371 matches
-
e un lucru foarte mare... Într-un poem plin de umor al lui George Topîrceanu apare ca personaj un filfizon care se crede filozof. El scrie cu emfază într-un album: „Amorul e un lucru foarte mare...“ și iscălește: Guță Popândău. Un asemenea personaj există și în realitate. Se numește Simion Todorescu. Ca și Guță Popândău al lui G. Topîrceanu, Simion Todorescu așterne pe hârtie banalități, considerându-le cugetări profunde. În cea mai recentă carte a sa, Gândul și cuvântul (prefață
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
apare ca personaj un filfizon care se crede filozof. El scrie cu emfază într-un album: „Amorul e un lucru foarte mare...“ și iscălește: Guță Popândău. Un asemenea personaj există și în realitate. Se numește Simion Todorescu. Ca și Guță Popândău al lui G. Topîrceanu, Simion Todorescu așterne pe hârtie banalități, considerându-le cugetări profunde. În cea mai recentă carte a sa, Gândul și cuvântul (prefață de prof. univ. Ion Drăgan, Mirton, Timișoara, 2001), el se pronunță fără complexe asupra unor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu fu în stare decît să rupă o bucată mare de ciocolată și s-o vîre toată în gură. Păi eu de ce nu le dădeam voie să sape acolo? se adresă străinilor Nicanor. Nu știu eu de ce-s în stare popîndăii ăștia? Parcă o dată le-am spus să-și vadă de învățătură și să nu mai scurme în ruine? De asta am îngrădit zidurile și așteptam să vină specialiștii, să înceapă lucrarea. Dar ei tot nu s-au astîmpărat și uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cît mai curînd posibil. Tot atunci a fost anunțat și domnul Nicanor, secretarul primăriei, care, după ce s-a angajat să meargă și el cu orice preț, a declarat foarte furios: Eu nu mă las pînă nu rup picioarele la cîțiva popîndăi de ăștia, care umblă pe toate coclaurile și aduc numai ponoase! Nu a dat însă nici un nume de popîndău, pentru a nu-l supăra pe Iancu Răgălie, pe care-l știa cumnat cu Bărzăunul. Iată deci ce furtună mare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să meargă și el cu orice preț, a declarat foarte furios: Eu nu mă las pînă nu rup picioarele la cîțiva popîndăi de ăștia, care umblă pe toate coclaurile și aduc numai ponoase! Nu a dat însă nici un nume de popîndău, pentru a nu-l supăra pe Iancu Răgălie, pe care-l știa cumnat cu Bărzăunul. Iată deci ce furtună mare a stîrnit Nuțu cu flecăreala sa. Și n-ar fi fost nimic dacă lucrurile s-ar fi înmormîntat aici. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
s-a întîlnit pentru prima dată, cu adevărat, cu el însuși... Și era puternic!... Simțea clocotind în el toată puterea lumii și se mira cum de nu și-a dat seama pînă atunci că el nu-i un oarecare, un... popîndău, cum îi zicea uneori domnul Nicanor, ori... auzi tu, "rămășiță", cum i-a zis Matei! Nu, hotărît lucru, se întîmplase ceva deosebit cu el. Parc-ar fi sorbit apă vie dintr-un izvor vrăjit... Se apropie iar de locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
la mănăstirea Floreni. Măicuța, Îi devenise, ei, nume, datorită faptului, că, fiind prima, din familia lor numeroasă, iar mama murindu-i de timpuriu, ea a rămas să-și crească, alături de tată, frații și surorile. Se dezmierdau, cât erau cât niște popândăi și popândele, reciproc, rostind același cuvânt: măicuța. Și Măicuța i-a mers numele, apoi, până În zilele noastre. Lui, numele de Tăicuță, i l-a pus, din greșeală, un frate mai mărișor, pe care, tatăl, l-a trimis la primărie, să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
auzi potcoavele pe lespezi, când gândesc, li se mai întâmplă, nu te hlizi, se freacă pietrele de moară și te-asurzesc zbaturile, când sunt subtili, ar trebui să strigi ca ardeleanu’... „pușcăăă măăă!”. Dar știi ce te lasă mut ca popândăul și-ți dă brânci să faci stânga-mprejur în tine însuți, să tragi podul de la mal? Te uiți și nu-i vezi, nu-s, deși sunt în proximitatea ta. Ăștia te-aruncă-n paradox direct de pe laviță, îți trag rogojina de sub picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
acolo, la pârliții ăia, au mai fost, o să mai fie, ne-neacă Cel de Sus, ne scutură, dar noi parcă n-avem ochi... Extratereștri? Asta-i o prostie! - Chiar e, Grigore... - Zic oamenii c-au năvălit și șoarecii de câmp, popândăii și guzganii și bizamii, se-adună-n cete în mijlocului drumului, dar sunt mai altfel, unii albi, alții maronii, alții cu blana mai mare și cozi mai scurte, stau așa, poți să-i claxonezi, bagi farurile pe ei, nu mișcă, îs mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de meri pitici cu fructe albastre. Foamea trezită din amorțeală o îndemna să guste din acele fructe. Rupând un măr, începu să sune toată pădurea cu mii de clinchete și să apară în întâmpinarea ei iepuri, veverițe, căprioare, chiar și popândăi. Iepurii îi înmânară o varză galbenă, veverițele îi oferiră nuci roșii, iar căprioarele scoarță dulce de copac, care se chema scorțișoară. Hrana naturală îi reda puterile și porni în explorarea locului, însoțită de ființele insulei. La prima cotitură găsi un
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
să le coc copiilor o turtă de mălai. Da' mâine ce-om face? DĂNILĂ (vine cu vreascurile): Iaca lemnele. SMARANDA: Doamne, omule, că multă minte-ți mai trebuie! Numai gardul nu-l pusesem până acu' pe foc! Mi-ai venit popândău cu două bețe-n mână! DĂNILĂ: Alta n-am. (trece iar pe prispă și ascute securea) VASILICĂ (de la colțul casei): Gata-i, mămucă? Drept să-ți spun, acuși ne terminăm de foame! Gheorghiță, săracu', roade niște clei de pe trunchiul vișinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Merge către banca de lângă colibă, scote de sub anteriu o tablă de țintar, iar din buzunarele foarte adânci boabe de porumb, apoi boabe de fasole. Așază tabla pe bancă, se așază și el, călare. Potrivește boabele.) Hai, Sisoe, nu mai sta popândău! SISOE (se așază de cealaltă parte a tablei): Eu, frate Habacuc, drept să-ți spun, nu prea am chef de joc. Țintarul, pentru mine, e joc de migală, și mai bine mă las păgubaș. HABACUC: Da' unde s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fermecătoarea o făbricuță de conserve... Mișcîndu-se cu îndemînare în beznă și părîndu-i-se că-și reperase dușmanii, deșiratului i se zburli părul de pe spinare și trase, c-o mișcare scurtă, decojind husa de pe un morman de cărți. Sărind în dreapta ca un popândău speriat, seceră prin exterior o vitrină orizontală, dintr-acelea în interiorul cărora se expuneau Operele tovarășului Nicolae Ceaușescu, la intrarea în casele de cultură și în școli. Hărmălaie inutilă. Damigenele sau dușmanii nu erau nici aici. Pentru a nu-i îngrozi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gură. (Privindu-l de jos în sus, Doru îi putu zări, pentru câteva clipite, firele monstroase de păr, țâșnind și înfoindu-se din pereții nărilor puternic vascularizate.) - Ai auzit, măi piticanie? - ... - Și de asta ce mai zici de toate astea, popîndăule? - Nu zice nimic. Tace ca apa. - Cu ce neobrăzare o să le povestești tu, tovarășilor din Conducerea de Partid, că nu te mai poți opri din sculptat buciume, porți, jgheaburi, donițe sau draci să te pieptene?! - Nu pare un obstacol destul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ca naiba, Maiestate. — Ei, asta Înseamnă că exiști. Hai, acu’ valea de-aici! Ieși și tu la aer. Provoacă pe cineva la duel. Petrece timp cu anarhiștii sau măcar cu călăul din Salonul 4. Ăia-s oameni de acțiune, nu popândăii tăi. Înviorat, Descartes țâșni din pat, luându-și din zbor caiețelul În care nu mai notase nimic de câteva zile bune. În prag, Împăratul Îl opri. Și, te rog, vorbește cu Spinoza să-mi facă altă pereche de lentile. Cele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o gîrlă. Toamna era începută: în coloarea mai lîncedă a frunzelor cobora tristețea iar tăcerea mirosea a moarte; din vîrful plopilor se auzeau foșnete. Urcam pe coasta ca un pîntec de bivol culcat. Sus, în șea, dintre spini izbucni un popîndău. Era un copil care își înălța gîtul, oprindu-se cu degetul în gură. Pe cer, în spatele său, alunecau nori destrămați. Cînd m-am apropiat, băiețelul fugi scărpinînd parcă pămîntul. O căruță mă ajungea din urmă. Duhnind a borhot, două putini
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Erau șase popi și puzderie de lume În urma celor două coșciuge. Tot la cincizeci de metri se opreau și tot cortegiul Îngenunchia În praful drumului. A trebuit să facem la fel, nu puteam rămâne doar noi În picioare ca doi popândăi. În tot acest timp, mi-am dat seama deodată, eu făceam un singur lucru: Încercând să-l recunosc pe prietenul meu Mușu din fire Întrerupte sau Înnodate sau care se păstraseră Întregi, Încercam de fapt să-l țes așa cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cei, mai ales din Transilvania, care purtau numele de Pop și mulți alții. Apoi nota că pop Își are originea În limba bulgară, că popa vine, normal, din slavă, popu, dar aducea În discuție și un cuvânt cu etimologie necunoscută, popândău, În formarea căruia era sigur că se amestecase și o interjecție și asta era, după el, o povadă sigură a vechimii cuvântului. Zicea că popândău existase mai Întâi În locuțiunea formată de la interjecție și că asta desemna un „mod anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vine, normal, din slavă, popu, dar aducea În discuție și un cuvânt cu etimologie necunoscută, popândău, În formarea căruia era sigur că se amestecase și o interjecție și asta era, după el, o povadă sigură a vechimii cuvântului. Zicea că popândău existase mai Întâi În locuțiunea formată de la interjecție și că asta desemna un „mod anume de a se așeza, de a sta drept, de a țâșni, de a izbucni, de a sări drept În picioare, de a rezista, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de a rezista, de a fi de neclintit“. De aici insista pe sensul metaforic și extrăgea două sensuri: stâpl de sprijin și a sta drept. Era ispititor, după asta, să accepți că cele două sensuri sunt emblematice pentru români. Animalul popândău, zicea el, și-a luat numele mai târziu și tocmai din cauza poziției lui preferate. Comenta apoi virtuțile și servituțile acestui sens al numelui Popescu, „cel care stă semeț“, dar și „cel care se sumețește și când dușmanul e mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cântec propriu al urechii interne. Când și când, la cotiturile drumșorului printre lanuri, ori la o coborâre într-o vâlcică, dădea peste pâlcuri de copaci care abia își clăteau frunzișul; turturele băteau din aripi și-și luau alene zborul; un popândău îl aștepta neclintit la marginea pulberei, până ce simțea cutremurul roților panerașului și trapul calului; atunci intra cu regret în căsuța lui subpământeană, ca să iasă iarăși în urmă, să cerceteze cu curiozitate ce a fost; paseri străine pluteau în înălțime; mai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
uit orice Giulie, nu m-am urnit din loc cu toate că ne striga Edy de zor. Ei deja ajunseseră unde trebuia, la intrarea oficială a unui bloc somptuos, fără portar. Ne-am grăbit cu Mimi alergând de mâini, veseli ca doi popândăi. Giulia chemă liftul care numai ei îi răspundea la comenzi; a venit cu opinteli, cu staționări nejustificate, destul de repede. Am urcat la ultimul nivel. - Până aici ați plătit! Ne spuse ascensorul, după ce a oprit... culmea, destul de lin, având mișcarea asemănătoare
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
un perciun. NOAPTEA MILIONARILOR Sub acest generic entuziast aprobat de doamna femeie de serviciu începe noaptea demolatorilor de sarmale în foi de viță. Transmitem de la Centrul de Prevedere a Timpilor un interviu cu celebra prezicătoare cu gura mare, madame Ofelia Popândău, fostă Uță, cea care a anunțat cu exact cin’șpe zile înainte de a se produce celebrul cataclism: cel de-al patrulea divorț de cel de-al doilea soț. Doamnă... Lady end my frend’s și domnilor ambasadori. Doamnă, lipsesc ambasadorii
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
lîngă dîrele de sînge de pe drum Începuseră să se strîngă fluturi albi și galbeni. Nu știam că fluturii mănÎncă sînge, spuse Red. — Nici eu. — Sigur, cînd mergeam noi la vînĂtoare era prea frig pentru fluturi. CÎnd vînam noi În Wyoming, popîndăii și cîinii de prerie se băgaseră deja la hibernat. Azi sîntem În 15 septembrie. — MĂ duc să văd dacă chiar mănÎncă. Vrei ochelarii mei? Se uită un timp și apoi spuse: — SĂ fiu al dracu’ dacă-mi dau seama. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu făină. Dacă voi fi pe tractor cu Drâmbă, altfel vor sta lucrurile” - vindeam eu pielea ursului din pădure, fără să știu rezultatul exact al raportului lui Mișa. La un moment dat, Îl văd că Îi umblă capul ca la popândău. „Mă caută” - mi-am zis. Când a dat cu ochii de mine, mi-a făcut semn să merg la el. ― Ce ai reușit să faci, Mișa? ― Harașo. Drâmba vine la Costea... ― Spasiba, Mișa - am ținut să i mulțumesc În limba
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]