467 matches
-
bătăile cele mici din văile de la Morava. Țăranii sfioși și nedisciplinați ai Landverului sârbesc fură totdauna bătuți de către veteranii lui Ahmed Eiub, și prințul Milan s-a ținut cu prudență de-o parte de la câmpul războiului. În urma acestor împrejurări nenorocite, pompoasa proclamațiune a Iui Cernaeff nu făcu, chiar la sârbi, decât puțin efect. Ajunsă la cunoștința puterilor europene, majoritatea lor o considera poate în tăcere ca un eveniment comic, iar pe față o dezproba. Diplomaților din Belgrad li se dete de către
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
14 Bancheri scontori. Cambiați. Haute banque. Depozit. Viriment ["CE BINE SE AȘEZASE FIRMA... "] 2264 Ce bine se așezase firma Zevzecopulos și Pehlivanidis pe aristocratizare! Luase aere de duci, de conți, de baroni. Chelnerii din Viena nu mai știau ce titluri pompoase să le dea văzîndu-i încărcați cu fel de fel obiecte de tinichegerie. Când, înainte vreme, vrun biet boier bătrân se 'nvrednicise și el, din sărăcia și din nevoile lui, să vază față împărătească și i se atârna cu voie, fără
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
vină și altă idee prin care să ne împiedici să obținem bonusuri”. Chiar dacă șeful va nega vehement, va înțelege mesajul că îl urmărești și probabil nu va mai apela la această tactică. Omul invizibil Șeful tău folosește foarte multe cuvinte pompoase. îi „investește pe angajați cu capacitate de rezoluție” și îi „antreprenorizează”. Lasă deciziile în seama lor și le încredințează proiecte dificile. Singura problemă ar fi că, la cel mai mic semn că lucrurile nu merg bine, se distanțează de ei
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
dincolo de satisfacția binefacerii imediate” - sunt de interpretat într-o asemenea perspectivă. Formulările vor fi aproape aceleași și mai târziu, în momentul colaborării la unu, în ciuda modificării contextului (accentul pus pe relativitatea și precaritatea oricărei întreprinderi umane): „cât de sarbede, de pompoase și nule sunt toate arhitecturile filosofice, cât de penibilă și luătoare în râs gândirea exactă și prețioasă”. Schimbarea ironică a îndemnului heliadesc cunoscut, în Faceți greșeli de gramatică (s.n.) spune destul despre interpretarea poeticității limbajului în funcție de așa-numitul, astăzi, écart
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de la 30 septembrie 1901 până la 4 ianuarie 1904. Director: George Ranetti. În articolul-program se arată că publicația „are de îndeplinit un rol social nu din cele mai puțin importante [...], scuturând de urechi necinstea cocoțată sus, demascând șarlatania îmbrăcată în haine pompoase, pălmuind prostia ce dă năvală să mănânce la masa destinată meritului”. Pe lângă redactor, care se ascunde sub o mulțime de pseudonime, sunt prezenți statornic cu versuri și proză Barbu Lăzăreanu, D. Teleor, Petre Liciu, George Gr. Caïr, Ludovic Dauș, Vasile
ZEFLEMEAUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290725_a_292054]
-
pe care o atribuie propagandei* sub formă de opere literare sau de artă; de altfel, el îi numește pe scriitori „ingineri ai sufletelor”. Se constituie o nouă elită care se bucură de importante privilegii materiale, cu condiția creării unor opere pompoase și monumentale care glorifică regimul și pe conducătorii lui. „Cele mai bune opere” sunt răsplătite cu premiul Stalin. Dacă unii se conformează - Serafimovici, șolohov, Fadeev, Gladkov, Leonov, Nikolai Ostrovski, Fedin, Deineka, șadr, Muhina, Gherasimov -, alții, de o mai mare originalitate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unui astfel de titlu a stârnit reacții puternice, adesea la extreme, încă dinainte de 1 ianuarie 2007. „Asta cu Capitala Culturală e doar o poveste!“, au spus unii dând din mână a lehamite, în timp ce alții se extaziau - „Minunat!“ - sau țineau discursuri pompoase. Oriunde a fost acțiune, a apărut neîntârziat reacțiunea. Dincolo de tot vârtejul comentariilor, Sibiul șița văzut de program: 600 de evenimente au avut deja loc, iar ultimele luni din an vor aduce încă o dată pe atâtea. În plin miez al programului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
lui Mihai Viteazul, "cadavrul din debara" în locul lui Eminescu, Patapievici în locul lui Noica, economia de consum în locul economiei naționale, și chiar europene, argoul cel mai stupid în locul limbii literare, anihilarea profundului și a sacrului, atacul dur la valorile naționale, instaurarea pompoasă a haosmosului, scoaterea manifestării luminice a lui Dumnezeu din existența lumii, reducerea existenței la biologicul cel mai rudimentar, iată doar unele din postulatele "plutirii în derivă", fără rădăcini, fără tradiție, fără hotare politice, artistice, metafizice sau religioase a acestui prăpăd
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de nord, Ion Antonescu a trimis un memoriu regelui, iar urmarea a fost internarea sa la mănăstirea Bistrița. O dată cu prăbușirea granițelor au ieșit la iveală și racilele sistemului politic din perioada interbelică, în care investițiile/achizițiile de echipamente militare, deși pompoase, nu au satisfăcut decât în mică măsură necesitățile de apărare. În aceste momente în care nici un om politic nu mai era credibil, regele a apelat la generalul Antonescu, conștientizat ca singura persoană capabilă să scoată țara din situația critică în
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
cele legate de sensul vieții, al suferinței, al existenței răului. În cel mai bun caz, se adoptă pe fugă, cu un entuziasm demn de o cauză mai bună, rudimentare „tehnici“ spirituale, „rețete mistice“ aducătoare de fericire promptă, înălțată pe pagode pompoase de platitudini („gândește pozitiv!“, „învață de la nori să te lași dus de curent!“, „surâde vieții!“ etc.). Misterul se dizolvă într-o mână de „secrete“ ezoterice, mântuirea e un soi de „body building“. Ne ocupăm de „mediu“ mai mult decât de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
În general se tunde scurt, ceea ce îi dă un aspect de bodyguard deghizat în patron. Se îmbracă inadecvat, se poartă frust, râde zgomotos. E sentimental. Are grijă de mama, își răzgâie copiii și, mai ales, își (le) face case ample, pompoase, în stilul vilelor de activiști ai vechiului regim (pe dinafară), cu lucioase parodii arăbești (pe dinăuntru). 2. Fata sau băiatul „de firmă“. În cazul acestei categorii, portretul individual se șterge. Specia e mai tare decât reprezentanții ei. Avem de a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
alte cuvinte, trebuie să fim atenți la justa proporție a lucrurilor. Există traume și dezbateri mult mai solicitante etic decât cele pe care ni le pun în față împrejurările arbitrare ale istoriei curente. Evident, dacă riscul gesticulației pure e o pompoasă, vanitoasă, auto complezență, riscul relativismului moral e amoralitatea, suspensia opțiunii și a actului, scepticismul demobilizator. 3. Judecata. E modul de a „acționa“ etic al celui per ceput în genere ca „moralist“. „Moralistul“ se resimte pe sine drept instanță morală. Vorbește
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să aspire la notorietate, fără orgolii și veleități e rarisimă. Toți vor să-și vadă numele pe o copertă. Toți visează la confirmarea tiparului. Gestul de a scrie este, în el însuși, un refuz tranșant al anonimatului. Am văzut tineri pompoși și netrăiți care se sufocă de nerăbdare dinaintea celei mai firave pers pective editoriale, dar am văzut și bătrâni pergamentoși, aflați în anticamera exitului, care ar da orice pentru a ieși pe piață ca „autori“: autori de memorii, de descoperiri
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
iar păsările își fac cuibul înlăuntru. E o înfățișare tristă casa aceasta dărăpănată și lăsată în părăsire și e o rușine pentru acei care-l cetesc și-l admiră pe Eminescu. S-au ridicat pretutindeni monumente, s-au scris laude pompoase, nu s-a gândit nimenea să se îngrijească de casa părintească a poetului. În Franța sau în Germania nu s-ar fi întâmplat așa ceva. La Weimar, casele lui Goethe, Schiller și Nietzsche sunt transformate în mici musee și îngrijite cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
schița monograf. A. Holban, care m a lăsat rece. Elaborată și laborioasă. Adunate date, citate, dar nimic personal. Nici o vibrație, nici un atașament personal pentru autorul ales, deci nu o înțelegere profundă ci una superficială. Și alte scăderi: abuz de cuvinte pompoase. „Prestigioase” de 3 ori pe o pagină. Am găsit și o perlă: „Scriitorul se cere să aibă o înaltă ținută intelectuală...”. Întâi se cere să aibă har - talent cu carul și să aibă ceva personal de spus. Dacă mă gândesc
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Iorga să intervină pe lîngă francezi ca să ajute Ungaria. Iorga îl considera patetic și a declarat că Jászi era "entuziast cum numai un student poate fi". Regimul lui Horthy l-a condamnat pe Jászy în contumacie. "Guvernul maghiar această șleahtă pompoasă a ordonat arestarea și întemnițarea profesorului Jászi", comenta Iorga, adăugînd că singurul păcat al acestuia fusese acela de a-și exercita dreptul la libertate academică. "Ce noroc pe profesorul Jászi", continua Iorga, "că trăiește într-o țară (Statele Unite) unde doar
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
decât gândirea. E întotdeauna prezentă, ca un spin în ochi, și decolorează cromatica universului. Hartley, respingându-mă din rațiuni de morală, a transformat întreaga mea viață într-o criză metafizică. Oare asta m-a determinat să îmbrac masca imoralității? Speculații pompoase de genul ăsta nu sunt, desigur, decât un nonsens, și mă surprinde când mă văd așternându-le. Care au fost „rațiunile“ lui Hartley? N-am să știu niciodată. E posibil ca în legătura mea cu Clement să se fi strecurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cum dorești să-ți continui viața.“ Am așternut această scrisoare în grabă, pătimaș, și fără să fac vreo corectură. Când am recitit-o, m-am simțit la început tentat să o modific, pentru că, pe alocuri, suna plină de autoimportanță: puțin pompoasă, poate că puțin histrionică? Pe urmă însă mi-am spus: nu, asta-i vocea mea, s-o asculte așa cum e. Când va citi scrisoarea, nu cred că o va analiza cu un ochi critic. Dacă aș corecta-o și aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de noțiunea de fericire, pe care o prețuiești atâta, presupui că e drept, din punct de vedere moral, să o salvezi, chiar împotriva voinței ei. Nu ar trebui oare... — James, te rog încetează să mă mai insulți cu speculațiile tale pompoase. Mă întreb dacă-ți dai seama cât ești de insuportabil. După cum ai spus, chestiunea asta s-a desfășurat vertiginos și e o încurcătură de prima clasă. Și, da, eu sunt autorul întregii încurcături. Dar în miezul ei, nu mai e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a fost combatant în armata română. A luptat pe front. Sovieticii nu l-au agreat deloc. La serbările de 9 mai nu era invitat. Erau trei veterani ai armatei române în sat la noi, dar nu erau invitați niciodată la pompoasele serbări comuniste. Un portret pe care aici nu vreau să-l explic, dincolo de aceste amintiri. Este dragostea mea față de Mama. Este greu să explici acest sentiment. Îl trăiești. Acest tablou a fost expus în mai multe țări. V.P.: Te rog
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
lumii. Bill Clinton nu a avut o relație similară cu niciunul dintre autorii de discursuri, deoarece puțini oameni puteau scrie mai bine decât știa Clinton să vorbească. Spre deosebire de Kennedy, căruia îi plăceau referințele clasice și aforismele eficiente, Clinton disprețuia frazele pompoase. El vorbea ca un guvernator al statului Arkansas care întâmplător știa mai multe decât majoritatea oamenilor despre orice subiect și care avea o poveste care să se potrivească la fiecare situație. Clinton nu a putut egala moștenirea lui Kennedy de
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
și seninătatea, oricît am dori să nu jignim păreri respectabile, nu putem da lui Alecsandri, a cărui faptă o înțelegem și o prețuim, inima noastră, pe care Eminescu o stăpînește”. (...) „Și, iarăși, exteriorii prudenți, cumpătații, măsurații, pieptănații, gătiții, solemnii și pompoșii nu pot găsi în toată literatura romînească un altul din scriitorii mari care să-i mulțumească atît. Că e un scriitor mare, nu încape vorbă. Dar la el nu va jigni niciodată și pe nimeni un gînd adînc și obscur
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acesta pornește în stabilirea viitorului statut al țării „cucerite” tot de la vechile prevederi ale „tratatelor” numite ahdname, acordate de vechii sultani lui Mircea cel Bătrân și Ștefan cel Mare . Prevederile „tratatului”, desigur unilateral, redactat exclusiv de Poarta Otomană în limbajul pompos, nediplomatic („deșteptându-se el din somnul prostiei, căindu-se și întorcându-se la locul pocăinței și-a frecat fața de pământul servituții, oferindu-și grumazul robiei după fosta rânduială în jugul sclavieiă” etc) acordat lui Ștefan cel Mare fără ca diplomația
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
în catalog, vine la casierie, își ridică salariul și pleacă să vorbească la televizor despre calitatea învățământului. Ce-ați zice dacă aflați că a fost numit directorul școlii, ca recompensă pentru inactivitate? Nu e singurul caz. Îmi amintesc de declarațiile pompoase ale fostului ministru al Agriculturii, Decebal Traian Remeș, care explica grav, cu vocea aia de ardelean competent, ce dezastru a găsit când a venit la minister, cum o să facă el curățenie acolo și cum o să taie din rădăcină păcatul nepotismului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
bine de o sută de ani, a fost recunoscut și determinat conceptual, în situația sa universală, mai întîi de către Jean Paul și Solger, el s-a mai schimbat într-adevăr. Sentimentul care îi stă la bază și-a lepădat veșmîntul pompos al romantismului și al metafizicii; a devenit mai prozaic și mai terestru, dar și mai clar și mai bogat. Iar noi, germanii, avem un humorist de mare stil, citit și înțeles mai mult decît în timpul vieții sale, fie acasă, fie
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]