376 matches
-
a primit plată 500 de lei și cimitirul bisericii. Am mai găsit procesul-verbal și cererea sub numărul de înregistrare 12 din 5 iulie 1929, din care reiese că preotul Coman Andrei solicită un împrumut de 12000 de lei de la Banca Poporală Dragoș pentru cumpărarea unui cimitir (posibil să fie vorba de cimitirul de la Dragoș), unde, pe vremea acestui preot, construcția bisericii se continua. In anul 1947, la 30 iunie, parohia avea 1853 de credincioși greco- catolici, din care 912 bărbați și
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
pilite, cât cioplite și la lume împarțite” (1887), „Starostele sau datinile de la nunțile românilor ardeleni” (1890), „Povești din popor” (1895, editat sub auspiciile ASTREI și premiat de Asociație), „Bocete” (1897), „Românul în sat și la oaste, apreciat din cântecele lui poporale” și „Pântea Viteazul: tradițiuni, legende și schițe istorice” (1898), „Zidirea lumii. Adam și Eva. Originea Sfintei Cruci și cele 12 Vineri: după tradiții poporale și manuscrise vechi” (1901, ed. a 9-a în 1915), „De la moară: povești și snoave” (1903
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
și premiat de Asociație), „Bocete” (1897), „Românul în sat și la oaste, apreciat din cântecele lui poporale” și „Pântea Viteazul: tradițiuni, legende și schițe istorice” (1898), „Zidirea lumii. Adam și Eva. Originea Sfintei Cruci și cele 12 Vineri: după tradiții poporale și manuscrise vechi” (1901, ed. a 9-a în 1915), „De la moară: povești și snoave” (1903) etc., volumele de proză „Nuvele și schițe” (2 vol. 1898-1899), „Pilde și sfaturi pentru popor” (1900), „Nuvele” (1901), cât și o „Carte de cetire
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
România. La trei ani după apariția revistei "Biserica și Școala", la propunerea lui Ioan Mețianu, apare primul număr al "Calendarului diecezan" care, de asemenea, a supraviețuit până în anul 1948. În anul 1877 a asigurat elaborarea "Planului de învățământ pentru școalele poporale din districtul Consistoriului român ortodox din Arad", prin care a întărit statutul limbii române ca obiect fundamental în procesul de învățământ. A creat burse pentru formarea profesorilor și a mărit salariile profesorilor de la 600 la 1000 de florini. A instituit
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
local de școală, din cărămidă, cu etaj, între anii 1910 - 1912. Noul local de școală avea: șase săli de clasă, două cancelarii și patru încăperi folosite că locuința de către directorul școlii. Între anii 1910 - 1918 a purtat numele de Școală poporala de 5 clase fiind împărțită în școala de fete și de băieți. În anul școlar 1913 - 1914 frecventau școală un numar de 438 elevi din 475 înscriși care erau instruiți de 10 învățători. După anul 1918 s-a introdus învățământul
Comuna Straja, Suceava () [Corola-website/Science/302000_a_303329]
-
jurnalist și pedagog român, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române. Opera literară a lui este influențată de viața satului ardelean. Scriitorul a fost considerat de criticul George Călinescu un „instrument de observație excelent” al mediului rural, oferind în nuvelele sale "poporale" și în studiile sale o frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcție de statificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei, îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor. L-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Viena, iar la îndemnul acestuia a debutat
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
Mama sa, Ana, a murit de tânără, lăsând în urmă patru copii. Tatăl, Ștefan, s-a recăsătorit ulterior cu o femeie din același sat, Raveca, cu care a mai avut 6 copii. a urmat cele șase clase primare la școala poporală confesională română unită (greco-catolică) din Galtiu, apoi a urmat liceul la Alba Iulia. Ulterior absolvirii liceului, între 1909 și 1911, a fost trimis de către părinți în ucenicie la fotograful sibian Iainek, unde a învațat meseria de fotograf. După începerea Primului Război Mondial
Samoilă Mârza () [Corola-website/Science/311689_a_313018]
-
naționale marcată de Revoluția Română din 1848. Astfel, s-au remarcat membrii familiei de preoți greco-catolici Florianu, ofițerii Dionisie Drăgoiu, Ioan Măcelariu, Gheorghe Maxim, Dionisie Măierean, Ioan Moldovan care s-au implicat activ în administrarea fondurilor grănicerești alocate dezvoltării școlilor poporale din sudul Transilvaniei. Activitatea culturală a fost intens susținută prin coagularea în jurul Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român încă de la înființarea sa, a principalelor minți creatoare ale satului cum au fost pedagogul Moise Panga, Valeriu Florianu, Dionisie
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
perioada anilor 1879 - 1896, cu mici întreruperi a îndeplinit funcția de președinte al Eforiei școlare locale, militând pentru progresul școlii dar și pentru ridicarea actualei biserici. La moartea sa, a lăsat o parte din averea sa pe seama înființării unei biblioteci poporale în Racovița iar o alta, pe seama acordării de burse elevilor racoviceni dornici a urma cursurile altor școli sau de a îmbrățișa o meserie. Liviu Florianu ( n. 21 august 1893, Racovița - d. 12 mai 1973, Racovița) a fost primul născut în
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
Transilvănene, fiecare comună grănicerească a fost chemată să se pronunțe în ce privește folosirea pe viitor a "Fondului de montură". Majoritatea dintre acestea au optat pentru transformarea lui într-un "Fond Școlastic" din care să se înființeze și să se susțină școli poporale în toate localitățile locuite de foști grăniceri. Este important de precizat că la data desființării graniței militare valoarea Fondului de montură al Regimentului I de la Orlat era de 49.287 florini și 24 de cruceri, sumă însemnată pentru acele timpuri
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
Securitate comunistă. Bibliografie antumă Opera lui Onisifor Ghibu numără peste 100 de lucrări, printre care: „Limba nouălor cărți bisericești” (1905), „O călătorie prin Alsacia și Lorena, Țara și școlile ei” (1909), „Cercetări privitoare la situația învățământului primar și la educația poporală”, „Despre educație” (1911), „Școala românească din Ungaria” (1912), „Din istoria literaturii didactice românești”, „Universitatea din Cluj și institutele ei de educație” (1922), „Universitatea românească a Daciei superioare” (1924), „Portrete pedagogice” (1927), „Contribuțiuni la istoria poeziei noastre populare și culte” (1934
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
Dietei și Parlamentului imperial, în frunte cu Iancu Flondor și juristul Gheorghe Popovici (poetul Teodor Robeanu), s-a constituit într-un comitet cu scopul de a contribui la structurarea unui partid național puternic. Noua formațiune politică formată (denumită ulterior Partidul Poporal Național Român sau Partidul Național Radical Român) a încercat să preia conducerea Partidului Național Român din Bucovina. Organul de presă al partidului a devenit ziarul "Patria" (1897-1900), având ca principal finanțator pe Iancu Flondor, ziar editat de transilvăneanul Valeriu Braniște
Iancu Flondor () [Corola-website/Science/304851_a_306180]
-
fost primar al orașului Storojineț. În urma manevrelor autorităților austriece, în martie 1900, o parte din membrii partidului pactizează cu oficialitățile bucovinene, motiv pentru care Flondor demisionează din partid în același an. Împreună cu Gheorghe Popovici și Ioan Țurcan, întemeiază Partidul Național Poporal, având ca organ de presă "Deșteptarea" (înființat în 1893). Președinte al noului partid a fost ales George Popovici, iar Iancu Flondor a fost desemnat președinte al Comitetului Central al partidului, devenind șef al formațiunii după plecarea lui George Popovici în
Iancu Flondor () [Corola-website/Science/304851_a_306180]
-
învățat dragostea pentru trecutul Ucrainei și Bucovinei, povestiri despre Uman, despre isprăvile cazacilor zaporojeni Maksim Zalizniak și Ivan Gonta, și numeroase cântece populare din regiune. La vârsta de 5 ani cânta bine la vioară. A urmat studii primare la Școala poporală germană (absolvită în 1848), studii secundare la Gimnaziul din Cernăuți (absolvite cu diplomă de bacalaureat, în 1857) și studii superioare la Institutul Teologic din Cernăuți (1857-1860). La sfârșitul studiilor s-a căsătorit cu Leontina Bendevskaia, fiica directorului școlii din Siret
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
religioase de care aparțineau, măsură întărită și prin alte reglementări ulterioare, școala din Racovița având, se pare, acest caracter încă din 1851, consemnat ca atare în 1853. Astfel, bisericii îi revenea prin lege obligația de a conduce și controla școlile poporale, preotul local devenind de drept directorul școlii iar protopopul, tractual, inspectorul ei. Prin vicariatele și protopopiatele subordonate, consistoriul blăjean, a adus la cunoștința tuturor preoților prevederile rescriptului gubernial nr. 9062/1855 după care, școlile de pe teritoriul fostelor regimente românești de
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
ani în cadrul cursului „de toate zilele” și de cei între 12 și 15 ani în cadrul așa ziselor „școli cu repetiție”. Cursurile „de repetiție” nu erau însă obligatorii pentru cei care urmau o meserie precum și pentru absolvenții unor școli superioare celor poporale. Pentru școlarii săraci, se prevedea acordarea de manuale gratuite, procurate din fondurile școlastice sau din colectele inițiate în acest scop. Lipsit de un suport material adecvat, noul cadru organizatoric școlar n-a dat roadele scontate.Aceasta concluzie este reflectată în
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
conchidea în 1864 că școlile din Racovița ""trag de moarte"". De altfel, în 1865 școala din sat nici nu a mai făcut parte dintre școlile „sistematizate” pendinte de Arhidiecesa greco-catolică a Blajului, situația fiind asemănătoare ca și a altor școli poporale din tractul protopopesc greco-catolic al Sibiului. În luna iulie 1861, ""inteligența"" locală formată din Petru Florianu, Ioan Fleischer(Măcelaru), locotenentul Ioan Maxim, căpitanul Dionisie Drăgoiu și cancelistul Basiliu Halmaghi hotărăsc ca așa numita „Școală Nemțească” să se numească „Școala Națională
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
cuvenită Companiei a VII-a din „Fondul școlastic”. În cercetările sale, Cornel Lupea ia în considerare posibilitatea ca acestă școală să fi funcționat, bazându-se pe existența în arhiva parohiei Racovița a unui document intitulat „"Tabela sumaria privind statul scolei poporali si normale din Racoviția"”. Lipsită de un local corespunzător, această „școală normală” a fost abandonată odată cu începerea operațiunilor pregătitoare pentru înființarea „școlilor grănicerești”. Începând cu anul 1871, rând pe rând, pe teritoriul fostului regiment grăniceresc de la Orlat au fost organizate
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
Racoviția"”. Lipsită de un local corespunzător, această „școală normală” a fost abandonată odată cu începerea operațiunilor pregătitoare pentru înființarea „școlilor grănicerești”. Începând cu anul 1871, rând pe rând, pe teritoriul fostului regiment grăniceresc de la Orlat au fost organizate 21 de școli poporale, cunoscute ulterior sub denumirea de „școli grănicerești”, subvenționate din așa zisul „Fond școlastic al desființatului regiment”. Printre acestea s-a numărat și școala din Racovița. Oficial școala din sat a fost cuprinsă în rândurile școlilor centrale grănicerești începând cu data
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
se urmărea ca și cursurile „de repetiție” să se țină în aceeași limbă, iar învățătorii care nu-și îndeplineau obligațiile conform legii puteau fi destituiți și școala închisă. O dată cu începerea primului război mondial, școala din sat purta numele de „Școala poporală elementară comunală” și în scurt timp a fost rechiziționată de către armată, ceea ce a dus la un declin evident al ei. Spre sfârșitul războiului, ea fost inclusă în așa zisa „zonă culturală maghiară” prin rescriptul împărătesc emis în data de 12
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
informator al baladelor "Dolca" și "Miorița" pe un „anume Udrea”, un baci de la o stână de pe Ceahlău). Subiectul a fost tratat pe larg în mai multe studii. Balada a fost publicată pentru prima dată de către Vasile Alecsandri, în secțiunea "Cântece poporale românești" din gazeta "Bucovina" din Cernăuți (an III, nr. 11, sâmbătă, 18 februarie 1850) cu titlul "Mieoara". Textul este republicat, în 28 august 1850, de Vasile Alecsandri, în bisăptămânalul "Zimbrul" (Iași). În 1852, Vasile Alecsandri include balada Miorița și în
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
gazeta "Bucovina" din Cernăuți (an III, nr. 11, sâmbătă, 18 februarie 1850) cu titlul "Mieoara". Textul este republicat, în 28 august 1850, de Vasile Alecsandri, în bisăptămânalul "Zimbrul" (Iași). În 1852, Vasile Alecsandri include balada Miorița și în volumul "Poesii poporale. Balade (Cântece păstorești)". În anul 1854, Jules Michelet publică prima traducere a baladei într-o limbă străină, la Paris, în "Légendes démocratique du Nord". În 1859, la Pesta, apare culegerea "Poezia populară. Colinde," culese și corese de A. M. Marienescu. Una
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
Chirița în Iași". Aceasta va fi urmată de "Chirița în provincie" (1852), "Chirița în voiagiu" (1864) și "Chirița în balon" (1874). La Teatrul Național se joacă "Chirița în Iași sau Două fete ș-o neneacă". În 1852 apare volumul "Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești). Adunate și îndreptate de d. V. Alecsandri". Tipărește primul volum de teatru "Repertoriul dramatic", care conține piesele "Iorgu de la Sadagura", "Iașii în carnaval", "Peatra din casă", "Chirița la Iași", "Chirița în provincie". În 1853 apare volumul "Poezii
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
Balade (Cântice bătrânești). Adunate și îndreptate de d. V. Alecsandri". Tipărește primul volum de teatru "Repertoriul dramatic", care conține piesele "Iorgu de la Sadagura", "Iașii în carnaval", "Peatra din casă", "Chirița la Iași", "Chirița în provincie". În 1853 apare volumul "Poezii poporale. Balade adunate și îndreptate de V. Alecsandri", partea a II-a. Publică la Paris primul volum de poezii originale: "Doine și lăcrimioare". În 1856 apare în "Steaua Dunării", revista lui Kogălniceanu, poezia "Hora Unirii". În 1874 publică "Boieri și ciocoi
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
a fost un folclorist, etnograf, naturalist, istoric, profesor, preot român, membru titular al Academiei Române. a fost pe rând preot în Poiana Stampei (1875-1877), Voloca (în apropiere de Cernăuți) (1877) și Siret (1877-1883), profesor de religie și limba română la "școala poporală" și la "școala reală inferioară" din Siret (1879-1883), profesor de religie la Gimnaziul greco-ortodox din Suceava (1893-1907), protopresbiter (1903). A fost de asemenea un membru activ al Academiei Române (1881), membru în Societatea geografică română și Societatea istorică română din București
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]