536 matches
-
s-a părut un om rece și introvertit. Nu-i place să meargă la o băută cu prietenii sau să facă excursii în grup. Pentru că lucrează aici, trebuie să meargă la golf. Se duce pe terenul de golf, deschide geanta ponosită și își întreabă colegii: „Așa de multe crose! Păi, cu care dintre ele să lovesc?“ Cam ăsta e nivelul lui. „Într-o societate ca a noastră, în care toată lumea aleargă după bani, îi înțeleg pe tinerii care sunt atrași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
biroul și radioul la care se difuza muzică de Wagner Înainte de emisiunea Partidului, s-au pus În calea mea ca o adevărată barieră umană, neliniștiți la gândul că aș putea să-l insult pe vreunul dintre locatari cu hainele mele ponosite și manichiura făcută de mine Însumi. — Așa cum scrie și pe plăcuța de afară, aici e o clădire privată, mârâi Grasu’. Nu am fost impresionat de eforturile lor reunite de a face pe durii cu mine. Sunt obișnuit să mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
doar de Holocaust și Gulag. Chiar imaginându-l pe Kafka În capitala mondială a exilaților, New York, În New York-ul personajului său Karl Rossman, sau la doi pași alături, În Newark, „Într-o cameră din casa unei bătrâne doamne evreice, pe ponosita parte de jos din Avon Avenue”, cum sugera Philip Roth, nu am obține vreun adaos important la ceea ce știm despre situația lui sau a noastră. În nocturna sa Încăpere din Praga, exilatul prin excelență fusese deja prin aceste locuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sunt În inventar. E iarnă și pe ei i-au apucat inventarele, tramvaiul 15 a deraiat la Sfântul Ștefan și circulația este oprită, Mătasea Populară iese din schimb. Te zvârcolești prin zăpada grea și prin mulțimea de oameni care bântuie ponosită, spre Hala Traian. Azi ai dat lucrare la Socialism. „Clasele sociale și lupta de clasă În perioada de trecere de la capitalism la socialism”, n-ai scris nimic, ai apucat să copiezi doar că „tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej a spus că intelectualitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mașină și m-am uitat în jur. Se simțea un puternic miros de cal, dar asta nu însemna neapărat ceva. Ed mă luă de mână și mă conduse pe o cărare până la un grajd. O femeie îmbrăcată cu o geacă ponosită și o pereche de reiați maro tociți ieși să ne întâmpine. —Edward! Mă bucur să te văd. Iar ea trebuie să fie Jenny. Am auzit multe despre tine. Mă îmbrățișă cu căldură. Ed radia văzând că-mi face plăcere îmbrățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ar fi prielnică. — Să intre, spuse el blajin, înfruntându-și bănuielile. Cercetător, îl analiză pe cel intrat rămas lângă ușă, zgribulit în anteriul de lână seină negru maroniu. Chipul fratelui nu-l prea puteai distinge, potcapul prea mare și el ponosit îi acoperea toată fruntea, parcă sprijinindu-se în sprâncenele negre neobișnuit de groase, care erau singurele ce se puteau vedea, tot obrazul fiind acoperit. — Îndrăznește, spuse mitropolitul românește, întinzând mâna spre a-i fi sărutată. — Binecuvântează, abia se auzi în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
microbi?! Da, dar dacă mai târziu, după spectacol, tipa de colea, cu lăptăriile ei enorme, da’ dacă... În șaizeci de secunde mi-am și imaginat viața trepidantă și minunată de totală decădere pe care-am duce-o pe-o cergă ponosită, într-o cameră igrasioasă de hotel, eu (dușmanul naționalismului american) și Gagica Cea Mai Adevărată, apelativ pe care i-l atribui coardei cu cea mai moacă de coardă din trupă. Oho, și ce mai viață ne așteaptă sub becul fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
peste o gârlă unde se scaldă numeroase rațe și gâște, măcăind vesele, dincolo de care se zărește intrarea în sat. Ajung din urmă un car încărcat cu fân, mânat de un țăran desculț. Ițarii albi, suflecați, descoperă picioarele păroase. De sub pălăria ponosită pletele blonde îi cad în șuvițe dezordonate pe umeri. Osiile roților scârțâie sub greutate, în timp ce boii înaintează greoi prin colbul fierbinte. În depărtare, cântecul subțire și prelung al unui cocoș taie zăpușeala atotstăpânitoare, anunțând amiaza. Ziua buna, nea Aurele! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o mușama veche și decolorată. Lângă el, o lampă afumată și prăfuită, accesoriu absolut necesar în ultima vreme pentru momentele când lumina electrică se întrerupea frecvent datorită bombardamentelor. Marius înconjoară atent cu privirea întreaga încăpere. Pe canapeaua joasă, cu aspect ponosit, din stânga ușii, sunt aruncate în dezordine câteva furouri, prosoape, ciorapi fumurii, pudriere, rujuri. Dulapul deschis lasă vederii lucrurile dinăuntru. O haină de ploaie verde, decolorată de vânt și ploaie, un pardesiu maro, ros pe la margini, câteva rochii din stambă înflorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe la voi, după ce revin de la comandament. Zilele trec liniștite, nu se mai aude tunetul artileriei sau zgomotul automatelor. În lume continuă să se petreacă destule orori, dar aici, la periferia acestei localități distruse parcă venise pacea. Așezat pe o canapea ponosită și descleiată, Marius își privește soldații cu durere. Odată cu reînceperea luptelor chipurile multora dintre ei vor dispare, dar deocamdată acești oameni obișnuiți, obligați de mașinăria infernală a războiului să ucidă alți oameni, reiau bucuroși activități de mult uitate. Râd, glumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ei, de sub prelata kaki își fac apariția mai mulți soldați ruși, în marea lor majoritate băiețandri, care se aliniază sub comanda unui ofițer ce strigă ordine cu glas răstit. Bâstreeei! Bâstreeei!164 Uniformele lor arată curat și îngrijit, spre deosebire de cele ponosite ale militarilor români din lunga coloană care tocmai intră pe poarta principală în frunte. Toți duc ranițe în spate, peste care au rulată în formă de potcoavă, pături de campanie decolorate și foi de cort rupte, sau uzate. Pe chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
era sora ei! Nu, nu era pregătită pentru așa ceva. Totuși, nu o putea lăsa așa disperată... Bojincă Gheorghe nu a făcut nimic, stai liniștită, eu îl caut ca să îl întreb ceva... Întoarse încet spatele și se îndreptă spre casa veche, ponosită. Deschiseră poarta care abia se mai ținea în balamale și intrară într-o curte plină de mizerii și bălării. Niciodată nu mai văzuse Crăița atâta mizerie. Dar nu vroia să dea înapoi, trebuia să-i vadă... Bătu încet în ușa
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
aduse pe mâini. Se puseră toți pe băute și pe mâncate friptură grasă de oaie care face gâtul pâlnie, să poată aluneca vinul. Către ziuă, când nuntașii erau bine turluciți, soacra mare fu adusă într-un coș, iar pe nași, ponosiți și dați cu funingine, stolniceii îi băgară în nuntă pe scaune de brațe, drept care Cheașcă pretinse lui Auraș să-i tragă pe toți cu șareta. Băgat între hulube, nașul îi trase până în centru, la bufet. Acolo lăsă șareta să cază
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
textele, puteam din nou respira. Era totuși altceva, altceva decât ce era în jur. Era o formă de supraviețuire - o respirație. Într-o bună zi am dat nas în nas cu Boe. Purta, ca de obicei, sacoul lui negru și ponosit, presărat discret cu mătreață pe umeri. Tu nu mai scrii, dragă, nimic ? mă întrebă el din senin, cântărindu-mă plin de suspiciune cu ochișorii lui mici de rechin. Ce puteam să-i spun eu lui Boe ? Că trăiam într-o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vorba vine): Carmen și Zora. Presto era un exploatator, un pornograf, un porc libidinos, dar se putea mult mai rău. Fără el, s-ar putea să nu mă fi descoperit niciodată. După ce mă luase din parc, plin de vânătăi și ponosit, Presto mă dusese În apartamentul lui. Prietena lui din Namibia, Wilhelmina, Îmi Îngrijise rănile. La un moment dat mi-am pierdut din nou cunoștința și m-au dezbrăcat ca să mă pună În pat. Acela a fost momentul În care Presto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prin cap un vers: „Numai cel care plonjează în adânc poate să găsească perle“. Când Beppo tocmai se pregătea să plătească și să plece, ochii lui au dat de ochii unui bărbat necunoscut care-l fixa. Hainele lui erau cam ponosite, dar unghiile degetelor fine erau îngrijite. Surâdea ca și cum l-ar fi cunoscut pe Beppo de mult. - Știu cine ești, i-a strigat Beppo. Ești Jacopo! Apropiindu-se de masa necunoscutului, Beppo văzu cât de slab era, dar ochii albaștri erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
chefuri cu șampanie și cu franțuzoaice din cele care-și puneau tariful pe ușa hotelurilor de lux unde trăgeau, încît în câteva luni a făcut praf tot ce rămăsese de la Marcos. A rătăcit încă o vreme prin cârciumi, tot mai ponosit și mai abrutizat, până a dispărut din oraș și din amintirea tuturor. S-a întors în 1923, cu circul Vittorio, unul dintre cele trei mari circuri ambulante care străbăteau pe-atunci țara. Sidoli, cel mai mare, se distingea prin cortul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
piese de mobilier, târându-le până la trei furgoane cu cai aflate în așteptare. Căruțașii erau un fel de mongoli aurii, mici de statură, trofee de la începutul campaniei rusești. Supraveghetorul femeilor era un olandez gras, între două vârste, cu un costum ponosit. Paza femeilor era asigurată de un bătrân înalt, împovărat de ani, care avea o carabină cu un foc de pe vremea războiului franco-prusac. Pe pieptul scofâlcit al bătrânului atârna Crucea de Fier. O prizonieră a ieșit din casă cu pași târșiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
din mâinile femeii uluite. Fără nici o rușine, aproape cu lacrimi în ochi, ne-a rugat pe toți să admirăm vaza albastră, pe care lenea și prostia fuseseră cât pe ce s-o lase să lunece pentru totdeauna din lumea asta. Ponositul olandez, un șef de paie, s-a dus imediat la femeie și i-a repetat, cuvânt cu cuvânt și țipăt cu țipăt, ce spusese socrul meu. L-a însoțit și bătrânul soldat împovărat de ani, reprezentând forța care la nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
legat cu gumilastic, pretextând că n-are mărunțiș. Felix își aminti numaidecât de debitul de tutun denunțat de Stănică. Spre Crăciun, Stănică apăru în casa lui moș Costache cu un individ necunoscut, între două vârste, îmbrăcat în haine prea lungi, ponosite, cu mari mustăți roșcate căzând peste buze, cu capul ras. Avea înfățișarea nerușinată, ipocrită a avocaților de provincie, siliți să facă orice pentru a trăi și lipsiți de orice scrupule. Fața îi era rumenă, înfloritoare, iar ochii, spălăciți. Întâmplător, se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu sacu-n spinare pe munte. Ei știe pe unde dormea, pe la ciobani, pân corturi, ei știe ce mânca și ce mai făcea p-acolo, că pleca cu niște saci burdușiți, doar că nu mergea de-a bușilea, și cu haine ponosite, ca vai de lume. — Ce plăcere mai poate fi și asta, să umbli cu asemenea povară ? în loc să te odihnești, să te îmbraci frumos, să admiri peisajul... spunea madam Ioaniu. — D-apăi că nu m-aș duce nici să mă tai ! îi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de a o vedea așa cum era rămânea intactă. Eram convins, privindu-i, că eu aparțin altei civilizații. Lumea aceasta în care mă născusem, cu trenurile și gările ei mizerabile, cu satele din Bărăgan, cu șoselele naționale pe care întîlneai căruțe ponosite, bicicliști beți, femei împingînd cărucioare hodorogite, turme de vaci și de oi, bătrâne îndoite din șale care cărau legături de vreascuri în spinare, toată viața aceasta a "Romîniei profunde" care nu avea nimic idilic în ea ― o vedeam fără să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tot ținîndu-se cu ochii după ele nu putu s-o vadă ca lumea pe flight hostess și tot uitîndu-se În urma ei nu putu plăti consumația lui Susan, ce-o fi crezut despre el! Bietul Șobolan rămăsese Încremenit locului, cenușiu și ponosit, cugetînd la eșecul său, Încă o zi din viață În care va merge seara la club, În care-și va povesti aventurile, ce-i drept acum nu mai erau aventuri ca pe timpul cînd era student la Drept și se Încaiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Coborîră toți trei de pe terasă și Înaintară zîmbitori printre puținele grupuri de invitați care mai stăteau Încă de vorbă În patio. Arhitectul la modă se Îndrăgosti iarăși de Susan, văzînd-o cum trecea și vorbea englezește cu suedeza care Înainta cam ponosită și cu douăzeci de ani de frumusețe mai puțin ca Susan. Îi părea rău că Susan nu știe să Înoate și ar fi dorit nespus s-o Învețe, dar și mai mult ar fi dorit să nu aibă o julitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de la intrarea în blocul ei, a dat peste un bărbat care dormea în prag. Același om care fusese acolo și zilele trecute. Doar că era mai tânăr decât își imaginase ea. Palid și slab, strângând în brațe pătura lui portocalie ponosită, părea aproape un copil. A căutat prin rucsac și a scos o liră, pe care a pus-o ușor lângă capul lui. Dar poate îi va fi furată, se îngrijoră ea și o mută sub pătură. Apoi, pășind peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]