466 matches
-
junimismului. Este vorba, pe de o parte, de mișcarea culturală sămănătorismul, manifestată cu putere în perioada apariției revistei "Sămănătorul", îndeosebi în anii cînd la conducerea acesteia se afla Nicolae Iorga (1903-1906) și, pe de altă parte, de curentul de idei politico-ideologice, poporanismul, întemeiat, în perioada 1893-1914, de Constantin Stere și Garabet Ibrăileanu și promovat cu consecvență în paginile revistei "Viața românească" (1906-1914). Prin simpatia pe care o manifestau față de lumea satelor, sămănătorismul și poporanismul au creat o atmosferă favorabilă în jurul școlii
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
epocă și a rezistat la dintele timpului - că Nicolae Labiș s-a născut într-o epocă imposibilă. Altfel spus, s-a născut prea devreme și, din nefericire, a prins anii feroce ai totalitarismului de tip stalinist, marcați de un dogmatism politico-ideologic intratabil și intolerant, poetul afirmându-se exact în zorii cețoși ai realismului socialist. Ori s-a născut prea târziu și a pierdut șansa unică de a fi contemporanul veritabil al marilor moderniști interbelici. Ivit într-un moment nepotrivit - deși istoria
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
târziu, inclusiv prin aderența simultană la un postmodernism fără ideologie (și, în orice caz, fără asumarea genealogiei și angajamentelor sale politice de stânga) și la un model pe care abia astăzi îl descoperă în adevărata lumină (mai bine zis, umbră) politico-ideologică, definit de marea cultură a generației interbelice și de supraviețuitorii săi iluștri din țară și din exil. Era și timpul, în jurul anului 2000, după un deceniu de „tranziție”, să se limpezească puțin apele! E normal să avem orientări cultural-ideologice diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
legături strânse cu grupuri de interese și chiar tabere politice aflate în conflict. Neoortodoxismul conviețuiește la același ziar cu postmodernismul, liberalismul alternează cu autoritarismul, democrația creștină se exprimă alături de social-democrație. Într-o săptămână, fiecare din ziarele noastre parcurge întregul spectru politico-ideologic, atingând uneori și extremele. În consecință, polarizările ideologice, culturale și politice din sfera publică românească rămân neclare, imprevizibile, fluide, în ciuda recentelor divizări de pe scena politică, sau poate tocmai datorită faptului că acestea - inclusiv cele din sânul alianței guvernamentale - sunt și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
partenerii sociali - la politica socială, sunt clamate în Statele Unite cu câteva octave mai sus. Sunt convins că dacă unele drepturi de bază - să zicem, pentru a nu lua decât un exemplu strigător la cer și a nu intra în dispute politico-ideologice, salariul egal la muncă egală, indiferent de „gen” și culoare - ar fi generalizate, multe excese ale „corectitudinii politice” s-ar corecta de la sine: ar dispărea din arenă sau ar redeveni marginale. Așadar: câte fețe are liberalismul? Chiar John Gray, care
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
preferată 9. Nu e locul să insist asupra întregii problematici, prin urmare trec repede la unul dintre acele fragmente de istorie europeană care nu se regăsesc foarte ușor în memoria continentală comună și sunt indispensabile pentru înțelegerea evoluției culturale și politico-ideologice postbelice. Pe ruinele fumegânde ale Occidentului, americanii - vorbim eufemistic de „Aliați” numai când ne convine; când nu, ca astăzi în Irak, ideea de coaliție este iute redusă la „americani” - voiau să construiască rapid o ordine democratică. Planul Marshall a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
bipolară se cereau revizuite, adaptate, rafinate. O nouă generație cultural-intelectuală se ridicase după război, deci se putea conta în sfârșit pe liberali care nu trecuseră mai întâi prin ciclul finanțării de către URSS pentru a intra apoi în solda Statelor Unite. Confruntările politico-ideologice și cultural-intelectuale dintre cele două blocuri deveniseră mai nuanțate în a doua jumătate a anilor ’60, eroziunea partidelor staliniste și maoiste progresa vizibil, iar „a treia cale” nu mai amenința să fie recuperată de comuniști, deoarece social-democrația europeană se afirmase
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
acum câteva elemente de analiză și evaluare. În acest context, hermeneutic înseamnă tot ceea ce înseamnă de obicei, cu o insistență specială asupra empatiei. Eu cred că empatia - chiar „empatia rece”, cum s-a propus - este esențială în judecata critică; „execuțiile” politico-ideologice, de regulă retrospective și adesea tardive, sunt până la urmă ineficiente, nu doar partizane și parțiale: pentru a fi critic în mod veritabil, prima operație intelectuală este reconstruirea empatică a poziției și contextelor „obiectului”. Vorbind despre studenții americani, Bloom are multe
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Alta, exemplificată de profesorul de muzică: posibilitatea salvării de ratare. Virtualul nucleu al unei drame e iubirea dintre Andrei și fiica profesorului, Ada, atrasă și de Mihai, spre care Andrei, complexat de infirmitatea lui, o împinge. Pluralitatea surselor de dramatism (politico-ideologică, etico-ideologică, etnică, erotică) generează în Passacaglia mai multe nuclee dramatice, reunite arbitrar într-o singură piesă. O unică idee, politico-filosofică, sudează piesa și scenariul de film Puterea și adevărul (1973): rămânerea în urma vieții a unui conducător de partid care, deținând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
a unui conducător de partid care, deținând o înaltă funcție, se crede infailibil și transformă puterea clasei pe care o reprezintă în putere personală. Fidel ideologiei canonice, dramaturgul opune unui comunist sclerozat un comunist în plină vigoare și luminat. Viziunea politico-ideologică din scrierile lui P. apărute sub comunism e negată integral, explicit, polemic, în textele publicate după 1989. Povestirea Cutia de ghete (1990) urmărește o zi din viața unui mic funcționar, Ion Popescu, om de rând, care după ce își dorise fierbinte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
Teatrul popular, presupunând depășite barierele de limbă, avea dezavantajul reproductibilității anevoioase a spectacolului, pentru a acoperi teritorii întinse și a mobiliza un număr mare de spectatori. În plus, actorii de teatru puteau schimba oricând interpretarea rolului, scoțând de sub control semnificațiile politico-ideologice ale dialogurilor. În spațiul delimitat de aceste constrângeri se așeza cinematograful. El putea vorbi oamenilor în imagini, dincolo de limbă și alfabet, copiile peliculelor puteau fi răspândite mult mai ușor pe teritoriu, iar controlul aparatului de propagandă asupra conținutului filmelor era
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
contrazicea toate regulile îndreptarului cinematografic al deceniului 6, nu mai reverberase ulterior în nici un film, nici chiar în cele ale lui Ciulei, Valurile Dunării și Pădurea spânzuraților. Îl regăsim însă în Duminică la ora 6 (1966) de Lucian Pintilie. Plotul politico-ideologic, semnat de Ioan Mihăileanu și de Pintilie, e stas : doi tineri cuminți duc o viață aspră și periculoasă în condițiile ilegalității. Firește, se îndrăgostesc unul de celălalt pe parcursul activității politice. Anca este prinsă de Siguranță, dar, în mod miraculos, i
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Pintilie subminează diegeza propagandistică prin toate mijloacele nondiegetice pe care cinematograful i le pune la dispoziție, dna Urșianu evacuează orice urmă de substanță umană din filmul său, făcând din personaje niște bule de vid vorbitoare, niște semne purtătoare ale textului politico-ideologic, lipsite de viață. Nu există nici un cadru „inutil”, fiecare centimetru de peliculă are o contribuție la transmiterea mesajului propagandistic. Se recade astfel în „filmul cu ingineri”, pe care îndrăzniseră să-l ironizeze Lucian Bratu și Radu Cosașu în Un film
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pus capăt scurtei perioade de détente (relaxarea ideologică) cuprinsă între 1964 și 1971. Revenit din vizitele asiatice în China, Coreea de Nord, Mongolia și Vietnamul de Nord, Nicolae Ceaușescu își cristalizează programul politic în raportul intitulat Propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea activității politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii. Cele 17 propuneri vizau înăsprirea "combativității revoluționare și a spiritului militant, partinic al întregii activități politice, ideologice și de educație comunistă a maselor" (Ceaușescu, 1971, p. 9). În fapt
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Pascu și Ladislau Gyémánt; note și traducere de Ladislau Gyémánt. București: Editura Enciclopedică. Cantacuzino, C. (1984). Istoriia Țării Rumânești. În M. Gregorian (Ed.). Cronicari munteni. Vol. I (pp. 1-213). București: Minerva. Ceaușescu, N. (1971). Propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea activității politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii. București: Editura Politică. Costin, M. (1965). De neamul moldovenilor. În M. Costin, Opere. Vol. II. (pp. 9-52). București: Editura pentru Literatură. Crainic, N. (1929). Sensul tradiției. Gândirea. Anul IX
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
considera printre cele mai complexe probleme economice, politice, sociale și de securitate la momentul actual. Conflictualitatea regiunii are la bază o serie de elemente și cauze care le deosebesc de alte crize internaționale, insă privite din perspectiva istorică toate schimbările politico-ideologice, militare și economice întregistrate la nivel global (cum ar fi de exemplu: războaiele mondiale, lupta pentru supremația puterii, constituirea blocurilor politico-militare, Războiul Rece etc.), au avut o oarecare influență asupra evenimentelor din Orientul Mijlociu și Apropiat. În ciuda suprafeței relativ reduse a
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
vrăjirea ca expresie a discursului magic sau ocultarea ca formă a discursului ocult, mistificarea sau dogmatizarea ca modalitate de a ascunde realități ale discursului mistico-religios, falsificarea ca temei al discursului filosofic, dezinformarea sau ideologizarea ca mijloc de pervertire a demersului politico-ideologic, ero(n)area specifică demersului științific, imaginarea/inventarea ca acțiune specifică demersului creator etc. 3.4.2. Temporalitatea semnului deforma(n)t Toate formele de discurs mai sus enumerate se manifestă într-un context temporal specific. Cadrele temporale cărora minciuna
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
moderne, aspirînd aparent la o minimalizare a falsului, a ambiguității, a minciunii etc., dar favorizîndu-le chiar prin această strădanie apariția (vezi încercarea curentului neopozitivist de a "forța" realitatea să intre în tiparele sale conceptuale); de tip conotativ-denotativ (discursul interpretativ artistic, politico-ideologic), care le mediază pe cele două de mai sus, avînd forme "mincinoase" dispersate de-a lungul întregii istorii umane (în această categorie se încadrează și propriul nostru demers, de factură intuitiv-rațională, simbolico-științifică, hermeneutico-semiotică, demers care pornește de la cercetarea unor texte
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
parte de procesul socializării individului, în care acesta învață inclusiv să mintă "acceptabil", respectiv să utilizeze minciuna cu tot mai multă precizie și eficiență; • preponderent colectivă, care vizează componentele spațial-geografice (distanța transmisiei), temporale (intervalul de timp între emisie și recepție), politico-ideologice (natura regimului politic, a libertății cuvîntului), psihosociologice (standardele generale ale gîndirii, tradiții, obiceiuri), sociolingvistice (cunoașterea limbii) etc. [Bârliba, 1987: 97-100]. Dacă acestor naturale (neintenționate) discordanțe de transmitere/receptare a unui mesaj, avînd drept consecință o anume distorsiune a receptării, li
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și este o astfel de ideologie. Într-adevăr, credința conform căreia o rasă este ereditar superioară altora este parte din nucleul nazismului într-atât încât putem defini nazismul în termenii unei simple formule fascism + rasism = nazism"24. Instaurat ca aplicație politico-ideologică, regimul politic nazist înlătură ideea existenței unei naturi umane fundamentale, tocmai pentru că există diferențele de rasă, iar rasa oamenilor superiori, a "arienilor", trebuie să-și urmeze calea mesianică de a le domina pe toate celelalte. Conducătorul are de aceea menirea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
reglementările sale oficiale, restrictive, multe sub incidența legii penale. în cazul literaturii este vorba de publicarea clandestină a unor texte, de trimiterea unor articole și cărți în străinătate, de colaborări la Europa liberă și alte posturi de radio, de subtexte politico-ideologice evidente, inclusiv în texte care au scăpat vigilenței cenzurii etc. Trebuie precizat, în același timp, că, pe măsură ce urcăm pe această scară gradată, numărul cazurilor efectiv citabile se împuținează. Dar, în nici un caz până acolo, încât nu s-ar putea vorbi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Roumaine, Paris, 27-28 mai 1988) și Constantin Noica: Mătaphysicien de l'ethnie nation (Inalco, nr. 6). Un necrolog sensibil retușează ceea ce ar fi putut părea o polemică agresivă chiar în momentul decesului. Echivocă, să recunoaștem în primul rând din cauza contextului politico-ideologic din țară era și o a doua acțiune, la fel de controversată. Este vorba de planuri de colaborare cu exilul. în Fragments d'un journal 7, de Mircea Eliade, găsim următoarea însemnare, datată 26 iunie 1972 (deci cu prilejul primei ieșiri a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
permanentă cu sensul schimbat) un adevărat invariant al literaturii. Literatura irită, provoacă, este prin definiție disidentă și contestatară. Formele acestei atitudini și Virgil Nemoianu le trece în revistă: ironia, sarcasmul, parodia, fantasticul, satira etc. n au de fapt nici un sens politico-ideologic originar. Ele țin de mecanismul intrinsec al literaturii. Sunt tehnici literare. Doar contextul istorico-ideologic, le conferă un înțeles polemico-ideologic într-o direcție sau alta. Ne bucurăm când vedem că un critic de origine română, de circulație internațională, atacă direct, fără
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
actualitate, implicit românească. Ea este expresia voinței de integrare, pe toate planurile, în structurile spirituale, culturale, politice și economice europene. De unde și necesitatea sa permanentă de a denunța și elimina, una după alta, toate concepțiile adverse. Ideea europeană este fundamental politico-ideologică. Nu este și nu poate fi apolitică, alibiul suprem al neangajării și oportunismelor de diferite tipuri. Din care cauză, ea nu poate fi decât ostilă și față de un alt mare și foarte puternic obstacol antieuropean românesc: spiritul etnicist, naționalist, izolaționist
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
strat iluminist s-a suprapus și interferat, odată cu primele decenii ale secolului al XIX-lea, și o puternică influență romantică. participarea noastră cultural-literară la Europa se consolidează și devine acum dominantă. După 1848, Europa începe să aibă și puternice conotații politico-ideologice. Începând din secolul al XIX-lea, prin cei doi mari poli de atracție (francez, cel mai puternic, dar și german), întreaga cultură românească are o orientare și un conținut net european. Nu discut acum cât de asimilată în adâncime a
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]