10,542 matches
-
revistei din a doua jumătate a anului 1947 menționează, pe coperta a III-a, între cărțile "sub tipar" la Editura Fundațiilor Regale, volumul Burlacii de pe Volga șsic!țde Ilia Repin, în traducerea Soranei Gurian. (În "jurnalul său din România", scriitoarea pomenește, în schimb, o altă traducere - Ce-i de făcut? a lui Cernîșevski, precum și un volum din nuvelele lui Cehov !) Se cuvine însă a preciza că Sorana Gurian nu figurează în lista celor excluși din Sindicatul Ziariștilor în octombrie 194747, unde
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
jurnal. Prozatoarea Tia Șerbănescu este mult mai spectaculoasă decît diarista. Totuși paginile confesive au o mare calitate, prind cu destul firesc personajul cel mai greu de prins în cuvintele unui jurnal: timpul. Dacă n-ar fi decît sintagma "cadranul feței", pomenită de diaristă sau perceperea timpului în chip de Zburător. Cu toate acestea (și cu riscul de a greși) mizez fără ezitare pe romancieră. Nu e greu de observat că "femeia din fotografie" spune "eu" à contre coeur, că are inteligența
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
nu înseamnă că eu sunt altfel laptele e bun garoafele sunt frumoase eu nu sunt altfel dar de ce îmi oferiți lapte mereu cultivați numai garoafe spuneți doar lucruri pe care nu le înțeleg happy anniversary astăzi în zori m-am pomenit că am altă vârstă așa pur și simplu de parcă aș fi trecut la ora de vară încerc să mă simt în largul meu e o petrecere la care am ajuns prea devreme nu pot să iau nimic de pe platouri fără
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
din cronicul unei letargii asumate, în care face, printre altele, un excurs prin tezele unor candidați la admiterea în Facultatea de Istorie din București. Că istoriografia e și ea supusă istoriei, o arată, printre multe altele, un amănunt foarte interesant pomenit de un alt istoric, Luminița Murgescu, într-o carte despre educația primară în a doua jumătate a secolului al XIX-lea; la vremea aceea, în plină afirmare a identității latine a românilor, singurul strămoș recunoscut era Traian. Integrarea lui Decebal
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
n-a mai scris alte cărți legate de România, deși limba română e tratată în volumul său Flexiunea de gen în limbile romanice (1896). A scris însă articole despre literatura română, recuperând astfel surprinzătorul fapt de a nu-l fi pomenit deloc pe Eminescu în lungul său excurs despre literatură din Mozaicuri romanice. Cât despre Caragiale, nu pare a fi avut cunoștință de el. în volumul de impresii de călătorie, scrie însă despre Cantemir, Șincai, Petru Maior, Alecsandri, Ispirescu, culegerile de
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
sosirea lui Nyrop la București (la 23 aprilie 1884), care, în afară de tema Bucureștiului ca „oraș al contrastelor", comună la călătorii din epocă, prezintă una din consecințele mutărilor, în masă, a bucureștenilor, de Sf. Gheorghe și Sf.Dumitru (cele atât de pomenite de Caragiale). Un alt fragment, cu câteva impresii din Argeș, e semnificativ pentru obiceiul danezilor de a întreba lumea întâlnită în călătorii în legătură cu situarea geografică a Danemarcei; era, pare-se, o adevărată obsesie a călătorilor danezi din secolul al XIX
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
Emil Brumaru De-o vreme lungă și flămîntă în încîlceli îl tot pomenesc, aduc vorba alături de el, îi laud perseverența, severitatea, clemența, ciubotele care mă obligă să aterizez la punctul fix, mă statornicește între virgule viguroase (țăruși îmbîrligați pentru priponit baragladine ca mine!), nu-mi lasă literele în dezmățuri nesfîrșite de mărgele colorate
Îngeroioloiul (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14718_a_16043]
-
folosește cuvântul “căcat”, leșină instantaneu. Își revine de-abia după ce bebe îi toarnă în cap tot lăpticul și o pictează pe față cu piureuț de broccoli și se aruncă nervoasă asupra tastelor, ca să te amendeze pentru limbaj. Nu uită să pomenească proastele moravuri din țara asta, faptul că tineretul e vulgar și prost crescut și să se întrebe retoric, la final, “Unde o să ajungem?”. Alteori, comentatoarea pudică e proaspătă pensionară căreia i-au luat nepoții calculator cu internet. Comentatorul de tip
Comentatorul paranoic versus comentatorul care nu a făcut sex de mult by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21188_a_22513]
-
cînd am ajuns io acasă mai tîrziu, așa, și ți-am zis că m-am întîlnit cu unii de la un radio la care colaboram ca reporter? E, atunci a fost. Eram avion, să știi. P.S. Tot pentru mama: Aoleo, te pomenești c-ai rămas cu impresia că am și chiulit! N-am chiulit, dom’le, am zis și eu așa, ca să mă dau interesantă. De fapt, eram în vacanță. Și nici n-au fost 100 ml de coniac, au fost doar
Cum am pierdut războiul cu Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21202_a_22527]
-
o plăcintă cu mere, dar nu e. E o chestie cu foi uscate și rigide, care nu se poate tăia fără să-i iasă umplutura. Care umplutură e, oricum, prea multă. O fi vina foilor Morărița? A cuptorului? Sau te pomenești c-o fi chiar a mea? Cum ar fi trebuit să procedez ca să nu obțin o combinație de placaj cu mere coapte?
Cum n-am făcut plăcintă cu mere by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21247_a_22572]
-
ati stat de vorbă cu el, de-a lungul timpului, care v-ați hlizit sau v-ați certat cu el pe politică, că nu mai e. Mi se pare cumva firesc să împart cu voi vestea asta tristă. Să-l pomenim împreună. Dumnezeu să-l odihnească! Dacă am greșit scriind acest post, mă veți ierta. P.S. Ezit să dau “publish”. Mă gândesc că poate, totuși, nu-i adevărat, poate e o confuzie, poate informația e falsă, poate, poate, poate... Dacă apare
Povestea unui comentator care nu mai este by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21295_a_22620]
-
șocat în ediția pe care mi-am cumpărat-o în anii liceului, de la un buchinist, nu au fost partidele de sex în sine, ci limbajul folosit de traducător pentru a le descrie. În loc să-mi inducă excitație sau repulsie, atunci când traducătorul pomenea de „ștromeleagul” prințului Mony sau de „fofoloanca” vreuneia dintre partenerele sale. Volumul era, de altfel, prefațat de Ovid S. Crohmălniceanu, care scria despre provocările pe care o astfel de traducere le ridică. Deși românii vorbesc destul de slobod, iar limbajul licențios
Dragoste în vremea fofoloancei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82358_a_83683]
-
am luat legătura cu ei, m-au întrebat dacă pot prelua fotografiile. Au vrut să știe ce fac în California și ce m-a îndemnat să merg să fac pozele. M-au asigurat că le vor credita, desi n-am pomenit nimic despre asta și nu țineam neapărat s-o facă. A doua zi am primit un alt mesaj, în care îmi indicau pagina unde au fost publicate. Apoi m-au întrebat dacă sunt de acord să le folosească într-un
Jurnalismul la Londra și la București by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82446_a_83771]
-
primul sistem de bike-sharing din București și din România, numără în acest moment cinci centre interconectate. :: detalii, înscrieri și regulamentul de concurs pe cicloteque.ro și metropotam.ro Bun concurs. Sper sa castige optimismul si umorul. Restul nu mai merita pomenit... http://viorelteodorof.blogspot.com/2011/08/bicicleta-un-traseu.html
Înscrie-ți bicicleta în colecţia de poveşti Cicloteque by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82463_a_83788]
-
voința și mai ales alegerea, aceea de a face ceva ce au făcut toată viața: minerit! Roșia Montană e o localitate minieră...nu altceva! Salina Turda cioplita toată din dalta condamnaților (mulți politici) mi-a dat aceiași fiori de care pomenești. Evident, vorbesc de ce-am văzut prin anul 2003, mult înainte să devină turistică. Un hau imens și negru, cioplit din suferință, iadul făcut sensibil. @Sorin Ești puțin dezinformat. Planul firmei canadiene înseamnă dinamitarea munților din jur, inclusiv a Galeriilor
Istoria suferinței by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82466_a_83791]
-
Prințesa, Sofian, Armâni... în îngrijirea celor doi adulți repatriați: Lămâia și Brundi...sunt oameni ca și noi... uneori când gătesc în curte la țuci, ne e pofta tuturor. o seară plăcută tuturor! Am auzit părerile fiecăruia...dar nimeni nu a pomenit că o majoritate oarecum copleșitoare dintre ei îngroașă rândurile criminalității, sunt orientați către bani nemunciți și cerșiți...partea asta nu a zis-o nimeni. Problemă cred că nu e cu țingănii care muncesc ci cu cei care te pândesc la
Ipocritica românească by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82568_a_83893]
-
suntem fii din popor și suntem violenți; au uitat că suntem republicani, ca-n vinele noastre curge sângele martirilor de la 11 Fevruarie, au uitat că suntem ploieșteni — da, ploieșteni! — și-o să le turnam o revuluție, da’ o revuluție... să ne pomenească!... De acord că unele reacții au fost ridicole. Articolul la care te referi însă sugerează că stereotipul “român=cerșetor” e doar o glumă nevinovată, pe care toată lumea o privește ca atare, ceea ce e în mod evident fals. Când am auzit
Au uitat că suntem fii din popor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82622_a_83947]
-
fi avut vreo putere de decizie în legătură cu Holocaustul? Ați spus apoi că Majestatea Să a fost “slugă la ruși” și că abdicarea să, obținută samavolnic, sub amenințare, a fost un “înalt act de trădare a interesului național”. Ați uitat să pomeniți de cele șase luni de grevă regală, cănd Majestatea Să a refuzat să semneze decretele guvernului Petru Groza. În ianuarie 1946, Regele a încetat grevă la presiuni deopotrivă sovietice, britanice și americane. De ce n-ați spus atunci că Majestatea Să
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
casa tatălui său locuia un ins care, deși slab la minte, era utilizat la tot ce ținea de scris. Era nepotul celui care întemeiase banca. în scurt timp cele două familii au intrat în strânse legături de afaceri. Iar Goethe pomenește chiar, într-o scrisoare către mama lui, că: "Fără s-o știe, acești Bethmanni mi-au făcut rost de un credit". Elisabeth Bethmann, nepoata lui Johann Philipp, i-a fost tovarășă de joacă lui Goethe. Iar ulterior, când acesta a
Pe Strada Academiei, despre Goethe și familia lui... by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Imaginative/10647_a_11972]
-
condiții de libertate, ba chiar mai mult decât atâta(...), trebuie să recunoaștem că interesul nostru pentru cei doi autori a rămas unul strict profesional. De fascinație, nici vorbă. Dacă nu ne-ar fi teamă că vom cădea în patetism, am pomeni despre oroare. Celor ce își mai fac iluzii că Nae Ionescu și Nichifor Crainic pot fi repuși în circulație pentru a însănătoși societatea românească le punem la dispoziție mostre edificatoare" (p. 252). Prin actualitatea viziunii sale, volumul lui Viorel Marineasa
Proiecte himerice by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10511_a_11836]
-
este catedrală, ci mînăstire. Portugalia nu avea însă "inchiziție", ea fiind introdusă abia în 1536, deci mult după timpul narațiunii. Dar, dacă "Spania" avea inchiziție la 1500, de ce să fie Portugalia mai prejos? Dintre multele personaje istorice pe care le pomenește naratorul, împroșcîndu-le cu insulte (ale căror motivații rămîn, din păcate, un mister), numai Bartolomeu Dias pare a-i merita simpatia, ceea ce, totuși, nu-l face vrednic de un tratament mai riguros. Capul Bunei Speranțe, atins de Bartolomeu Dias în 1487
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
Joăo da Nova, este mai puțin documentată decît primele, dar nu într-atît încît autorul s-o măsluiască de la cap la coadă. Expediția, efectuată de patru nave și nu de opt, avînd cu totul alte nume și alți participanți decît cei pomeniți în roman, a fost, ca și primele două, o călătorie de explorare și descoperire, nu una din acele curse regulate care transportau în India un mare număr de marinari și de soldați, cu care pare a o confunda naratorul, și
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
e aproape popă și nu se cade să-l înfrunte pe taică-su și-l suduia și mai tare. Ca unul ce cunoștea din Scripturile învățate pe de rost toți sfinții mai mari arătoși și mai mititei ai calendarului, îi pomenea împotriva lui taică-său, în fel și chip, oprindu-se din goană când obosea, și amenințându-l la rându-i că-l va deșela cu coada cazmalei. Totul s-ar afârșit cu bine, dacă Gicu nu s-ar fi împiedecat
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
o visare voluptuoasă, pe care o curmă, însă, brutal: - Și cum anume ai de gînd...ce Dumnezeu crezi că mai putem face? Crezi că scaunul tău cu rotile va putea fi leagănul nostru de tandrețe? - Pe Dumnezeu să nu-l mai pomenești! Nu-ți dau voie! Pe Ludwig, da, pe el poți să-l iei ca martor. El te mai poate înțelege, rosti ea, fără să-i sloboade mîna, pe care continua să i-o apese pe spațiul dintre viață și moarte
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
înainte. Nu-l cunosc de multă vreme pe directorul-adjunct al României literare, dar văd bine că oameni pe care i-am crezut (impresie de cititor, nedezmințită după aceea...) dintotdeauna la revistă, îl cred, la rîndu-le, acolo, de cînd s-a pomenit. De altfel, nu mi-l amintesc absent (poate doar să-și fi luat un concediu, neapărat scurt) și, oricum, lipsa domniei sale ar fi rămas, vorba lui Călinescu despre marii dascăli, în veci nemotivată. Dacă am ajuns să vorbesc de profesori
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]