334 matches
-
au debutat majoritatea poeților optzeciști până la desființarea acestuia, din rațiuni politice. Din 1990 devine director și editorialist al revistei România Literară. Cronicar al revistei "Contemporanul" din 1962 până în 1972, perioadă din care datează textele în care „limbajul, marcat de aceleași poncife ale dogmatismului, capătă o notă personală“ („Poeții noștri au conștiința că exprimă un umanism superior și, din această perspectivă, ei simt nevoia să reconsidere universul, traducând în mari simboluri ideile, valorile etice ale comunismului... etc.“, „Laudă creației“, "Contemporanul", nr. 44
Nicolae Manolescu () [Corola-website/Science/297568_a_298897]
-
relațiile tensionate dintre Lovinescu și Ibrăileanu, care l-a sprijinit pe Topîrceanu. Evoluând de la sentimentalismul epigonic al începuturilor către o poezie impregnată de un umor parodic, autoironie și ușoară melancolie, Topîrceanu este o voce distinctă în poezia românească. Ironizând contrafacerea, poncifele poetice, moda "modernistă", el cultivă cu fantezie tradiții mai vechi ale lirismului românesc, situându-se în prelungirea unor filoane din George Coșbuc, Duiliu Zamfirescu, Dimitrie Anghel stăpân pe o tehnică rafinată a versificației. Casa Memorială „George Topîrceanu” din Iași a
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
Înainte de tăcere". Criticul Călin Căliman afirma în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" că filmul "Eu, tu, și... Ovidiu" este o comedie muzicală ce reprezintă "„o experiență, în fapt, insolită a cineastului, dat fiind tonul parodic, auto-ironic, regizorul fiind primul care «sancționează» poncifele tehnocrate ale intrigii, salvând - totodată - trama amoroasă de capcanele dulcegăriei și șablonului, printr-un ton persiflant, glumeț, dând gag-ului ce este al gag-ului și plonjând, el însuși, în atmosfera degajată a filmului ca personaj «retras în enigmistică»". Vorbind
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
asupra caragialismului ca fenomen literar. În "Cine ești dumneata, domnule Moromete?", Gelu Negrea învederează, de asemenea, o viziune aparte asupra unei cărți esențiale a lui Marin Preda și a literaturii contemporane, "Moromeții" vol. I, în care criticul - delimitându-se de poncifele interpretărilor în cheie sociologistă, dominante până la el - vede „marele roman comic al literaturii române”, legat prin multe fire subterane de opera lui I.L. Caragiale. O mutație fundamentală aduce și în privința protagonistului romanului, Ilie Moromete, considerat nu efigia, excesiv spiritualizată, a
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
părinților ei, are în îngrijire patru frați mai mici. Îndrăgostitul își face drum către aleasa inimii câștigând dragostea copiilor. Patru puști „haioși”, un om de știință zăpăcit, un cuplu de pensionari cu hachițe, un administrator ursuz și... „fandacsia-i gata”! șabloane, poncifuri, facil, inconsistență, toate caracteristice operei realizatorului care - vorba lui Călin Căliman (în „Istoria filmului românesc”) - „și-a dovedit încă o dată „iuțeala de mână” combinatorie...”! O singură noutate de remarcat: pe eroii regizorului nu-i mai cheamă Mihai și Ana, ca
Duminică în familie () [Corola-website/Science/328520_a_329849]
-
Papahagi: Aceste rânduri nesofisticate au fost scrise în ultimii ani, în toiul implicării politice, nu în tihna bibliotecii. Ele au un ton programatic, nu interogativ, și ca atare nu se adresează cu precădere intelectualilor, ci tuturor oamenilor liberi exasperați de poncifele corectitudinii politice și cărora le pasă de soarta cetății." Întrebările cărții sunt: "Care poate fi, cu alte cuvinte, înțelegerea creștină a acțiunii politice într-o societate democratică? După ce valori se pot ghida creștinii, atunci când se implică în politică? Este compatibilă
Adrian Papahagi, ”Creștinismul în cetate. Manual de supraviețuire” by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/101031_a_102323]
-
antidot - şcoala lui «iată! priveşte!» În 1994, Irina Nicolau propunea ideea de muzeu-antidot. „Muzeul-antidot", scria ea, ,,este o şcoală a lui «iată! priveşte!». Expunerile lui eliberează obiectul de poncife şi de toate stereotipiile curente. Muzeul-antidot arată, dar şi ascunde. Se adresează unor persoane dispuse să investească imaginaţie şi timp. „Muzeul-antidot (M.A.)", credea Irina Nicolau, „este specific
MNTR, invitație pentru pentru a-ți crea propria expoziție cu fotografii vechi by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/101219_a_102511]
-
și opt ale secolului trecut, aceea în ambianța căreia s-a cristalizat și s-a im¬pus opera eminesciană de maturitate.” „Comentariile dlui Eugen Lungu sunt exemplare prin inconformismul lor decent, prin pigmentul critic ce subminează venerația desuetă, duhul mimetic, ponciful lipsit de vlagă. Departe de-a ceda discursului convențional, retorismului ce încă mai face ravagii, inclusiv în patria-mamă, în sfera evocării «marilor clasici», criticul și istoricul literar basarabean se arată foarte avi¬zat asupra neajunsurilor estetice ale obiectului d-sale
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]
-
avînd în față o generatie virgina, cu mintea disponibilă - au pierdut șansă comunicării adevărurilor esențiale și au confundat istoria tragică și de-atîtea ori însîngerata cu un frivol joc de societate. Ca să devină istorie, trecutul trebuie privit cu gravitate, scuturat de poncife, explicat cu durere. Altfel, el rămîne pradă saltimbancilor politici, care știu mai bine decît oricine cum să-l folosească." Cronicarul, care a citit și el manualul în discuție, nu crede că autorii săi confundă istoria cu un joc de societate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/17543_a_18868]