1,140 matches
-
precum și alte versiuni după Vasile Alecsandri, Perpessicius ș.a., rămase în periodice. SCRIERI: Flori de mare, Constanța, 1928; Fierbea az-noapte marea..., București, 1933; Basmul zmeilor, București, 1934; Regina, Cernăuți, 1935; Feerie, Cernăuți, 1936; Furtuna, Cernăuți, 1937; Întâia sărutare, Cernăuți, 1937; Nopți pontice, București, 1937; Credința marelui voievod Mihai, Cernăuți, 1939; 6 iunie, Cernăuți, 1939; Fata de împărat, București, 1941; Poemul creațiunii, București, 1942; Iluzia, București, 1944; Ovidius, București, 1958; Nopți pontice, pref. Șerban Cioculescu, București, 1969; Basmul zmeilor, București, 1969. Repere bibliografice
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
Feerie, Cernăuți, 1936; Furtuna, Cernăuți, 1937; Întâia sărutare, Cernăuți, 1937; Nopți pontice, București, 1937; Credința marelui voievod Mihai, Cernăuți, 1939; 6 iunie, Cernăuți, 1939; Fata de împărat, București, 1941; Poemul creațiunii, București, 1942; Iluzia, București, 1944; Ovidius, București, 1958; Nopți pontice, pref. Șerban Cioculescu, București, 1969; Basmul zmeilor, București, 1969. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, III, 170-171; Nicolae Roșu, „Fierbea az-noapte marea”, CRE, 1933, 2 011; D. Stoicescu, Poezii de Grigore Sălceanu, „Analele Dobrogei”, 1932-1933, 151-158; N. Iorga, Poezie de ieri și
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
Grigore Sălceanu, „Steagul roșu”, 1957, 1 091; Petre Pascu, „Ovidius”, O, 1958, 7, 8; D. Florea-Rariște, „Ovidius”, ST, 1958, 7; Gheorghe Rotundu, „Hyperion”. De vorbă cu Grigore Sălceanu, autorul unei noi piese despre Eminescu, DRI, IV, 313-314; Gheorghe Pavelescu, „Nopți pontice”, O, 1969, 8; Florin Manolescu, „Nopți pontice”. „Basmul zmeilor”, RL, 1969, 47, 1970, 4; Constanța Călinescu, Reprezentanți ai Dobrogei în știința și cultura românească, Constanța, 1969, 281-290; Gheorghe Basarab, „Ovidius”, TMS, 1971, 11; Silvia Bogdan, Grigore Sălceanu, TMS, 1972, 4
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
Petre Pascu, „Ovidius”, O, 1958, 7, 8; D. Florea-Rariște, „Ovidius”, ST, 1958, 7; Gheorghe Rotundu, „Hyperion”. De vorbă cu Grigore Sălceanu, autorul unei noi piese despre Eminescu, DRI, IV, 313-314; Gheorghe Pavelescu, „Nopți pontice”, O, 1969, 8; Florin Manolescu, „Nopți pontice”. „Basmul zmeilor”, RL, 1969, 47, 1970, 4; Constanța Călinescu, Reprezentanți ai Dobrogei în știința și cultura românească, Constanța, 1969, 281-290; Gheorghe Basarab, „Ovidius”, TMS, 1971, 11; Silvia Bogdan, Grigore Sălceanu, TMS, 1972, 4; Constanța Călinescu, „Luceafărul” lui Mihai Eminescu publicat
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
focalizat și asupra aplanării controverselor ce se aprinseseră din nou în jurul lui Origen, după conflictele din epoca lui Teofil al Alexandriei (cf. p. 000). încă o dată călugării se numărau printre protagoniști; într-adevăr, origenismul, mai ales în versiunea lui Evagrie Ponticul (cf. vol. II, t. 1, pp. 148-150), asigura o bază metafizică ascezei monastice, văzută ca un mijloc de reconstituire a relației originare dintre intelectele preexistente și Dumnezeu. Criza a început (sursa principală este Viața Sfîntului Sava de Chiril din Scitopolis
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
extinsă și sînt aplicate și altor cazuri, cu sau fără menționarea numelui autorului. După ce circulă multă vreme oral, apoftegmele sînt reunite în scris în cadrul operei unui autor; prima dovadă este pentru noi partea finală a Tratatului practic al lui Evagrie Ponticul (cf. vol. II, t. 1, p. 000). Mai sînt apoi colecțiile autonome, organizate în funcție de două tipuri principale de clasificare și precedate de prologuri în care se precizează scopurile lor. Primul tip de clasificare îl constituie seria alfabetico-anonimă, în care maximele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
infra). în 388, a plecat din Galatia într-o călătorie în Egipt; a stat trei ani în mănăstirile din jurul Alexandriei, apoi un an pe muntele Nitria, apoi nouă ani la Kellia, unde l-a avut ca maestru spiritual pe Evagrie Ponticul. Ca urmare a unor dureri de stomac, medicii din Alexandria l-au trimis în Palestina, ca să schimbe clima, și de aici a trecut în Bitinia, unde a fost hirotonit episcop de Helenopolis. Acest lucru s-a întîmplat cel tîrziu la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
înșiră unele după altele și nu sînt legate între ele decît prin firul vieții lui Palladius - despre care am vorbit -, de altfel implicit și destul de firav. Numele celor mari (Didim cel Orb, cap. 4; Pahomie, cap. 32 și altele; Evagrie Ponticul, cap. 38 și altele; Efrem Sirul, cap. 40) stau alături de acelea ale unor bărbați și femei pe care nu-i cunoaștem și, cu toate că în genere e menționată superioritatea doctrinei și a scrierilor celor faimoși, aceștia nu se bucură de o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
IX-lea, care îl amintește pe Nilus pentru elevii lui Ioan Hrisostomul; prietenia dintre cei doi s-a născut probabil la Constantinopol (Hrisostomul a fost patriarh aici între 398 și 404), unde Nilus a putut să cunoască opera lui Evagrie Ponticul, care l-a influențat. Nu se știe altceva despre viața lui. Prima mențiune cunoscută este aceea a lui Procopius din Epitom despre Cîntarea Cîntărilor (sfîrșitul secolul al V-lea - începutul secolului al VI-lea). O Poveste a lui Nilus Singuraticul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adăugiri de nume și titluri de destinatari, în special generali, prefecți și viri illustres. De fapt, cu excepția a foarte puține cazuri, destinatarii lui Nilus sînt cu toții personaje necunoscute. Cameron crede că după 553, atunci cînd unele scrieri ale lui Evagrie Ponticul au început să circule sub numele destul de obscurului Nilus (cf. infra), identitatea literară a acestuia a început să se înnobileze, și e posibil ca în a doua jumătate a secolului al VI-lea un monah din Ancira să fi refăcut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
provocată de bogății, separat de cercul persoanelor inutile, retras în solitudine, desprins de lucrurile sensibile și de senzații, sufletul poate atinge starea de contemplare a inteligibilelor. Mai ales aceste ultime teme sînt o dovadă a notabilei influențe a lui Evagrie Ponticul. Discursul despre asceză are multe elemente comune cu scrisorile și pare, așadar, că trebuie atribuit aceluiași autor. începutul tratatului Despre sărăcia de bunăvoie trimite la Discursul despre asceză, constituind, evident, continuarea acestuia. Nilus discută aici cele trei tipuri de sărăcie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de a-l imita pe Cristos prin exercițiul ascultării și al smereniei. Doctrina imaginației care stimulează „gîndurile” (logismoi), pericol ce poate fi preîntîmpinat tocmai prin sărăcia voluntară care nu lasă frîu liber imaginației (52 și urm.), dovedește influența lui Evagrie Ponticul, sesizabilă și la nivelul vocabularului. Referirea la problemele generate de atitudinea acemeților e un indiciu că tratatul a fost scris la puțină vreme după plecarea acestora de la Constantinopol, în 425. Tratatul Despre superioritatea călugărilor este menit să ilustreze superioritatea vieții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
consacrate Ecclesiastului, Ieșirii și Cărților Regilor. Din corpusul lui Nilus mai face parte și o predică despre Luca 22, 36. în manuscrise se găsesc sub numele lui Nilus diverse scrieri care în alte ramuri ale tradiției sînt atribuite lui Evagrie Ponticul. Cercetătorii sînt încă departe de o soluție definitivă, dar se pare că lui Evagrie îi pot fi atribuite tratatul închinat Monahului Euloghie, cel Despre diferitele gînduri rele, tratatul Despre cele opt duhuri ale răutății, cel Despre rugăciune, de mare interes
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de capitole despre desăvîrșirea spirituală; bogata tradiție manuscrisă atestă marele succes de care s-a bucurat de-a lungul secolelor. Scrierea face parte din genul „centuriilor”, culegeri de maxime organizate în secțiuni de cîte o sută, gen ilustrat de Evagrie Ponticul în Capitolele gnostice (6 × 90, plus 60 = 600) și în Tratatul practic (o centurie), de Maxim Mărturisitorul în secolul al VII-lea (patru centurii Despre iubire, două Despre teologie și întrupare), de Talasie (patru centurii Despre iubire și despre cumpătare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
asemănării cu Dumnezeu. în capitolele 90-100 autorul se ocupă de nivelurile cele mai elevate ale acestui itinerar, de încercările venite din suferință, de umilință, de necesitatea de a veghea pînă la sfîrșit. Multă vreme, s-a subliniat influența lui Evagrie Ponticul asupra lui Diadoh, care a fost catalogat drept adversar al messalianismului; studiile lui H. Dörries au demonstrat însă că el e mai degrabă reprezentantul unui messalianism moderat și că influența lui Macarie (cf. pp. 000-000) e mai mare decît a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
concepția teologică ne determină să atribuim aceste nouă tratate unui singur autor. Nu se știe însă nimic despre viața lui; din texte reiese doar că era călugăr. Putem stabili unele repere cronologice deoarece Marcu utilizează, aproape sigur, scrierile lui Evagrie Ponticul (mort în 399) și Omiliile lui Macarie-Simion de la sfîrșitul secolului al IV-lea sau de la începutul secolului al V-lea (cf. p. 000); există apoi un manuscris siriac datat 534, care conține traducerea operelor sale. Marcu trebuie situat așadar între
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dionisie în Dictionnaire de spiritualité, vol. III (cf. infra, bibliografia). Mai limitată, ca să spunem adevărul, a fost influența lui în Orient, unde existau deja izvoare clasice privitoare la viața spirituală și la mistică - să ne gîndim, de exemplu, la Evagrie Ponticul - și unde trebuie amintită influența exercitată de corpusul dionisian asupra lui Maxim Mărturisitorul (mort în 662), însă nu e deloc sigur că îi pot fi atribuite tot lui Maxim scoliile în limba greacă la corpus, editate prin tradiție sub numele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lung și conține multe citate din Grigorie de Nyssa, Chiril al Alexandriei, Origen, Nilus din Ancira și alții; - o Epitomă de exegeze alese privind Pildele lui Solomon, descoperită tot de Mai; conține mai ales extrase din Vasile cel Mare, Evagrie Ponticul, Didim cel Orb, Eusebiu de Cezareea și Origen. Pare să fie o contrafacere. Din cele spuse pînă acum e limpede că Procopius nu poate fi considerat un adevărat exeget; cel mult se poate observa că izvoarele pe care le folosește
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
astfel imposibilă. Mai multe duhuri de rătăcire. Cea de‑a doua categorie de texte, mult mai cuprinzătoare, menționează mai multe „duhuri ale răutății”, în general în număr de opt, anunțând lista celor opt duhuri rele (8≅(4Φ:≅∴) transmisă de Evagrie Ponticul și însoțită de comentariile sale în Tratatul practic. În acord cu Testamentul lui Ruben (3, 3‑9), există șapte duhuri „specializate” ale rătăcirii, la care se adaugă un duh general. Primele șapte sunt: duhul desfrânării (care locuiește în simțuri); duhul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Urmează cursurile școlii generale și pe cele liceale la Constanța (1959-1971), apoi Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1971-1975), specializându-se în limba și literatura engleză. Va fi profesor la Constanța (1975-1991), ulterior redactor la Editura Pontica (1992), la „Tomis” (1993-1999) și redactor-șef la „Amphion” (din 1999). Debutează cu poezie la revista școlară „Zări albastre” în 1968, iar editorial în 1974, în volumul colectiv Caiete de poezie, publicat de Editura Eminescu. Mai e prezent în „Ateneu
SLAPAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
din 1936. El omite să(-și) explice de ce momentul iernii 1940 contribuie atât de rapid la coagularea nuvelei. La 5 iunie 1939, un oarecare E.V. Haralambie (care subscrie la Zalmoxis) Își Încheie scrisoarea cu rugămintea: „Ceva În legătură cu orientalistica română pentru Pontica dacă ne trimiteți...” 1 - or, aici nu apare o temă frecventă la Eliade, ci poate urmarea unor discuții anterioare. Și totuși există un răspuns foarte clar: maeștrii se reunesc prin surprindere Încă o dată. Ceea ce a motivat redactarea nuvelei nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
eroare în timpul războiului și, implicit, culpa tuturor purtătorilor de uniformă fascistă. La rândul său, „relegatul” Ovidiu din Bucuria de a fi îndurerat la Tomis (piesă apărută inițial cu titlul Ovidiu la Tomis) descoperă în lumea cosmopolită și coruptă a cetății pontice un modus vivendi al geților deloc barbar, așa cum și-l imaginase el până atunci, dând curs prejudecăților care circulau în imperiu. Dar totul pare tratat parodic, poetul roman vădește o maiestate găunoasă, semnele tragicului se șterg sub presiunea degradării și
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
Streinu o aprecia ca principala calitate a scrierii, anume aceea de a sugera într-un moment când „literatura epică românească pare a-și fi găsit menirea cu prefacerea erotismului în rut”. Cartea a fost socotită „primul roman al islamismului nostru pontic” (G. Călinescu). V. și-a strâns târziu, în volumele Cu scriitorii prin veac (1967) și Chipuri din viața literară (1970), o parte din memorialistică (Episoade din lumea literară, Momente din activitatea revistei „Viața literară”, File de jurnal etc.) și din
VALERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
daci pentru romani și geți pentru greci, așa cum Dunărea era Danubius pentru unii și Istros pentru alții. Ovidiu (în sec. I î.e.n. - I e.n.) ne vorbește în "Tristele" despre înghețul Dunării, pod pentru carele cu boi ale sarmaților. Iar în "Pontica" spune "Istrul cel cu două nume" - binominis Ister (I.VIII.12). În secolul I e.n., Plinius cel Bătrân ne spune că Dunărea are 60 de afluenți, iar delta sa șase guri, pe care le numește, în ordinea de la sud la
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
sindrom de sevraj semnificativ mai important decât fumătorii fără onirodramă. În particular a fost prezentă o iritabilitate, o agitație și o anxietate semnificativ crescute. Pentru a interpreta aceste rezultate s-a propus ipoteza unei sensibilizări a receptorilor nicotinici În regiunea pontică În cursul sevrajului tabacic, care ar antrena În cursul administrării nocturne de nicotină, o stimulare exacerbată a receptorilor. A rezultat o activitate ponto-geniculo-occipitală intensă, la originea unei activități onirice importante. Într-un al doilea studiu polisomnografic, s-a emis ipoteza
NICOTINA - BENEFICII VERSUS NOCIVITATE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by P. Boişteanu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1467]