442 matches
-
din anii tinereții lor pariziene: "Cel mai agitat dintre noi era Goga. Ne cucerea pe toți cu veselia lui. Știa să povestească și să improvizeze, să imite ticurile unuia sau ale altuia, să descrețească frunțile celor mai morocănoși dintre noi." Portretistica lui I. Peltz culminează la "Sburătorul", cenaclu pe care l-a frecventat asiduu. Iată cum îl vedea pe E. Lovinescu: Era un bărbat masiv, cu părul prematur încărunțit, cu un zâmbet sceptic pe buze, cu o inimă comprehensivă a semenilor
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
aspect. Din tabloul de epocă nu rămâne decât un punct de vedere. Voit discret, fals apolitic și, în totului tot, neconvingător. Cea de-a doua diviziune a cărții, Prietenii și prietenele poetului, deși mai structurată, nu se ridică la înălțimile portretistice preconizate. Cunoscuții intimi ai lui Celan sunt, în marea lor majoritate, persoane publice, de la deja menționații Ov. S. Crohmălniceanu - Mony Cahn - sau Nina Cassian până la Marcel Aderca sau Alfred Margul-Sperber. Iubirile pasagere au - în răstimpuri - parte de transcrieri pasagere. O
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
operația pe cord deschis va deveni o stringentă necesitate, memorialistul va trăi clipe de mare neliniște, durere fizică și capitale întrebări, în esență povestea vieții unui intelectual în principalele ei direcții, cu date de exemplară autenticitate, slujite de o excelentă portretistică. Iată-l pe profesorul Călinescu, "...un bărbat potrivit de statură, cu un abdomen destul de proeminent, ce-l făcea parcă mai scund, cu un păr bogat și rebel și doi ochi extrem de vii și de penetranți", încât "privindu-l câteva secunde
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
e concluzia. Să nu ai încredere în ei. Te face cum crede el, nu cum ești tu, numai Dumnezeu știe. Chiar și la inși evoluați, cu gust artistic cert întâlnești asemenea reacții... Mai fine, dar trădând aceeași neînțelegere a artei portretistice... Ceva foarte bine ascuns zace în figura omului. O părticică din nas, un mușchi al feței, necontrolat, o arcuire a urechii, răsfrângerea unei buze, - nimicuri, pe care dacă intuiția artistului le pune laolaltă, potrivit viziunii sale, iese cu totul altceva
Portrete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7387_a_8712]
-
acea privire ingenuă și generoasă aruncată înlăuntrul universului uman, cu speranța că acolo se vor mai găsi valori nepervertite și expresii necarbonizate încă de marile deflagrații ale modernității, a lipsit pînă acum aproape cu desăvîrșire de pe piața bunurilor simbolice. În afară de portretistica lui Dinu Săvescu, de fapt o foarte profundă cercetare a ideii de portret făcută din cele mai diferite unghiuri, e greu de găsit un alt exemplu similar ca anvergură și ca acuratețe. În perspectiva acestei erodări a încrederii în chipul
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
unei stări de grație, și Alex Ștefănescu are libertatea să-și republice un text fără mențiune, dînd satisfacții columbiene recenzentului și palpitații gratuite împătimitului întru Nichita Stănescu. Ca să ne convingă că Nichita Stănescu a existat, Alex. Ștefănescu recurge la artificii portretistice cu ascendență ilustră (N. Iorga, G. Călinescu), pentru care nu duce lipsă de farmec. Ne-o imaginăm cu satisfacție pe frumoasa necunoscută care îi aduce covrigi calzi poetului de la simigeria de peste drum, pe rusoaica frumoasă și de viță care a
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
de viță care a fost mama poetului, pe Nichita însuși jucînd fotbal și îndrăgostindu-se de sora unui coleg și credem (pînă la proba contrarie) în imaginea idilică a generației '60. Cît document și cît monument se află în rețeta portretistică a lui Alex. Ștefănescu e o problemă, dar rămîne oricum o minciună frumoasă. Cu tot aerul lor desuet asemenea ceremonialuri de inițiere au o importanță de netăgăduit și familiaritatea pe care o induc nu cred că e un lucru rău
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
încerca să mențină o minimă decență în jungla ideologică stalinistă. Breazu (frate cu istoricul literar proletcultist Vicu Mândra și cu caricaturistul oficial al stalinismului, Eugen Taru) era un marxist de mâna a treia, conformist și fals-bonom. Popescu are neîndoios talent portretistic, unele pagini sunt chiar savuroase (de pildă, acelea despre membrele Comitetului Executiv, diversele Elena Nae, Alexandrina Găinușe, Aneta Spornic și Lina Ciobanu). Teratologia comunismului românesc își află în cărțile lui Popescu elemente lesne valorificabile. Fascinat de doctrina monopolistă oficială, Popescu
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
este un dar pe care Altă Victoria Dobre îl face colegilor săi și marelui public, adunînd amintiri din 43 de ani, unele ținînd nu doar de atmosfera, ci și de istoria teatrului. Partea substanțială a cărții o constituie cea de portretistica, autoarea făcîndu-i fiecărui coleg un portret amplu, de cele mai multe ori, punîndu-se mereu în relație cu celălalt. Nu e ușor să găsești cuvinte pentru a creiona, altfel, chipul unor titani. În fond, acest capitol intitulat Viața, voința, victorie. Portrete subiective este
Chipuri si destine de aur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17971_a_19296]
-
este organicitatea devenirii criticului Lovinescu - totul trebuie demonstrat din aproape în aproape, cât mai aplicat pe text. Sunt urmărite cele mai mici variațiuni, importanța lor fiind demonstrată convingător. Foarte interesant este capitolul "Arta criticului", unde un loc important îl ocupă portretistica lovinesciană; exemplele sunt savuroase - analizele didactice ale unui anume Botez intră într-un mic dialog parodic: Dar nu găsiți acest dialog profund caracteristic?" - îl găsim. "Și cât e de sugestiv dialogul acesta..." - e, într-adevăr, sugestiv. Nu e oare acest
O reeditare binevenită by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17296_a_18621]
-
unor bărbați de seamă din acea vreme, între care Luther și Dürer, binecunoscuți amândoi lui Cranach. Ca și într-un autoportret de bătrânețe care deschide retrospectiva. În acestea, nu mai e nimic convențional. Cranach e primul pictor german atras de portretistica profană. N-a pictat, în schimb, nici un portret de femeie inspirat din realitate. Linia despărțitoare între manierismul canonic și realism trece în mod cât se poate de clar printre figurile de bărbați și cele de femei. Marele iubitor al nudului
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]
-
se va mai fi simțit obligat la respectarea, fie și pe jumătate a canonului. Mai ales că era vorba, între alți portretizați, de însuși creatorul protestantismului, de care sociologii viitorului vor lega apariția pe scena istoriei a profanei burghezii. Emancipând portretistica masculină, Cranach nu era gata să aplice același tratament și celei feminine. Pentru încă o bucată de timp, din fericire, nu prea lungă, femeilor le va fi rezervat sacrul, iar bărbaților, profanul.
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]
-
constatare a Simonei Sora: atunci când comentează, aprins, marile corespondențe (ale lui Eminescu, Cioran sau, mai recent, Caragiale), Dan C. Mihăilescu ajunge să le devoreze cu o patimă care e mai mult a destinatarului decât a cercetătorului. Citind așa, implicat și portretistic, autoarea acestor „biograffiti” nu face însă anchete morale. Faptul că ține la investigația inclusiv biografică (cele trei capitole ale cărții se și numesc, de altfel, Bio, Biblio și Bio-biblio) nu înseamnă, deloc, că e tentată de reconstituiri globale (și deci
Cronică literară and beyond by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2727_a_4052]
-
că oricum mă duceam în South Bronx, așa că am obținut eu contractul. Și, într-adevăr, nu mi-a fost frică să mă duc. Celor din Bronx chiar le place să pozeze. Iar pentru mine era o schimbare, ceva diferit de portretistică. Aș putea face fotojurnalism de dimineața pînă seara, pentru că înfățișarea unui cartier se schimbă continuu. Dar despre propriile tale fotografii ce crezi? Pe cît posibil, evit să mă las fotografiată. Cartea mea era pe punctul să apară cînd tehnoredactorul și-
Nancy Crampton Fotografii nu sînt narcisiști by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/8389_a_9714]
-
curte, fără să rostească o vorbă de mângâiere soției și fiicei îndoliate. Spunea lucruri uluitoare, te fascina cu vocea lui tărăgănată, dar te și nimicea într-un fel". Interesante pagini consacră scriitoarea boemei literare și altor confrați, revelând același talent portretistic, ce conferă o și mai mare autenticitate Memoriilor. Astfel, Eugen Ionescu era ,urâțel foc, mic, plin de mișcare și nerv... pe atunci veșnic neliniștit, jucăuș ca un copil, poznaș, afurisit". Parcă prin contrast, Emil Botta îi apărea Luciei Demetrius ca
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
social. Universul Martei Petreu din acest volum viu, polemic în intenție - cum bănuiesc că a fost gândit, lumea, deci, a scriitoarei, are ceva carbonic, de răceală resemnată. Nici măcar rememorările pozitive nu vindecă hotărât starea de inconsistență afectivă. Există incandescență în portretistica Martei Petreu, dar și infinită melancolie. Firește că cititorii fideli ai Martei Petreu știu că nu e nimic nelalocul lui, căci poezia ei, la fel excelentul roman, stau sub semnul unei sofisticate poetici a morbideții. Biblioteci în aer liber subliniază
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
ale nepoților săi Ionel Pop, Zaharia Boilă și ale strănepotului Matei Boilă. Obiectivitatea nu are ce căuta în aceste portrete de interior. Rostul lor e surprinderea și dezvăluirea unor ipostaze intime, mult necesare cunoașterii din interior a ilustrei personalități. Amintirile portretistice ale lui Ionel Pop și Zaharia Boilă sînt, din acest punct de vedere, cu deosebire caracteristice, cele ale dlui Matei Boilă fiind lipsite de fapte relevabile, mereu puține și neconcludente. Ionel Pop i-a fost lui Maniu nepot de sora
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
unei disocieri relativ surprinzătoare în scrisul autorului. Ar fi fost de așteptat ca acest scriitor care spune atât de frecvent și cu atâta combativitate eu, apelând constant la episoade din propria biografie și făcând din adversarii de idei o galerie portretistică, să-și modeleze proza pe tiparul autoficțiunii. Să șteargă complet granițele dintre lumea reală și cea ficțională, existență și text, și să exploateze filonul bogat de experiențe, deopotrivă exterioare și interioare, sociale și sufletești. Tipul de literatură practicat de multe
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
Pavel Șușară În acest spațiu al ficțiunii securizante și al abstracțiunii morale, Eustațiu Stoenescu poate să facă, fără a da senzația vreunei slăbiciuni sau problematici predilecte, orice: portretistică, compoziții, peisagistică naturală și citadină, naturi statice, pictură bisericească etc. în cele mai variate stiluri și maniere: academiste, pleneriste în sens larg, intimiste, tașiste, impresioniste, spaniole, grigoresciene, andreesciene, luchianiene, amaniene și chiar tonitziene. Această bogată putere de acoperire, în măsură
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16148_a_17473]
-
pînă la a ajunge de nerecunoscut. Scrisorile găsite întîmplător (ale unei femei către altă femeie, citite de o a treia - în Marea), monologurile adresate de diverse personaje-femei personajului-narator (Femei, între ele etc.), "microromanele" (Romanul Adrianei, Femeia în fața oglinzei, Balaurul), textele "portretistice" (volumele Desenuri tragice, Romanță provincială) sînt etapele despre care vorbeam, strategiile narative de disimulare a eului cîștigînd în cantitate și rafinament. Concluzia ar fi deci că teoria conform căreia insistențele lui Ibrăileanu și mai ales ale lui Lovinescu ar fi
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
trebuie să-i recunoaștem autoarei talentul de a imprima narațiunii tensiune și suspans, de a-și face cititorul să empatizeze cu Lisa Gherardini, și deci și cu cartea. Stilul este evocativ, à la Jean d’Ormesson, și convingător în detalii, portretistică și descrieri (inclusiv de interioare), încât ești tentat să crezi că însăsi enigmaticul personaj leonardesc i le-ar fi dictat autoarei Dintre personaje, se detașează cu precădere cele feminine: puternice și determinate, ele asigură culoarea și climatul epocii, și implicit
Mona Lisa, fiica lui Leonardo? by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3331_a_4656]
-
injustiție, ignorare, marginalizare. Îmi place să-mi reamintesc că patronul Sburătorului îi contrazicea (la persoana a treia, a lui Anonymus Notarius) pe acei comentatori care "au văzut în aceste "neîmpliniri" izvorul unei amărăciuni personale, prin care s-ar explica incisivitatea portretisticei lui, uitînd că insuficiența voinței se unește cu o conștiință de sine ce-l face să privească pe oricine într-un sentiment de egalitate și de nepăsare istorică". Cum vă simțiți la vârsta de acum? Vă mărturisesc că nu-mi
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
senzație. El descrie scene și evocă evenimente, ca un prozator, narațiunea e fluentă, verbul nu o dată expresiv. Bun observator și psiholog fin, crează o tipologie variată (personajul tragic, timidul, arivistul, diplomatul rece sau cel plin de ură, femeia pasională). în portretistică, C. Argetoianu amestecă maliția cu disprețul, având înclinație spre grotesc; el își înjosește personajele, care trebuie văzute ca ficțiuni, uneori, aflate la mare distanță de modelul real. Așa va proceda mai târziu și Petre Pandrea. O vastă pânză epică realizează
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
direcțiile, sub steaua eternă a invidiei omenești și a ranchiunei românești. Dar a înlocui o galerie de personaje cu un stup forfotitor de zvonistică și cazuistică de mahala nu este un lucru atât de simplu pe cât pare. Scăpând de obligația portretisticii și a psihologiei, sub pretextul unei definiții supra-individuale, Dan Lungu calcă pe terenul și mai alunecos al subconștientului colectiv, relativ ușor de intuit, însă greu de figurat în roman. Să vedem ce fel de conversații imaginează și ,rulează" autorul: ŤN-avea
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
detașare pe care i-o permitea spațiul său economic securizat, sînt elementele-cadru ale personațității sale artistice și morale. Pe această linie a contactului direct cu identități pregnante și cu individualități exemplare se naște, în mod evident, și interesul său pentru portretistică, pentru observația somatică și analiza psihologică. El este perceput, astfel, atît în contemporaneitatea imediată cît și în posteritate ca un prodigios și exemplar portretist. Fie că portretele sale privesc niște personaje oarecare, fără o identitate explicită și o notorietate publică
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]