2,792 matches
-
dacă trăiesc sau o să mor, dacă sunt mințită frumos, ca firul ierbii mătăsos, ruginit de vreme ca în albastrele poeme chemat de condeierii bătrâni în pagini de suflet stăpâni. Marea iubire nici nu cred că ar greși, ținta scurtă va poposi un timp și ce minune se va împlini! În rest, nuanțe de frig și de cald pe piatra obosită de smarald din inel, o minciună și el. În rotundul lui a rămas un gol, ce plictis, după atâta ocol! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
vorba din gură” ori „gând la gând cu bucurie”. „Vorba o poți lua și cu un sărut; într-o îmbrățișare se întâlnesc gând cu gând... ” - notează P.H.L., dând o turnură lirică participării directe la „povestea” personajelor sale. 11 iunie 2006 Poposesc, din nou, la fel de curios, în paginile lăsate (când? cui?) de P.H.Lippa. Oare cât din trăirile Profesorului aparțin autorului însuși? Greu de spus. Și nici nu are importanță. După instalarea comuniștilor la putere, sub ocupația sovieto-rusească, devenise, ca mulți alți
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
este curioasă cum arată și în această „oglindă” unică: sufletul bărbatului iubit. O oglindă construită la modul liric... Reproduc versurile, „cu titlu de curiozitate”: Ce voi fi iubind la tine? Tăria ființei tale în blândă fragilitate, mâna obosită înflorind când poposește pe fruntea copilului, ori înverzind pe frunzele de pătrunjel; absorbind cu degetele-rădăcini sângele alb al cartofului și laptele vital al bulbilor de ceapă: statuie vegetală a mamei eterne. Sub arcuirea dragilor sprâncene să mă cufund în noaptea ochilor tăi ca să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
propria copilărie: un văr cam de aceeași vârstă, taxat de ceilalți drept un „lăudăros”, îi relata cum și-a însoțit tatăl la pădure, împreună cu sora mai mică. Cucii cântau pe vârf de copaci, și doi dintre ei au ales să poposească pe capul lui și al surioarei, reluându-și cântecul de unde au rămas. Un episod incredibil: nu întâlnise niciodată vreo pasăre care să-l confunde (ca pe văru-său) cu un copac sau cu un par! Împrejurările au făcut să nu-și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
colecții ce promite a fi de top. În satul Poiana, mărginit de Dealul Ursului, Stînca Domniței, Peștera Liliecilor, loc numit și Gropnița toponimele sînt semnificative pentru mesajul "subliminal" al arhaicității spațiului, al continuității românității în locuri pe unde va fi poposit Dragoș Vodă -, un grup de copii aflați în vacanță pleacă, într-o zi de duminică, pe cînd părinții "erau duși în oraș, după unele cumpărături", la Dealul Ursului pentru a săpa între ruinele cetății de acolo, în căutarea unei comori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dreptul cumpătul. Venise timpul să schimbe tactica. Trebuia să le forțeze să-l asculte. Habar n-avea cum putea să facă asta el singur contra mulțimii, dar trebuia găsită o soluție. Și într-una din zile, norocul i-a surîs. Poposise în apropierea unui izvor. Sorbise și el, de cu seară, cîteva înghițituri zdravene din apa rece și incredibil de dulce. Hotărîse să rămînă în apropiere. Orice animal trebuie să ajungă, în cele din urmă, la adăpat. Renunța la căutarea fără de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
anunțând astfel populația din timp de pericolul ce se abătea. O altă variantă în legătură cu denumirea satului se referă la un “punct de popas” pe drumul poștei între Focuri și Munteni, unde târgoveții se întâlneau din mai multe zone ale Moldovei, poposeau pe timp de noapte și aprindeau focuri, iar ziua se îndreptau spre Iași, Vaslui sau Galați. Rușii-lipoveni au venit în Focuri odată cu înființarea comunei, la sfârșitul secolului XIX, din localitățile Manolea, Tg.Frumos, Brătești și Climăuți. Rolul cel mai important
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
satul celor mai blânzi dintre toți. Până... Până atunci să mă așez pe o bancă, aici, în parcul Nastasachi, supranumit Pușkin. Înrudiri, încuscriri sau încumetriri... la porțile Orientului! Să repet gestul lungului șir de pensionari care, de zeci de ani, poposesc la umbră pe această bancă săpată în piatră de Slănic. Lustruită de haine... lustruite și ele de o viață. Să nu mă gândesc la ziua în care, ca mulți dintre ei, mă voi lăsa pe un pat, pe o masă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Hm! Mă trezesc vorbind de unul singur... Semn rău! „Care sfârșit, tovarășu' Guță? Cel de încoronează opera? Parcă te dădeai latinist?! Frânge un vers din Horațiu și ia de colea o vodcă apostolicinaia! Noroc!” Un șip cu binecuvântata etichetă îmi poposește în dreptul gurii, o mână având un ghiul masiv pe degetul mic, un inel bărbătesc vasăzică... De unde a răsărit Pandelică așa, deodată, în parc și la ora asta matinală? Văd că nu a pierdut obișnuința de a fi... inspirat. În lunga
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
luminariul pe care Îl vedeți voi În fiecare noapte. Când ea se apropie de Pământ la perigeu, se produce la nivel subtil energetic un transfer de suflete. De exemplu, este momentul În care sufletele care au fost pedepsite să mai poposească pe Pământ și pe care voi le numiți fantome pot trece În sfârșit, eliberate, În dimensiunea În care trebuie să ajungă, unde să-și găsească liniștea și pacea. Sau pot intra noi suflete, când se apropie Luna de Pământ. Din
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
slugile pe ulițe și le poruncesc să poftească la masă drumeții pe care îi întâlnesc”. Poetul Vasile Alecsandri amintește în versurile sale de un alt domnitor pământean,benefic pentru oraș: „Jos în vale pe Bârlad/Lânga-al Docolinei vad,/ Nemerit au,poposit-au/Zece care mocănești,/Cu boi albi,falcienești.../... Ale cui sînt cele cară/Incărcate cu povară?/ Sînt carele Pătrului/Din plaiul Hîrlaului,/Pătru Majă,moldovean,/Frate vitreg cu Bogdan/Și feciorul lui Ștefan...”. Orașul Bârlad a cunoscut în cei 830
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
lume sau, poate, chiar într-un alt timp. Femeia avea o rochie verde. În respectivul decor, sar fi potrivit mult mai bine una roșie sau una neagră, neapărat decoltată provocator, astfel încât privirile bărbaților seduși (atât muzical, cât și erotic), să poposească între sânii mari, descoperiți doar pe jumătate, spre exacerbarea curiozității și a libidoului. Însă rochia aceea verde era departe de a fi provocatoare. Decolteul îngust (îl văzuse atunci când ea intrase și se așezase la masă), nu permitea privirii decât contactul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cel mai rău lucru într-o lume absurdă, măcinată de cu totul alte griji sau dezastre. Lăsă privirea să treacă ușor de la un tablou la altul, o mângâiere vizuală care îi provocă fiori plăcuți pe spate, permițându-i apoi să poposească într-un spațiu gol, acolo unde ar fi trebuit să fie (sau urma să fie, este și aceasta o ipoteză de care trebuie să ținem seama) o altă operă de artă, produsul finit al unor ore de trudă artistică prestată
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
dragul meu -, apoi l-ai împins într-o parte pe un tânăr care să oprise în mijlocul peronului și își privea, impasibil, ceasul. Te-am tras după mine, prin orășelul acela, și atunci am surprins asta. O minunăție... Privirea lui Jack poposi, la rândul ei, asupra tabloului... Îți dădeai seama foarte repede, chiar dacă aruncai doar o privire asupra pânzei, că acolo - pe strada aceea lungă, mărginită de copaci înalți și de clădiri îmbătrânite, cu fațade vopsite strident avusese loc, cu doar câteva
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ochii Îi străluciră și În minte Îi veni un singur gând: să fure comoara celor doi drumeți.Nu, nu se Înșelase.Încă de la Început și-a dat seama că tovarășii săi de drum nu sunt niște călători oarecare. Când au poposit, a vazut el cum Sf. Petru ascunde parcă ceva În desagă. Dacă cei doi erau niște negustori foarte bogați din altă țară și s-au deghizat? Da, cu siguranță duceau cu ei comoara. La o cotitură a drumului negustorul cel
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
colindă magazinele după una, după alta, vizită casa lui Nicolae Iorga și, în final, intră la bancă, să scoată bani pentru badea Ion. Cu treburile terminate, o luă înapoi, pe șoseaua care șerpuia o vreme pe lângă apa Teleajenului. Ar fi poposit puțin pe acolo, dar treburile îl zoreau. Întors la Bucura, merse direct la badea Ion, îi plăti acontul, împreună cercetară mai multe mostre de lemn, în final oprindu-se la scânduri bine coapte la soare, netede, fără prea multe noduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Spataru, Maria Turicof, Elena Sava, Constantin Sava, Aurel Roșca. CINEMATOGRAFUL, BIBLIOTECILE ȘI MASS-MEDIA În cadrul școlilor și al căminelor culturale a apărut și cinematograful. Cei mai în vârstă ne amintim de caravanele dotate cu aparate de proiecție și grupuri electrogene care poposeau periodic la școlile din comune, proiectând filme de prin anii Ă50. Prima sală dotată cu aparate de proiecție, unde se rula la început un film pe săptămână, apoi câte două, a fost sala de spectacole a Căminului Cultural din Lespezi
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
alături de un băiat îmbrăcat tradițional. Tăceam. Nu ni se auzeau nici măcar pașii. Întregul peisaj părea învăluit într-o ceață verzuie. Un pod alb, minunat, se scufundase în mijlocul lacului. — S-a scufundat podul, spuse băiatul. Nu putem merge nicăieri azi. Să poposim la hotelul de-aici. Trebuie să aibă camere libere. În apropierea lacului se afla un hotel. De pe zidurile lui de piatră picura ceață verzuie. Pe o poartă erau gravate în litere aurii cuvintele: „Hotel Elveția“. De îndată ce-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
lui de piatră picura ceață verzuie. Pe o poartă erau gravate în litere aurii cuvintele: „Hotel Elveția“. De îndată ce-am văzut primele litere, m-am gândit la mama, fără să vreau. Eram neliniștită. Oare cum se simțea? Ea ar poposi la hotelul acesta dacă ar fi în locul meu? Am trecut, cu tânărul, dincolo de poartă și am ajuns în grădina învăluită în ceață. Înfloreau acolo niște flori roșii, uriașe, ca niște hortensii. Când eram copil, pe cuvertura de pe pat erau imprimate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mai admirată noutate a secolului", o orgă-muzicuță portabilă, apăsai pe taste "obținând repede acorde în Dur și Moll, precum și acompaniament în bași". Costa numai 6 lei - un fleac față de gramafon: ăsta costa 78 de lei. Obosiți, granpa și cu mama poposeau la localul din preajmă, al fraților Mircea, "Carul cu bere", cel mai spațios mai curat și cel mai prompt serviciu, bunicul comanda o halbă de bere - Bragadiru - iar pentru mama, un sirop de zmeură, în butelie cu dop de cauciuc
Pe aripile crizei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7194_a_8519]
-
la Cannes, reușind să le eclipseze pe colegele sale de breaslă mai tinere. La cei 55 de ani, vedeta celebrului film "Basic Instinct", a strălucit într-o rochie albă mulată, cu trenă, creație Roberto Cavali, însă privirile celor prezenți au poposit mai mult pe spatele lui Sharon, scrie perfecte.ro. Motivul atracției a fost accesoriul senzațional pe care l-a purtat Sharon Stone: un șarpe metalic. Ținuta a fost completată și cu o pereche de cercei supradimensionați, o brățară în formă
Cum a reușit Sharon Stone să-și eclipseze colegele tinere, la Cannes by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72255_a_73580]
-
suspicioși la maximum) ce ocupă spațiul salonului, instalându-se ca la ei acasă. Îi urmărim prin ochii la fel de vii ai tânărului coleg de suferințe, obligat să stea într-o rână, în propriul pat, pentru ca multele șezuturi oltenești să aibă unde poposi, în timp ce gurile înfulecă praz și alte delicatese. În plin haos spitalicesc și în această atmosferă halucinantă, absurdă, de râsu'- plânsu', Sorin Stoica își păstrează reflexele condiționate de prozator. Dincolo de postura lui omenească, jalnică, de boala care îl mușcă pe dinăuntru
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
pentru actori, vulnerabilitatea acestui om bîntuit de propria creație, de iluzii și iubiri, de vise, de neînțelegerea cu unii sau alții. Aproape că juca scene din diferite spectacole. L-am însoțit pe drumul poveștii pe acolo pe unde Manea a poposit. La Sibiu, la Craiova, la Timișoara, Iași, Piatra-Neamț, la Cluj, la Ploiești, la Turda. Nu mi s-a părut nimic la voia sorții atunci, așa cum știu că nimic din ce mi se întîmplă nu este în sine. M-am trezit
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
și străzi, dealuri și vii fac identitatea orașului, de june berbant și, mai pe urmă, de bătrîn păstrîn-du-și "hîrburile" la fereală, printre blocurile "noii or-dini". Istorisirea începe cu Domnul Tudor, în 19 martie 1821. Mersul pe poduri, casele unde a poposit (fotografia uneia dintre ele, aparținînd în epocă stolnicului Giani Oră-șanu, e reprodusă în carte) dau prilej de incursiuni în viața vechilor familii. Zapisuri și planuri municipale sînt desfășurate spre a se găsi istorii omenești, prietenii, moșteniri, trădări care, înnodate, fac
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
pe o ușă închisă - un post de radio (defunct?). În holul de la parter mișună ceva lume. Gândim: vreun spectacol. Aș, e un târg al locurilor de muncă. Sala mare e închisă. Clubul, în beznă. Din an în Paște, la Pașcani poposește câte o trupă de teatru și, probabil, mai frecvent, câte o șușanea. De pe soclul amplasat la câțiva pași de așezământ, Sadoveanu, în bronz, privește mâhnit în altă parte. Sigur, ar contesta folosirea numelui său pe un așa imobil acultural. N-
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]