350 matches
-
încredințeaza lui Clement puterea de a lega și dezlega păcatele, astfel, aspectele juridice au fost întărite. În secolul V, Imperiul Roman de Apus se afla în plină criză din cauza invaziilor barbare, în timp ce prestigiul și influența papalității creștea, mai ales în timpul pontificatului lui Leon cel Mare, care utiliza dreptul roman și a negociat cu Attila și Geinseric. Autoritatea papei era limitată la bisericile occidentale, conform decretelor pontificale adresate episcopilor si mitropoliților. Deținea o minimă influență asupra Orientului și de aceea s-a
Biserica Romano-Catolică () [Corola-website/Science/297536_a_298865]
-
Index este denumirea scurtă sub care este cunoscută o listă de cărți și autori, denumită, în latină "" (Index de cărți interzise). Aceasta s-a publicat în 1559, la inițiativa Inchiziției, sub pontificatul lui Paul al IV-lea și a fost confirmată de Conciliul de la Trento din 1564. Indexul era registrul Bisericii Catolice, în care erau înscrise toate cărțile considerate dăunătoare sau eretice, pentru că vin în contradicție cu dogmele bisericești. Cărțile aflate în
Index librorum prohibitorum () [Corola-website/Science/318698_a_320027]
-
studiile la seminarul diecezan din Bedonia și la colegiul Albertoni din Piacenza. În același an, a intrat la Academia Pontificala Ecleziastica, pentru a se iniția în diplomația Sfanțului Scaun. În 1961 a intrat la Secretariatul de Stat al Vaticanului, în timpul pontificatului papei Ioan al XXIII-lea. În anii care au urmat Conciliului Concililui Vatican ÎI, sub pontificatul papei Paul al VI-lea, Agostino Casaroli a dobândit reputația de a fi un diplomat apt să negocieze în mod eficient cu regimurile politice
Agostino Casaroli () [Corola-website/Science/328963_a_330292]
-
intrat la Academia Pontificala Ecleziastica, pentru a se iniția în diplomația Sfanțului Scaun. În 1961 a intrat la Secretariatul de Stat al Vaticanului, în timpul pontificatului papei Ioan al XXIII-lea. În anii care au urmat Conciliului Concililui Vatican ÎI, sub pontificatul papei Paul al VI-lea, Agostino Casaroli a dobândit reputația de a fi un diplomat apt să negocieze în mod eficient cu regimurile politice ostile Bisericii Catolice Române. În acest sens, a jucat un rol primordial în Ostpolitik-ul Vaticanului. Acordurile
Agostino Casaroli () [Corola-website/Science/328963_a_330292]
-
fost numit Secretar de Stat pentru Afacerile Politice ale Bisericii și hirotonit arhiepiscop "în partibus" de Cartagina de către papă Paul al VI-lea, la 16 iulie 1967 După decesul cardinalului Secretar de Stat Jean Villot, la câteva luni după începutul pontificatului papei Ioan Paul al II-lea, acesta îl cheamă la Secretariatul de Stat la data de 28 aprilie 1979. Deoarece nu era cardinal, Agostino Casaroli nu a fost numit Secretar de Stat, ci pro-Secretar de Stat. Agostino Casaroli a prezidat
Agostino Casaroli () [Corola-website/Science/328963_a_330292]
-
Mea Neprihănita. Dacă ceea ce vă spun se va face, multe suflete vor fi salvate și va fi pace. Războiul se va termina: însă dacă oamenii nu încetează să-L ofenseze pe Dumnezeu, un război și mai rău va începe în timpul pontificatului Papei Pius al XI-lea. Când veți vedea o noapte luminată de o lumină necunoscută, să cunoașteți că acest lucru este un semn mare dat de la Dumnezeu, că el este pe cale de a pedepsi lumea pentru crimele sale, prin intermediul războiului
Cele trei secrete de la Fátima () [Corola-website/Science/326449_a_327778]
-
se facă în a doua jumătate a lunii mai. Beatificarea fostului papă Ioan Paul al II-lea a avut loc la 1 mai 2011 în Bazilica "Sfântul Petru" din Roma, stabilindu-se ziua de 22 octombrie (când și-a început pontificatul) ca zi de celebrare a Fericitului Ioan Paul al II-lea. Astfel, Parohia Poiana Micului a făcut urgent demersurile pentru a schimba hramul biserici din "Divina Îndurare" în cel de "Fericitul Ioan Paul al II-lea". Noua biserică din Poiana
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
anul 1912. Alfonso Borja, înainte de a fi numit cardinal, a lucrat ca profesor de drept la Universitatea Lleida, iar apoi ca diplomat al Regilor Aragon. El a fost ales Papa Callixtus al III-lea în 1455, la o vârstă înaintată; pontificatul lui a fost destul de scurt, fiind papă doar timp de 3 ani. Rodrigo Borgia (1431 - 1503), unul dintre nepoții lui Alfonso, s-a născut în Xativa, Regatul Valencia; fiul lui Jofré Llançol i Escrivà și Isabel de Borja y Cavanilles
Familia Borgia () [Corola-website/Science/323877_a_325206]
-
ilicită de durată cu Vanozza de Cattanei al Casei Candia, cu care a avut patru copii: Giovanni, Cesare, Lucrezia și Gioffre. De asemenea, Rodrigo a avut copii și cu alte femei, inclusiv o fiică, cu amanta lui favorită din timpul pontificatului, Giulia Farnese. Ca Alexadru al VI-lea, lui Rodrigo i-au fost recunoscute talentele în ceea ce privește politica și diplomația, dar în același timp a fost criticat pentru tendința sa de a cheltui în exces, vânzarea de bunuri ale Bisericii (simonie), desfrâu
Familia Borgia () [Corola-website/Science/323877_a_325206]
-
vaccino), „o suprafață prăfuită înconjurată de biserici mediocre, pe lângă care se ridicau unele coloane ce ieșeau din pământ pe jumătate, o suprafață melancolică și pustie”, de care nici un om cultivat nu se interesa. Anterior acestei perioade, în anul 1536, sub pontificatul lui Paul al III-lea, Carol Quintul, apărătorul creștinătății la acea vreme, a făcut o vizită la Roma. Pentru a-i înlesni trecerea pe sub arcurile de triuf ale lui Constantin, Titus și Septimius Severus, papa a dispus demolarea „a mai
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
Macuto, de la care a primit și supranumele popular de „obelisco Macuteo”. A fost reînălțat la răsărit de biserica Santa Maria in Aracoeli, pe Capitoliu. După aproape trei secole și jumătate, în 1711, a fost dus în piața din fața Pantheonului, pe timpul pontificatului lui Clement al XI-lea. Papa a cerut arhitectului Filippo Barigioni (1672-1753) să așeze monolitul deasupra unei fântâni preexistente, fântână construită de Giacomo Della Porta (1533-1602). Monumentul, dăltuit din granit roșu de Syena (Assuan), are înălțimea de 6,34 metri
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
și jumătate, până în 1748. Atunci, sub papa Benedict al XIV-lea, a fost readus din nou la lumină, în fața edificiului cu numărul 3 din Piazza del Parlamento, acolo găsindu-se o placă comemorativă. Reinstalarea lui s-a făcut curând, sub pontificatul lui Pius al VI-lea, între 1787 și 1792, în Piazza Montecitorio, în fața palatului cu același nume, sediu al parlamentului italian din 1871. Diversele fragmente găsite nu au permis reconstituirea integrală a monumentului, mai ales la bază. De aceea i
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
chiar atunci, sau mai târziu, sub domnia lui Domitianus, cel care a ordonat reconstruirea templului devastat de un mare incendiu din Roma. Obeliscul a fost regăsit în 1655 și reamplasat puțin mai departe, în 1667, în Piazza della Minerva, sub pontificatul lui Alexandru al VII-lea. Maestrul Bernini a conceput atunci un piedestal ieșit din comun, sub forma unui elefant din marmură, atașând și o inscripție inspirată din înțelepciunea înaintașilor: (« Sapientis Ægypti / insculptas obelisco figuras / ab elephanto / belluarum fortissima / gestari quisquis
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
în onoarea fiului său Romulus, mort în 309 e.N. Acolo a fost găsit rupt în mai multe bucăți. Obeliscul nu a intrat în planurile urbanistice ale papei Sixtus al V-lea (Quintus). El a trebuit să aștepte până în 1651, sub pontificatul lui Innocentius al X-lea, pentru a fi restaurat și plasat de Bernini pe fântâna sa din Piazza Navona (Fântâna celor Patru Fluvii), fostul stadion al lui Domitianus. Este vorba de Fântâna celor Patru Fluvii. Obeliscul este dotat cu un
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
regăsit monumentul în sec.al 16-lea. În 1633, s-a mutat în grădina palatului Barberini, apoi în Cortilla della Pigna, la Vatican. În final, el a fost reînălțat, de către Giuseppe Valadier în grădinile de pe colina Pincio, în 1822, sub pontificatul lui Pius al VII-lea (1799-1823). Obeliscul nedezgropat. Se află încă acoperit alături de biserica Sfântul Ludovic a francezilor și este cel de al 14-lea obelisc al Romei cu existență cunoscută.
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
trimitere la anul 1404, cu toate că papa Grigorie XII (1406-1415), cel menționat în fragmentul de pisanie pierdută, era ales în fruntea Bisericii Catolice abia după doi ani. Pornind de la această inadvertență, arheologul clujean Adrian Andrei Rusu înclină spre limita superioară a pontificatului acestui ierarh roman, propunând astfel anul 1414 ca timp al ridicării bisericii. Deși lăcașul de cult se impune privirii prin echilibrul formelor sale, adevărata valoare a bisericii se relevă la interior, acolo unde vizitatorul descoperă pe suprafața pereților existența unui
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
secreți (camerieri onorifici cu veșmânt violet, camerieri "extra Urbem", capelani secreți onorifici și camerieri onorifici "extra Urbem") au fost abolite. Originea lor datează din vremea Papei Urban al VIII-lea (1623-1644). Serviciilor lor nu mai sunt remunerate începând din timpul pontificatului Papei Pius al VI-lea (1775-1799). Documentul de numire a lor, acordat de obicei la cererea episcopului lor, este emis de către Secretariatul de Stat. Membrii capitului unei biserici din Roma și a catedralei din Lodi poartă acest titlu deține acest
Capelan al Sanctității Sale () [Corola-website/Science/328125_a_329454]
-
lui Maxențiu. Cunoscut în lumea vremii ca "Domul Faustan" sau "Casa Faustei", palatul Lateran a fost în cele din urmă oferit episcopului Romei de către Constantin. Data exactă a donării nu este cunoscută, însă se crede că s-a realizat sub pontificatul papei Miltiade, pentru a găzdui un sinod în anul 313 ce a alunecat în declanșarea schizmei donatiste, prin declararea donatismului ca erezie. Bazilica palatului a fost lărgită și înfrumusețată, devenind în cele din urmă catedrala Romei, scaunul papilor ca patriarhi
Bazilica Sfântul Ioan din Lateran () [Corola-website/Science/329192_a_330521]
-
pe mormântul Sfanțului Pavel (Paul). Acest edificiu a fost extins în anul 370, sub domnia lui Valentinian I. În anul 386 împăratul Teodosiu I a început ridicarea unei bazilici mai mari, insă lucrarea, incluzând mozaicurile, nu a fost terminată până la pontificatul lui Leon I. Poetul Prudențiu a descris monumentul în câteva fraze expresive. Fiind dedicată și sfinților Taurinus și Herculanus, martiri în Ostia secolului al V-lea, aceasta poartă și denumirea de „bazilica celor trei domni”. Din bazilica antică nu s-
Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor () [Corola-website/Science/329199_a_330528]
-
el "își pregătește acolo propria Biserică" și, privat de dreptul de a preda la facultatrea de teologie, duce o activitate pastorală. Abia începând din 1960 orizontul său se va degaja puțin câte puțin. După această condamnare la tăcere în cursul pontificatului papei Pius al XIII-lea, a fost, în sfârșit, numit consultor al comisiei teologice de pregătire a Conciliului anunțat de papa Ioan al XXII-lea, în 1960, alături de Henri de Lubac, apoi a participat la lucrările conciliului Vatican II (1962-1965
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
ales numele de papă în amintirea lui Francisc de Assisi. Cu aceeași ocazie a spus că i s-a sugerat să-și ia numele de "Adrian", în semn de continuitate cu papă Adrian al VI-lea. Slujba de inaugurare a pontificatului sau a avut loc la 19 martie 2013. La această slujba a participat și patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului. Prezenta patriarhului de Constantinopol a constituit o premieră pentru epoca modernă. În data de 25 mai 2014, la 50 de ani
Papa Francisc () [Corola-website/Science/328849_a_330178]
-
este, pentru credincioșii romano-catolici, prima zi a Postului Mare. Sărbătoarea a fost instituită în timpul pontificatului lui Grigore I cel Mare. Cele două zile de dinaintea Miercurii Cenușii sunt, în lumea catolică, punctele culminante ale carnavalului. Denumirea „” se datorează obiceiului ca ramurile de salcie (palmier, măslin sau de alt arbore) sfințite cu ocazia Floriilor de anul trecut
Miercurea Cenușii () [Corola-website/Science/331457_a_332786]
-
Criptei Papilor (în italiană: "Cappella dei Papi"), care conținea odată mormintele mai multor papi din secolele II-IV d.Hr. Se crede că această catacombă a fost creată de către viitorul Papă Calixt I, ce era pe atunci diacon al Romei, sub pontificatul Papei Zefirin, prin lărgirea hipogeului creștin timpuriu deja existent. Calixt a fost înmormântat în Catacomba lui Calepodius de pe Via Aurelia. Cripta a căzut în desuetudine și decădere după ce moaștele pe care le conținea au fost mutate din catacombe în diferite
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
sunt câteva cripte așezate deoparte, vizavi unul de altul, cu mormintele papei Caius (cu o inscripție) și papei Eusebiu, care a murit în Sicilia, unde a fost exilat de Maxențiu și al cărui corp a fost adus la Roma, în timpul pontificatului lui Militiade; pe o copie de marmură de la sfârșitul secolului al IV-lea (ale cărei fragmente pot fi văzute pe peretele opus) poate fi citită o inscripție a lui Damasus care evidențiază rolul lui Eusebiu în aplanarea schismei din biserica
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
guvernului condus de Konrad Adenauer. Contextul acestei noi politici a fost destinderea americano-sovietică din anii 1970. Termenul de "" este folosit și pentru a desemna încercarea de detensionare a relațiilor Bisericii Catolice cu Uniunea Sovietică și cu blocul comunist din timpul pontificatului papei Paul al VI-lea. Inițiată de Willy Brandt în calitate de ministru de externe și continuată în mandatul său de cancelar federal al Germaniei, "Ostpolitik" avea ca obiectiv destinderea relațiilor cu statele din blocul comunist, recunoașterea Republicii Democrate Germane ca stat
Ostpolitik () [Corola-website/Science/334537_a_335866]