mi neg, până la ultimul, succesele pentru care eram eu lăudat, căci asta se zice că este cea mai potrivită și mai plină de politețe atitudine, care îi dă omului noblețe și îl înalță mult în ochii celorlați. Or, această atitudine era la mine - ca și la majoritatea lumii, de altfel - aproape inconștientă, fiindcă exact în spiritul acesteia am fost crescut și educat la încântătoarea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
oare, prin ce s-ar mai fi deosebit dânsa, atunci, de țintele furiei ei? Prin chiar nimic, desigur. Așa încât, de fiecare dată, când era nevoie, și mai ales în astfel de cazuri, ea recurgea, în mod invariabil și precis, la politețe, adică la bunul său simț, care nu știa niciodată să dea greș, ci mergea direct la țintă. Bunul simț este cel care te face întotdeauna să-ți vibreze coarda sensibilă din sufletul tău. El servește întotdeauna și ca cea mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
scos din ale sale și distras pentru un moment de prezența unui lucrător de miliție ce urmărea, se pare, numerele caselor. Dacă bănuiala sa era plauzibilă, avea să se lămurească curând. Când ajunse în preajma sa, milițianul îl întrebă direct, fără politețea cerută în asemenea cazuri: - Aceasta e strada Teilor? - Da, precum vedeți. Scrie și pe firma aceea. - Aaaa, da! Era ascunsă după vița de vie. Eu caut numărul 14! - E a treia casă de aici, e tocmai casa mea. - Sunteți inginerul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de noapte, luându-și zborul spre locuri la care nu vreau să mă gândesc. Nu o Întreb niciodată ce și pe unde Își face veacul. De obicei, vine dimineața, pe la 8 - 8,30. După ce schimbă câteva cuvinte cu mine (din politețe, și numai dacă are chef), se Întinde de cum ajunge și doarme până târziu, spre seară. O privesc de fiecare dată când doarme. Minute În șir, zeci de minute În șir. Fără să mă mai satur. În copilărie visam mereu că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mănâncă niciodată (deși În frigiderul meu se găsește Întotdeauna ceva hrană rece - nu prea știu să gătesc!). Își face o cafea pe fugă (de ea cumpărată - nu se amestecă niciodată În lucrurile mele), o soarbe repejor, schimbă cu mine câteva politețuri și dispare... ca o boare. O urmăresc, ca de fiecare dată, furișat după perdeaua geamului de la bucătărie, neînchipuit de trist că va trebui să nu o mai văd un timp. Există În ființa ei un amestec de ceva liniștit și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
salvare, mecanici de Întreținere... O îngrijitoare intrase fără să-i ceară acordul secretarei, care nu schiță nici cel mai mic gest de a o opri. Probabil era femeia de casă a directoarei. Bietele fete înțepeniseră pe scaunele oferite cu o politețe glacială de către femeia jandarm din anticamera cabinetului directoarei, care purta pe ușă inscripția: Secretariat. - Să știi că a uitat de noi, i-a șoptit Ina prietenei sale. Olga însă, cu mai mult curaj, o Întrebă pe secretară: - Suntem în mod
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în toată casa părinților Inei. Ezită un timp dacă să intre sau nu, dar ceva inexplicabil, o pornire dintr-un comandament interior, o îndemnă totuși să bată la ușă. Îi ieși în întâmpinare tatăl Inei, care o invită cu o politețe reținută să treacă peste prag. De cum intră, Olga roti ochii în căutarea prietenei sale, dar cum aceasta se vădi a nu fi acolo, găsi să spună: - Credeam că Ina se află la dumneavoastră, de asta am îndrăznit...! - Cum se vede
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în legătură cu rana de la picior. Așa e la vânătoare, doamnă Sima - o consolez eu cu voce tare, în glumă, făcând aluzie la text. Iozefina - zâmbește ea, deși fusese de acord cu convenția noastră ca să ne adresăm unul altuia cu pronumele de politețe, ca și cum n-am fi fost cât de cât apropiați. Iozefina - repet eu. Așa vreau să te aud - și-și dă mâna să i-o mângâi, în timp ce cu cealaltă, se face că scrie, ca să se audă neapărat, în toată biblioteca, țăcănitul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
într-un stil derutant, amestecând tăcerile cu zâmbetul ironic, integrând unui monolog fără sfârșit întâmplătoarele propoziții ale celor din jur. Copleșită de buchetele de flori, lăsa impresia unei ființe care participa la un spectacol ce n-o privea direct. Doar politețea și simțul datoriei au făcut-o să stea acolo, la dispoziția presei, tocmai ea, femeia care se încăpățânase de multe decenii să nu stea la dispoziția nimănui. Vestea primirii Nobelului a surprins-o în timp ce se întorcea de la cumpărături: jurnaliștii s-
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
de presă, vechi torționari și proaspeți bișnițari, securiști patrioți și kaghebiști reciclați, revoluționari cu acte și rezistenți prin cultură, scriitori și gazetari, George W. Bush și George Pădure, Adrian Năstase și Traian Băsescu, Michael Guest și "dl Corneliu Vadim Tudor" (politețea formală e ucigătoare, la Dorin Tudoran) defileză prin această lume de hârtie care are suspect de multe trăsături comune cu cea reală. Absurdistan e un teritoriu al absurdului, firește; dar se prezintă așa fiindcă România - personajul principal și cadrul în
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
vorbă, deoarece toate taxatoarele de pe autobuzele transportului urban vor fi la fel de simpatice și politicoase, dar exigente. Și toți controlorii de traseu, așijderea. Ulterior, metoda se poate extinde la funcționarii de la fisc (mască prietenoasă, dar neputincioasă), la polițiști (severitate Îmbinată cu politețe și hotărîre), medici (compasiune plus siguranță de sine), magistrați (cărora li se va aplica o mască fără ochi) și la toate celelalte categorii de funcționari supuși riscului de mituire și altor tentații la fel de plăcute. CÎnd Marychka puse, În sfîrșit, ziarul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
zilnic. În plus, spera să-l Întîlnească pe căpitanul Jegg, pentru a-i demonstra că nu suferă deloc din cauza trădării lui. Iar dacă, „Întîmplător“, căpitanul ar fi fost Însoțit de secretara Florychka, s-ar fi comportat față de ei cu acea politețe rece și distantă care dovedește de fiecare dată o admirabilă tărie de caracter. Maiorul Smith o invitase la restaurantul unui motel situat la ieșirea spre Bohoosh, unde mîncarea era ieftină și destul de bună, dar pe care Jegg nu-l frecventa
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
apoi, apropiindu-se de Christina, Începu să-i pipăie fruntea cu ambele mîini. — Aici e un beculeț aprins! spuse apăsînd cu degetul Într-un loc. Și mai e unul dincoace... O mulțime de beculețe! Nimeni nu Înțelegea nimic, dar, din politețe, cei aflați În preajmă se Înclinară și clipiră aprobator, prefăcîndu-se că știu despre ce e vorba. Joanna-Jeni continuă să-i pipăie fruntea, pe urmă gîtul, umerii, mîinile și părți inferioare ale corpului, murmurînd ceva cu ochii Închiși. Deodată se opri
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
acolo pe Nut și Feder... Totul pornise de la interviul cu acel așa-zis misionar evanghelic, care susținea că extratereștrii sunt buni; el Însuși mîncase unul și de aceea Își permitea să depună mărturie. Firește, Christina Îl crezuse numai din amabilitate. Politețea, buna-cuviință și celelalte lucruri care țineau de educația ei o Împiedicau să pună la Îndoială orice minciună, oricît de gogonată. Cu atît mai mult cu cît emisiunea se transmitea În direct! Abia mai tîrziu se Întrebase, de fapt prea tîrziu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
iar doctorul nu apucase să le explice și nici nu se știe dacă ar fi avut ce; și chiar dacă le-ar fi explicat, nu l-ar fi crezut. — Unde se află acum? Întrebă după o vreme colonelul, mai degrabă din politețe decît din curiozitate. — În magazia a unui fost depozit de cherestea, unde fusese amenajată o crescătorie de pisici, sau cam așa ceva. Se pare că intrase Într-o rețea de traficanți de droguri ... (Minți, „colonele“! strigă conștiința maiorului, minți cu nerușinare
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aducătorul ei. — Eu, de cîte ori visez că dau grăunțe la niște găini, a doua zi mă doare capul, mărturisi Pablo. Trebuie să fie vreo legătură aici, deși nu o văd. — Toate au o explicație, acceptă maiorul, mai curînd din politețe. În situația respectivă, cred că ar fi bine să iei un algocalmin. Ai fost vreodată În Cuba? — Ce să caut În Cuba? — Am impresia că ne-am mai Întîlnit undeva și nu-mi amintesc unde. Intuiția Îmi spune Însă că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mele. — Interesant! Încercam să fiu În continuare ironic, dar, din cauza siguranței cu care el Îmi vorbise, nu mai eram chiar atît de sigur pe ironia mea. — Din cîte Înțeleg, ești și scriitor. PÎnă atunci mi se adresase folosind pronumele de politețe și trebuie să recunosc că aș fi preferat să-l folosească În continuare. — În timpul liber, răspunsei cu falsă modestie. (Nu m-am putut abține să nu repet cîteva formule de efect, exersate cu alte prilejuri.) Din respect pentru literatură, scriu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și se ridică pentru a-mi Întinde mîna. Am trecut pe aici să navigăm puțin pe internet și ne-am cam lungit la vorbă... N-am vrut să vă mai deranjez acasă... Mi se adresa din nou cu pronumele de politețe, ceea ce avu darul să mă pună pe gînduri. Bazil părea și el destul de Încurcat. Sau poate confuz. Nu se mai ridică de pe scaun, ci Îmi Întinse mîna și scutură de cîteva ori din cap, confirmînd astfel salutul meu. — Oricum aveam
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de la țară.se apropia de sfârșit. Venise toamna, și dealul cocoșat și ruinele castelului, căpătau pe zi ce trece nuanțe de ocru-sângeriu, și verde-șters, iar vița-de-vie de pe deal, gemea de struguri. Cu proprietarii bătrâni, schimbam diminețile câteva propoziții scurte, de politețe, după care mă retrăgeam În camera mea și loveam cu putere În căpăcelele rotunde ale mașinii de scris, pe care erau Însemnate cu alb, literele. Bărbatul care picta biserica din sat, un tânăr tăcut, mohorât, care clipea tot timpul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
face degustări și am constatat că următoarea mea întâlnire importantă era pe 30 ianuarie, când trebuia să mă duc să încerc niște vin alb nemțesc pe care încă îl comercializam în cantitate mică. Firește, totdeauna îl consultam pe Mytten, din politețe, iar uneori chiar îi ascultam sfatul privitor la ce să cumpăr, dar directorul unei mici firme de comerț cu vinuri are tendința de a se transforma într-un zeu zelos și omnipotent, iar firma Lynch-Gibbon nu putea conta decât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]