521 matches
-
Acla, înrăită de acuzații deslușite, refuzase hotărât, așa cum Maxențiu nu credea că va avea curajul. își închisese deci singur drumul. Acum, când îi era interzis, Leysins îi părea tot mai mult singura lui salvare. Nu mai era locul necesar dar ponosit, ci un paradis pierdut. Era însă neputincios. Ada, orfană și majoră, se măritase cu avere proprie și, din delicateță, Maxențiu nu ceruse act dotai. Fără delicateță, Acla deschisese la început credit larg prințului, știind că 1-a luat ca să-1
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cumpărători: vite,păsări, lemne, căruțe și îmbrăcăminte,încălțăminte, plapume, căpcani pentru șobolani și pentru animale mai mari, chiar și sălbatice, fructe, murături și câte și mai câte.Unii, având trecere pe lângă meseriașul nostru, Călin Ciolca, văzând figura lui nenorocită,îmbrăcămintea ponosită și mai peste tot peticită, larga pălărie care cu un ban, care cu o fructă, care cu ce altceva putea, și-l și lăsa inima. Din toate aceste puținuri, Călin aduna, zilnic, mai mult, chiar, decât i ar fi fost
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
așaceva, căuta să uite, cât de repede, durerea; să o poată lua, de la capăt, cu puteri sporite. Vedea, cum,în preajma sa, mulți, dacă nu toți, câte odată, se îmbogățeau, deveneau cineva,în fața mulțimii, pe când, el, trecea, rămânea tot un terchea-berchea, ponosit și soios,încât, nu rareori,îi era greață de propria persoană. Și-a pus în gând, de la o vreme, să fie mai atent cu cei dimprejur. Să studieze, dacă se poate spune astfel, să vadă, să înțeleagă, cum procedează ei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
care le ronțăiam fericit, de fiecare dată, neavând răbdare să aștept să se topească în gură. N-am ajuns niciodată în orașul de unde veneau, vinerea, căruțele. Mult mai târziu, când eram adolescent, am ajuns într-un târg de provincie, destul de ponosit. 20. Probabil, așa se explică faptul că, abia mai târziu, copilăria capătă o aromă de mit, de pace "preistorică", aș zice. Copil fiind, eram mai aproape decât acum de ceea ce spune sfântul Augustin, că în eternitate nimic nu curge, totul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tot ținîndu-se cu ochii după ele nu putu s-o vadă ca lumea pe flight hostess și tot uitîndu-se În urma ei nu putu plăti consumația lui Susan, ce-o fi crezut despre el! Bietul Șobolan rămăsese Încremenit locului, cenușiu și ponosit, cugetînd la eșecul său, Încă o zi din viață În care va merge seara la club, În care-și va povesti aventurile, ce-i drept acum nu mai erau aventuri ca pe timpul cînd era student la Drept și se Încaiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Coborîră toți trei de pe terasă și Înaintară zîmbitori printre puținele grupuri de invitați care mai stăteau Încă de vorbă În patio. Arhitectul la modă se Îndrăgosti iarăși de Susan, văzînd-o cum trecea și vorbea englezește cu suedeza care Înainta cam ponosită și cu douăzeci de ani de frumusețe mai puțin ca Susan. Îi părea rău că Susan nu știe să Înoate și ar fi dorit nespus s-o Învețe, dar și mai mult ar fi dorit să nu aibă o julitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În Întîmpinare. După ce nitul Îl atinse, trupul rămase o clipă neclintit, chircit, crispat, ca o imagine grotescă, bîjbîind oribil și inutil În aer cu unul din picioare, iar un fir de fum acru i se Înălță de la brîu. Apoi hainele ponosite se aprinseră, omul păși orbește Înainte Într-un gol amețitor și se prăbuși, torță strălucitoare aprinsă de un singur țipăt. Așa căzu țipătul acela arzător, străbătînd aerul viu și strălucitor. Mi s-a părut că strigătul acela a inundat Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
indiferent de la distanță se apropie de bancă, se aplecă, Îi vorbi și-l clătină ușor de umăr. Atunci trupul celui mort se lăsă puțin În jos, brațul Îi lunecă peste spătarul băncii și rămase așa, cu mîna atîrnată, cu pălăria ponosită așezată strîmb pe cap, cu haina descheiată, cu piciorul drept tras rigid spre spate. Chiar sub ochii polițistului care-l clătina de umăr, fața bărbatului se făcu cenușie. Între timp cîțiva oameni se desprinseseră din mulțimea care forfotea Întruna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
diform al stăpînului său. Avea pîntecele ușor proeminent, era destul de Împlinit, ceea ce arăta că se bucurase de o oarecare abundență În viață și nu prea suferise de foame. Purta o pălărie veche și murdară, din fetru cafeniu, un pardesiu cenușiu ponosit și un fular roșu zdrențuit -, iar aceste veșminte aveau un aspect Învechit, uzat și obosit, inimitabil, pe care nici cel mai mare creator de modele al lumii nu l-ar fi putut realiza intenționat. Pe aceste veșminte era gravată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Apoi brancardierii Îl ridicară din nou, porniră, iar polițiștii o luară Înaintea lor spre ieșire, Împingînd mulțimea și strigînd: — Înapoi! Înapoi! Faceți loc! Faceți loc! Faceți loc! Acum mîinile mortului se liniștiseră, legate peste piept, dar hainele lui vechi și ponosite fîlfîiau, iar obrajii galben-cenușii tremurau la fiecare pas al brancardierilor. Marginile gulerului desfăcut se legănau rigid În mers, iar cămașa albă, soioasă, puțin desfăcută lăsa să se vadă o parte din pieptul mort, osos și gălbejit; pălăria cafenie, veche și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
descompunere care fusese cîndva trupul său - se Împuținase și se strînsese dispărînd aproape cu totul. Nu-ți mai dădeai seama de prezența ei. Parcă se risipise, se redusese la inexistență, ajunsese imposibil de deosebit din grămada de haine vechi și ponosite - un pardesiu vechi, de culoare gri, o pereche de pantaloni vechi și lăbărțați, o pălărie veche, o pereche de pantofi scîlciați și juliți. De fapt, acum parcă el Însuși se redusese la atît: o pălărie, un zîmbet vag și grotesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe o scară ce pornea din foaierul unui cinematograf. Pe un palier, la două treimi din înălțimea scării era o ușă spre sala de cinema, dar cei care frecventau cafeneaua Elite urcau mai sus, pînă într-o încăpere cu aer ponosit, înțesată de scaune și măsuțe joase. Camera părea ponosită nu din pricina faptului că era murdară, ci din pricina luminii. Pe podea era un covor roșu-aprins, scaunele erau tapițate cu stofă stacojie, tavanul jos era ornamentat cu spirale din ipsos roz, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Pe un palier, la două treimi din înălțimea scării era o ușă spre sala de cinema, dar cei care frecventau cafeneaua Elite urcau mai sus, pînă într-o încăpere cu aer ponosit, înțesată de scaune și măsuțe joase. Camera părea ponosită nu din pricina faptului că era murdară, ci din pricina luminii. Pe podea era un covor roșu-aprins, scaunele erau tapițate cu stofă stacojie, tavanul jos era ornamentat cu spirale din ipsos roz, dar lămpile din pereți, ce răspîndesc o lumină verde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
compoziția nu cere un om mare aici. Două zile mai tîrziu, i s-a dat o telegramă în care scria: îNTOARCE-TE LA ȘCOALA DE ARTĂ IMEDIAT. EXAMENUL DE DIPLOMĂ A îNCEPUT IERI. PETER WATT. Școala de artă părea mai ponosită ca oricînd, și în clipa în care intră în vechiul atelier, ceilalți studenți îl primiră cu urale ironice. Domnul Watt murmură: — Mai bine mai tîrziu decît niciodată, Thaw, dîndu-i o hîrtie prin care i se cerea să proiecteze un panou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unui lan de porumb uscat. La picioarele mele, sub panta abruptă, curgea alene râul. M-am întins la pământ, cunoșteam fiecare bolovan, fiecare copac. Mai jos, în mijlocul apei, se afla limita strictă a plimbărilor mele din primăvară cu barca aceea ponosită (simțeam parcă în tălpi lemnul putrezit sub pojghița de smoală). Acolo, pe un mic ostrov, mă întâlneam de obicei cu o capră albă cu bărbuță ciudat de lungă, avea ochii roșii, venea la mal să mă întâmpine, o întrebam : „Ce
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de căldura înțelegerii: nu conta că-i Ahura sau Profetul Ali, Fatima ori Isus al creștinilor. Toți plecau de acasă și uitau uneori, precum muritorii. Tuturor le scăpa ceva. O văzu pe mamă-sa înfășată într-o pânză albă și ponosită, destrămată pe-alocuri de atâta spălat. Părul moale îi cădea dintre cârpe și îi atârna înstrăinat ca un lucru al altcuiva. Îi văzu pe pat așternutul, cu însemnul încovrigat al spinării: murise cu genunchii la gură. Pe cearșaf, stăruia ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de satisfacție. Din moment ce se inaugura cimitirul de pe țărm, puteau fi siguri acum că aveau să-și doarmă somnul de veci cu o piatră funerară de marmură la căpătâi. Îi priveam cum stăteau înșirați în jurul mormântului, îmbrăcați în obișnuitele lor halate ponosite, și înțelegeam în acele clipe chiar faptul că o antipatizau pe Laura. La o anumită vârstă, oamenii devin răi cu cei tineri, mai ales dacă aceștia sânt frumoși și neindulgenți. Cum să-i ierte Laurei afrontul de a le aminti
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la birou și o să-l trimit pe Sandy. — Sandy nu poate face asta. El nu cunoaște rutina ... — Josh, spuse Tom. Trebuie să plec. Traficul era aglomerat, pe 405. Avu nevoie de aproape o oră, înainte să ajungă în fața unui bloc ponosit, în South Acre, în Torrance. Apăsă soneria pentru apartamentul 38. Clădirea era aproape de autostradă, iar zgomotul traficului era constant. Știa că Lisa lucra noaptea, dar acum era zece dimineața. În mod sigur, era trează. Soneria sună, iar el deschise ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu două roți pe care era așezat un cufăr mare din alamă. Noul venit nu purta pălărie, iar părul îi era ridicat în smocuri rebele. Purta o manta veche, cu modelul demult șters. În multe privințe, aparența sa dezordonată și ponosită era în contrast cu cea a lui Liputin. ă Scuze, scuze, domnilor, strigă doctorul Pervoiedov. Am fost reținut de holeră. Cinci cazuri noi. Cinci! Liputin își puse ceasul în buzunar. Expresia îi era de nepătruns. ă Asta nu are nicio legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
la o parte, iar cei care nu o făceau îi simțeau împunsătura umărului sau lovitura mâinilor și îi săreau din cale cu priviri mânioase, surpinși de forța cu care înainta. Vedeau în ea o femeie în vârstă, înfofolită în haine ponosite și cu o expresie stranie, de sfinx, pe față. Ar fi vrut să le zâmbească, însă nu o făcea din viclenie, iar, în cazul în care cineva ar fi studiat-o atent, cu siguranță ar fi ajuns la concluzia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în jurul rafturilor și meselor anticariatelor de pe Aleea Sapsskoi, îl înfuriau nespus pe Salitov, care nu avea nicio îndoială că aceștia se considerau superiori lui, ca și cum el ar trebui să-i invidieze pentru hainele lor zderențuite, pentru căciulile lor rupte și ponosite, și chair și pentru burțile lor goale și flămânde. Ce ierarhie ordine societate mai era și asta în care chingile celei mai abjecte ale sărăciei erau privite ca pe o sursă de mândrie? Studenții nu sunt cu nimic mai buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de satisfacție. Din moment ce se inaugura cimitirul de pe țărm, puteau fi siguri acum că aveau să-și doarmă somnul de veci cu o piatră funerară de marmură la căpătâi. Îi priveam cum stăteau înșirați în jurul mormântului, îmbrăcați în obișnuitele lor halate ponosite, și înțelegeam în acele clipe chiar faptul că o antipatizau pe Laura. La o anumită vârstă, oamenii devin răi cu cei tineri, mai ales dacă aceștia sunt frumoși și neindulgenți. Cum să-i ierte Laurei afrontul de a le aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
paradite de magazin: ierburi, uleiuri, tămîie, lumînări, săruri și bijuterii. În colțuri sînt cîteva statui africane mari și unele ceva mai mici, pe un birou negru. În spatele biroului o cabină antică de fotografii la minut, cu o draperie de catifea ponosită. — Eu sînt aici doar ca observator, spune Zelda. O să fiu foarte, foarte liniștită. Ar fi ceva nemaîntîlnit, gîndește Wakefield, care habar nu are de ce se află aici, dar, În fond, ăsta e la el un adevărat m.o., nu? Reverendul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
destul de fioros, dar tot nu descoperisem încă ce anume îl pune în mișcare pe nenea șahistul, deși m-am uitat și la spinarea lui, nicăieri nu se vedea vreun cablu sau vreo curea de transmisie, era îmbrăcat într-o uniformă ponosită și era desculț, picioarele îi erau lucrate la fel ca mâinile, arăta foarte slab și foarte bătrân, și atunci m-am gândit că poate se mișcă de la sine, poate nici nu e o mașinărie, e viu sau dacă nu, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
face fericiți, în groapă tot nu luăm nimic cu noi, poate numai ce-am dat pe gât, dar ăl bătrân era unul din ăia de zic că orice lucru își are potențialul lui, uitându-se la fiecare haină veche și ponosită de parcă ar fi fost una nou-nouță, asta nu i-o prea poate trece cu vederea bătrânului nici acum, chiar că nu, pe urmă a tăcut, și-a mai suflat o dată nasul, s-a aplecat, a ridicat un sac mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]