3,008 matches
-
întâi întrucât cuprinde primele versuri de Goethe traduse de un român - probabil de Gh. Asachi, editorul publicației - și în al doilea rând pentru că subliniază momentul receptării operei poetului în principatele românești. O receptare care, la rândul ei, merită un mic popas, întrucât ne descoperă o stare de lucruri definitorie, în genere, pentru începuturile literaturii moderne românești. Într-o cunoscută bucată de proză memorialistică, Nicolae Bălcescu în Moldova, Vasile Alecsandri a remarcat: "...în anii dintâi, adică de la 1839 până la 1845, francezii și
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
și-o formează - dacă și-o mai formează - despre trecut din cărți, din albume, din filme. Când plecăm de aici, port cu mine o lungă trenă de nostalgii. Pe una dintre "Diagonale" mergem apoi și tot mergem, cu un scurt popas de espresso energizant la "Cafe Saula", în căutarea Sagradei. O găsim pe la cinci, împresurată de gigantice macarale-girafă și de mulțimi perplexe. Cum devenim și noi. Pentru un arhitect normal, numai gândul de a concepe proiectul unei catedrale unice, cu cinci
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
capitolele participative, făcute să vezi locul prin ochii călătorului, de la graniță încolo. În Abisinia se ajunge plutind pe Marea Roșie, spre Somalia franceză. Neplăceri la vamă - cine nu le cunoaște, în orice colț al lumii! Întîlnirea întîmplătoare cu un hotelier, și popasul fericit în proprietatea lui din port. Călătoria mai departe, spre Abisinia, cu trenul. Printre cele mai scumpe din lume. Povestea drumului de fier, cu ingineri elvețieni, francezi, și cu englezi și indieni cîrcotași. Trenul care pleacă de două ori pe
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
Scriitorul și dublul său, Generăleasa și dublul ei, Prințul și Prințesa - ieșiți din lada cu jucării - cei doi miniștrii, apariții becketiene, clovni amari și ridicoli, Bucătăreasa și Tăietorul de lemne. Chestiunea asta amplifică drama, rostită sau intuibilă, a fiecărui personaj. Popasul pe care spectatorul poate să-l facă mai tare, astfel, pe lîngă un personaj sau altul, prelungit de dublul său este consistent. Ideea regizorului se susține nu doar filosofic, să spunem. Ci și prin acea repetitivitate - de cuvinte sau chiar
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
ceea ce s-a petrecut în timpul comunismului. Mă ambiționez să nu cred. Și dacă este așa, fie și în parte, este vina părinților, a profesorilor, ei înșiși neatașați de subiect. De ce se întîmplă asta ar putea să fie subiectul unui alt popas. Sîntem de acord, în mare parte, că este esențial cu ce imagini crești, ce vezi în jur zi de zi, în casă, pe stradă, ce auzi, ce îți populează mintea, ce îți provoacă existența să fie altfel. Ieșită din șabloane
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
pure,/ c-un rîu o împărțeam în două,/ o adunăm cu o pădure.// Se prelungea în promontorii/ pămînt de pază, neștiut,/ ademenind din cer cocorii/ porniți spre-un orb și ciclic sud.// îndrăgostit, dăm țărmuri drepte/ și golfuri corectam, afunde,/ popas de zboruri să se-ndrepte de pretutindeni spre oriunde" (O insulă). Limbajul apare șlefuit cu o dexteritate artizanala remarcabilă, care ni-i rememorează pe Ion Pillat și Ștefan Aug. Doinaș. Dar pînă aici se vădește mai curînd o înaltă școală
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
aduc acolo, în preajma misterului. A unui fel de laborator unde se prepară jocul, unde se pune la cale ludicul, unde ni se vorbește despre eternul început. Cu alte cuvinte, despre actor. Mărturisesc că cel care a determinat de data aceasta popasul meu în a înțelege, și altfel, arta histrionului este regizorul Mihai Măniuțiu. Și cartea sa apărută anul acesta la editura Humanitas, Despre mască și iluzie. Mai precis, titlul unui capitol, "Despre eternul început". A fost punctul zero în drumul pe
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
unui munte urcat, călcînd piatră cu piatră și acum parcă unde te duci, unde ai treabă, cu munte cu tot odată." Filozoficale poeticești, tot ce rămîne, peste vreo două generații, din volumul ăsta. Nu traseele copilăriei - e mai interesant un popas pe Discovery decît oarece baliverne despre lună, sau despre poli, nu morala, sănătoasă, dar fugită, o clipă, de-acasă, nici măcar pozele, bulbucate, făcute cîrlig. Ci rimele, multe ingenioase, și jumătățile de frază în care la copilărie, plecare, oameni cu care
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
pagină a revistei (nr. 278-279), un gînd al scriitorului de o mare actualitate: "Am credința că oamenii care pleacă ușor sînt de o superficialitate sufletească acută. E cu neputință să ai aderențe cu un loc care ți-a slujit de popas și să nu-ți creezi, în atmosfera lui, anume adevăruri necesare echilibrului tău interior. Numai licheaua simplă și pură pleacă fără să se rupă și vine fără să se situeze. Un peisagiu este un adevăr, pe care - plecînd - îl contrazici
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9391_a_10716]
-
lăsat-o să-și continue jocul și cuprinsă de vârtejul amețitor am plecat spre înțeleapta Toamnă. Plină de rodul greu își apleca fruntea gânditoare spre pământul plin de culoare. Peste tot miroase a fructe coapte și a pâine caldă. Dar popasul meu nu a fost prea lung. M-am trezit într-o lume minunată. Totul este fermecător. Boabe de mărgăritar îmi mângâie obrajii rumeni. Un val de borangic îmi acoperă fața și o voce rece îmi spuse: Fetițo, îmi pare bine
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
soarelui o alungă, Veniră și păsările călătoare. Pe cerul albastru care se oglindea în apele limpezi venea un stol uriaș de rândunele, care umbrea pământul și acoperea seninul cer. Stolul se opri într-o poieniță. În timp ce păsările obosite făcură un popas să se odihnească, un puișor zglobiu și obraznic cerceta locurile. Prin iarba umedă zări un ghiocel plăpând. Sări în jurul lui și îl întrebă mirat: Ce ești tu ? Ce cauți aici ? Ce vrei ? Eu sunt un ghiocel. Aici, în poieniță, m-
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
cunoașterea, prezentarea situri-lor istorice galo-romane, a specificului mediului forestier, a faunei, a florei. în acest mediu al naturii au loc întâlnirile cu muzica, cu muzicienii profesioniști, iar aceasta în spațiile cu totul neconvenționale ale unui luminiș de pădure, momentele de popas în care menuetele cvartelelor de Haydn sunt îngânate de cântul păsărilor ce planează dintr-un arbore în altul. Am aflat, spre exemplu, că încă la sfârșit de secol XV, François I - cel care l-a găzduit pe Leonardo la castelul
Sezon estival la Paris by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9479_a_10804]
-
amestecă duioșia și asprimea, iubirea paternă și luciditatea de stăpîn. Iar în subteranul acestui amplu discurs imagistic, în componentele lui esențiale meditativ și grav, se ascunde, alături de o permanentă oscilație între metafizic și grotesc, și o insațiabilă bucurie ludică; un popas confortabil sub orizontul gratuității. Ca tip de sensibilitate și ca formă de aspirație către universurile dense și animate, în care materia și raza fecundatoare a spiritului se amestecă în doze sensibil egale, Tudor Zbârnea face parte din familia artiștilor al
Ieșirea din haos - artiști basarabeni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9506_a_10831]
-
legat prin fire vitale și nesubstituibile de țara în a cărei limbă trăia. În corespondența cu Blochmann, Heidegger vorbește despre Pădurea Neagră mai mult decît despre orice și, lucru și mai grăitor, mai cu drag decît despre oricine. Potecile, drumețiile, popasurile, zăpezile și partidele de schi, tihna din cabana de la Todtnauberg și inspirația pe care o simțea atunci cînd se afla între pereții ei, toate îi țineau loc de ambianța menită oficierii unei gîndiri speculative. Fără aceste detalii esențiale, opera lui
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
de Petru Dumitriu. E un procedeu al realismului socialist ca realism critic, procedeu pueril, dacă nu ar fi perfid. Proza lui Petru Dumitriu are capacitatea uluitoare de aglutinare a timpului istoric. Cronică de familie se extinde pe verticala temporalității, marchează popasuri reconstitutive, nu fără a sări etape întregi. Toate cărțile sale din perioada comunistă, din 1948, când tipărește nuvela Dușmănie, până în februarie 1960, când evadează în Berlinul de Vest, se bazează pe unul și același principiu de juxtapunere a episoadelor, fie
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
În amoruri, în călătorii, în plimbări. Petice de libertate pe care vălmășagul lumii le ocolește. Pe urmă muzeele, casele locuirii istorice. Luvru, Carnavalet, Cluny. Și altele, enumerate la plural: Muzee. Musée de l'homme. Parisu-ntreg e-așa ceva. Între plimbări, popasuri. La UNESCO, bunăoară, reținut de Margareta Sterian ca reper. Acolo, "imaginea universului domină". Iar partea lui de sus, a sediului modern, din sticlă, e "o colivie prinsă de cer". Nu poate, din chipul pictat al Parisului, să lipsească Montmartre. Acolo
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
Timp nu mai am/ pentru dilatarea spațiului./ Am venit să aprind candela/ ultimei nopți./ (Ușa nu este lumină/ nici peretele întuneric./ Fericirea ați consumat-o în Eden. Perfidă ideea de om pe cerul albastru./ Poate că Terra este doar un popas.)/ De auziți un zgomot la plecare.../ a fost o idee fără azi! (Vasile Chirilă, Râmnicu Sărat). * Ar fi mai bine să nu vreți să aflați deocamdată, formulată politicos, părerea despre poeziile dvs. pentru copii. Păstrați-vă bucuria de a le
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]
-
discreția mea. Gesturi de toate felurile. Lustre, de forme și dimensiuni care nu solicită variația, suspendate de tavane joase, apăsătoare. Lustre care, nu știu de ce, nu dau niciodată o lumină vie. Aglomerări de obiecte, ființe strecurate în mișcări nedefinite. Fugă, popas, frici, viață, moarte, resemnare, bucurie, nostalgie. Fugă, popas... Proiecțiile mele pe destinele lor. Ciudat palimpsest. Căutare identitară. Fantasme potențate de acest fel de voaiorism al meu. Ce nu văd, completez cu imaginația. Ore și ore. Corpuri și povești. Blocuri, blocuri
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
forme și dimensiuni care nu solicită variația, suspendate de tavane joase, apăsătoare. Lustre care, nu știu de ce, nu dau niciodată o lumină vie. Aglomerări de obiecte, ființe strecurate în mișcări nedefinite. Fugă, popas, frici, viață, moarte, resemnare, bucurie, nostalgie. Fugă, popas... Proiecțiile mele pe destinele lor. Ciudat palimpsest. Căutare identitară. Fantasme potențate de acest fel de voaiorism al meu. Ce nu văd, completez cu imaginația. Ore și ore. Corpuri și povești. Blocuri, blocuri, blocuri. Urîte, sordide. În afara oricărei noțiuni care ar
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
ancheta, a declarat ziariștilor că Liston începuse să se dezbrace cînd a fost surprins de moarte. l Pe traseul vizitei Sanctității Sale se asfaltează în draci. l Consiliul i-a cerut generalului să demisioneze din proprie inițiativă. Publicitate l Restaurantul "Popasul căprioarelor" și "Calul bălan", cu specific autohton, sînt două din tentațiile stațiunii, iar policlinica balneară oferă eficiente mijloace de tratament. l Gustări variate contribuie la menținerea condiției fizice a conducătorilor auto, sporind astfel siguranța circulației pe șoselele noastre. l Developăm
Pescuitorul de perle by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9717_a_11042]
-
zăpăceală". Goldoni, acela pe care tatăl lui, doctor, îl lua la patul pacienților, apoi acela turbulent, stricînd liniștea colegiului de unde-l dau afară și, în fine, bonomul luînd chipul operei, povestită cu haz și citată copios e și el un popas din vizita de plăcere. Numără multe asemenea șederi pe cîte un țărm sau altul al literaturii o carte trecută de opt sute de pagini. Neputîndu-mă opri la toate, sar aproape de sfîrșit, la un articol care închide o legitimă indignare. Diletantismul și
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
văd om la locul dumitale și îți plac poveștile lui Pâcu. Ba ai mai spus că știi și dumneata destule. S-a găsi ea vremea când să le spui... Noi aiștia, cărăușii, așa ne mai descrețim frunțile. Pe la câte un popas ca aista... Mulțămim frumos. Si dacă nu-i nimeni împotrivă dintre tovarășii dumitale, iaca am să-ți dau ascultare. Spunând acestea, și-a luat ulcica de pe măsuța lui și s-a așezat lângă moș Dumitru. Pâcu încă mai avea de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
coada convoiului. Pe urmă...vedem noi - a hotărât moș Dumitru, după ce s-a sfătuit cu Pâcu. Au ieșit la drum...Când cornul lunii și-a ridicat un colț deasupra Măgurii, iar puzderia de stele a împestrițat cerul, cărăușii făceau primul popas în marginea pădurii. Să hodinim boulenii, că până dincolo de pădure ne așteaptă partea ce mai grea a drumului - a propus moș Dumitru, cu vădită pornire spre dădăceală a noului venit. Cunosc drumul, moș Dumitre. Il cunosc de când eram tânăr holtei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cine mai știe ce se poate întâmpla! a continuat moș Dumitru cu povețele. Când au socotit că îi timpul și totul îi pregătit, au pornit... Zorii zilei - ca de obicei - le-au dat binețe de cealaltă parte a pădurii...La popasul pe care l-au făcut, Pâcu s-a apropoiat de moș Dumitru și i-a șoptit: Dumitre! M-am uitat cu mare băgare de seamă la Hliboceanu. Să știi că omul îi trecut prin multe. Așa că să nu duci nici o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mult de urcușul de la Lutărie - și-a dat cu părerea Ion Cotman. Avem noi ac și de cojocul lui - a răspuns încurajator Vasile Hliboceanu. Drumul printre râpile din pădure l-au coborât pe lumina slabă a înserării. Pentru că la scurtele popasuri Pâcu pufăia strașnic din lulea, moș Dumitru nu l-a iertat: Apoi ție, Pâcule, știu că nu ți-i frig. De ce crezi tu că nu mi-i frig, Dumitre? Păi cum să-ți fie, când ai hornoaica sub nas tot
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]