772 matches
-
d’Ipolita sorella picciolina”731; „rosa di spina”732; „bella piș che fresca rosa”733; „sempre cantando be’ versi d’amore/con angelica voce e lieto core”734 ; când o zărește, Arcita exclamă „Quest’è di paradiso!”735 și o portretizează mai apoi: „— Qualunque dea nel cielo è piș bella,/ nel cospetto di lei parrebbe oscura;/ ell’è piș chiara che alcuna stella,/ né dicesi che mai bella figura/ fosse veduta tanto come quella;/ ver è che per la sua disaventura
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
puritatea și virtutea, așadar ceea ce generic am denumit sfera angelicului, fie optând pentru trăirea plenară a vieții, cu toate deliciile ei, chiar dacă se încalcă frecvent normele morale și se cade în profan, în concupiscență și trădare a inocenței, sfera maleficului. Portretizând decăderea unei societăți, atât Giovanni Boccaccio cât și Geoffrey Chaucer, încearcă să-și facă mai scuzabile personajele negative, să le găsească mai puțin înfiorătoare, moral vorbind. Cine sunt aceste donne demonicate? Reprezintă de fapt, așa cum am mai subliniat, niște femei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de plăceri, chiar și de cele carnale, cavalerul Ianuarie, eroul istorisirii neguțătorului, ajuns la vârsta maturității depline, șaizeci de ani, are surprinzătoarea și arzătoarea dorință de a se căsători, de a se bucura de deliciile mariajului. Felul în care este portretizat personajul denotă o ironie vădită a naratorului, „mintosul cavaler”879 este de fapt un naiv credul, un visător pe care viața nu l-a îmbogățit cu nimic, ba din contră, bătrânețea devenind la el mai mult un semn al ramolirii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un copac, nelipsind nici prezența șarpelui, și dorind fructul pe care șarpele îl oferă, pentru a sugera că Mai nu este doar Eva, ci mai rău decât ea, deoarece soției îi lipsește inocența inițială a Evei.”900 Donnele demonicate sunt portretizate ca având o inteligență nativă sclipitoare, ce le ajută în depășirea celor mai neplăcute situații, tot în aceeași zbatere disperată spre eliberare, iar această abilitate de a face față oricărei dificultăți vine din nou să le înfățișeze într o lumină
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
doar trăsături comune de caracter, ci și același nume. John, mereu păcălit, devine un fel de Calandrino boccaccesc, își idealizează prea mult soția, reprezintă tipul de senex amans. Nu este așa de gelos și de tiran cum, de obicei, era portretizat soțul într-un fabliau, îi acordă soției o libertate deplină, plecând de acasă câteva zile, nu este supărat din cauza serenadelor intonate de Avesalon și, de fiecare dată, pare în mod real îngrijorat de soarta iubitei sale consoarte. 914 În jurul personajului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
departe de un portret psihologic complex, caracterizările sunt mult mai realiste, deoarece se mișcă doar pe tărâmul pasiunii mundane. Troiolo, ca și Florio, eroul din Filocolo, este tânăr, romantic și nobil în tot ceea ce face; dar în același timp este portretizat ca fiind labil și nehotărât. Ar fi incapabil să o seducă pe Criseida dacă ar fi lăsat singur. Din fericire, îl are pe prietenul și confidentul său, Pandaro. Acesta, viclean, cunoaște bine lumea în care se mișcă (deși nu este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ideea că nu putem ști cu certitudine cum a perceput autorul englez eternul feminin, dacă l-a considerat autonom sau doar ca pe ceva complementar laturii masculine, deoarece felul său de a aborda personajul feminin sau lumina în care îl portretizează este diferit de la o operă la alta și uneori chiar în cadrul aceleiași scrieri.988 Părerea noastră este că autorul englez, în ciuda unor aluzii ironice antifeministe, rămâne un mare iubitor al acesteia și tocmai latura critică prin care o percepe dovedește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
rămâne un mare iubitor al acesteia și tocmai latura critică prin care o percepe dovedește nu o idealizare gratuită, lipsită de verosimilitate, ci un realism obiectiv: Chaucer insistă pe faptul că femeia nu este o creatură eminamente negativă, așa cum o portretizau unele scrieri antice sau medievale, are și calități ce nu pot fi contestate, este o complexitate, de aici derivând, după părerea noastă atitudinea lui ambivalentă. Aceste observații considerăm că sunt perfect aplicabile și în cazul creației boccaccești. Cresida rămâne un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
umaniza, dar și pentru a-i face justificată trădarea de mai târziu, autorul englez insistă asupra naturii temătoare a acestui personaj, frica devine o trăsătură dominantă a caracterului ei, o individualizează astfel mult mai mult decât făcuse Boccaccio, care o portretiza schematic, ca fiind „assai dogliosa”995, în legătură cu situația creată de plecarea lui Calcas în tabăra adversă, dar nemenționând nimic despre insecuritatea resimțită de personajul feminin. De altfel, emoții mult mai intense se regăsesc în societatea troiană care o înconjoară pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
inimii,/ Iar celeilalte, fără cin și stare,/ Ibovnică îi zic sau țiitoare./ Dar știe orice om cu mintea trează/ Că una decât alta nu-i mai brează.”1042 Geoffrey Chaucer nu-și exprimă, decât arareori, în mod direct intențiile, „se portretizează pe sine ca un simplu reporter al experienței de viață, care nu este responsabil, deoarece este incapabil să judece problemele de morală și de decență ridicate de povestiri”1043, devine un creator subtil, „ce nu așteaptă să fie înțeles în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
există sensul covârșitor al culpei, izvorând din dragostea adulteră, torențialitatea iubirii trecând peste asemenea zăgazuri etice.”1051 Nu putem susține că cei doi scriitori resping, în totalitate, moralitatea sau alterează ideile comune legate de noțiunile de bine și de rău, portretizând mai mult ironic personajul feminin tradițional, donna angelicata, și preferând cert emanciparea, spiritul liber, voluntar și dezinvolt al donnei demonicata, așa după cum am subliniat tot în ultimul capitol al lucrării noastre. Considerăm că problemele legate de virtute nu îi preocupă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Aspectele antifeministe pe care le am evidențiat în scrierile lor nu fac decât să contureze un portret mult mai credibil, mai autentic a ceea ce reprezintă feminitatea. Dacă ar fi fost totalmente laudativi și îngăduitori cu personajele feminine pe care le portretizează, ar fi pierdut mult în sfera realismului incipient pe care îl configurează. Virtutea și viciul personajelor feminine par a nu avea însemnătate decât dacă conduc spre aventuri, spre evenimente neobișnuite guvernate de destinul schimbător. Pentru cititori, ele reprezintă doar un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
În 1892 apare și fotograful Aron, vis a vis de Banca Națională - unde activează vreo 20 de ani. Prin 1912, chiar la ecspoziție, sosește Iosif Vecsler (1883 - 1973), care a funcționat undeva prin centru... Fotograful de lux Wexler este astfel portretiza t de George D. Dumitru Stoica senior, Mielu Moldoveanu, Lulu Marcovici în articolul „Strada Mare a orașului Bârlad...” din volumul «Bârladul odinioară și astăzi», 1984 : ...”Bărbat înalt, slab, cu pălărie cu boruri mari și lavalieră, pentru că în tinerețe fusese artist
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și bine plătit nu poate genera decât forme și mai grave de prostituție în "presă" pentru că "lămuririle" la fotografii nu se pot numi nici jurnalism, nici literatură ci... pupat în locul unde nu bate soarele. Știți care e paradoxul ? Că nici un portretizat în foița asta n-are nevoie de asemenea prezentări, că sunt destul de serioși să nu suporte putoarea unor dihori puși să-i șmenuiască ! O fi bătălia pentru imagine aprigă, dar chiar așa de jos... Limba groasă aplicată astfel o să-i
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
autobiografia, diaristul are handicapul de a nu-și putea domina duratele lungi ale existenței. Jurnalul intim exclude posibilitatea construirii unui scenariu existențial amplu, acesta nefiind - decât arareori - consecința unui proiect conștient de autoconstrucție și auto-reflecție literară. Autorul de jurnale se portretizează nu numai privindu-se În oglinda propriu-zisă, ci și În oglinda Celuilalt. Inevitabilul proces al identificării cu altul e aproape Întotdeauna patetic, reușind să acutizeze o dramă pe care scriitorul o percepe doar În mod accidental. Prea multe conflicte ar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
chiar prin afișe dezaprobatoare. Pentru cei care au trăit acei ani, descrierea pare inspirată direct din realitățile românești și frapează prin veridicitatea evocării, de neîntâlnit în manualele noastre. Cel care condusese aproape de unul singur Albania comunistă, Enver Hoxa, a fost portretizat sumar și fără regrete, moartea sa părându-i povestitorului mai relevantă decât îndelungata lui guvernare. Într-adevăr, liderii partidului au fost profund bulversați de acest eveniment, neștiind ce atitudine să adopte în fața dublei presiuni externe pentru schimbarea modelului de guvernare
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
greu de combătut, chiar și atunci când are variante "alternative". Investigația noastră a imaginat o confruntare între potențialii cititori și cele mai probabile oferte de istorie recentă, urmărind un traseu specific memoriei de la un prezent inconfortabil, spre un trecut dificil de portretizat. Direct vizați de paginile manualului, elevii perioadei postcomuniste nu au putut contrapune textului o experiență proprie, dar au recurs, cu multă convingere, la amintirile familiei. Spre deosebire de ei, foștii copii ai "Epocii de Aur" au putut apela la niște impresii vii
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
te poți întreba de ce nu le-ar ilustra chiar pe toate, fiind și un bun unionist; să nu uităm că unele manuale i-au acordat explicit această calificare, numindu-l precursor al unității naționale. În plus, toți domnitorii importanți oricum portretizați destul de stereotip sunt prezentați la școală în mare grabă, unul după altul, ceea ce ajută și mai mult la contaminarea și confuzia dintre personaje. 182 Aici se află, de fapt, statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Statuia lui Ștefan cel Mare este
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
adunări publice, lupte politice. Implicarea postumă și destul de fantezistă a copiilor în luptele celor mari nu a fost o invenție a propagandei comuniste. În Franța, de exemplu, copilul Bara, ucis în circumstanțe misterioase în timpul războiului din Vendée în 1793, a portretizat până la mijlocul secolului XX modelul republican al tuturor copiilor francezi, micul cetățean capabil de sacrificiul suprem împotriva inamicului. Vezi Jean-Clément Martin, European History and Old French Habits, în Joke van der Leeuw-Roord (ed.), History for Today and Tomorrow..., p. 51
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Pindar) și scriitorii pe care i-a tradus (Cavafis, Henry James) au fost bărbați ca și majoritatea celor care au influențat-o. Chiar predecesoarele pe care le-a urmărit și reconstituit în memoriile despre originile sale aristocratice (Amintiri pioase) sunt portretizate ca niște creaturi obscure în comparație cu bărbații robuști. Verii ei îndepărtați frații Octave și Rémo Pirmez din secolul al XIX-lea, unul devenind eseistul belgian de frunte al epocii lui, iar celălalt un înfocat idealist care s-a sinucis la 28
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Byron, în special a cântului al doilea în care naufragiatul și zdrențărosul Don Juan este aruncat pe țărmul unei plaje pustii grecești fiind descoperit de goala și tânăra Haidée. Îndrăgostiții, Hadrian și Antinous, bătrân și tânăr, puternic și fragil, sunt portretizați fiecare printr-o descriere stufoasă, iar afecțiunea unuia față de celălalt este disecată până în cele mai mici detalii. În final, după toți anii în care își dori-se să ajungă aici, Yourcenar a rezolvat misterele îndrăgostitului și iubitului, trăgând concluzia că
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pentru aceste puncte de vedere, dar cu toate acestea Yourcenar a ajuns să creadă în ele fără a se teme de consecințe în timp ce s-a transpus în ceea ce ea credea că este mintea și sufletul marelui om pe care îl portretiza. A continuat să se întrebe mult timp după ce terminase cercetările întreprinse de-a lungul celor două decenii și în timp ce scria și revizuia, în timpul celor trei ani activi (1948-1950) ce a declanșat melancolia lui Hadrian, ce l-a mânat spre perioadele
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
apare doar secundar, când întâlnim, de pildă, texte lirice cu referent literar specificat, ele sunt anunțate prin vocea naratorială. Când se parodiază episoade epopeice cunoscute, același narator pus pe șotii ne avertizează în privința modelului, iar principalii protagoniști ale acestora îi portretizează, sub o formă sau alta, pe cei deja amintiți, precum Ulise sau Hercule, alăturându-le, în cazul Satyricon-ului spre exemplu, figura lui Socrate. Parodia apare în lumea romană ca replică la anumite tendințe literare specifice Antichității grecești, constituind "nu doar
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
1 Decembrie, Piața Unirii, Unu Mai) etc. Invocata lipsă de semnificație și interes pentru trimiterile la marile personalități devine pentru Gheorgh e Gh . Covatariu un bun prilej de reluare a unor astfel de nume și oameni, el reușind să-i portretizeze și să-i facă să rămână cu statui care amplifică mândria nu numai a dorohoienilor, ci a oricărui român, atunci când citesc despre Ștefan cel M are, Alexandru cel Bun, Alexandru Ioan Cuza, Dimitrie Cantemir, Mihail Kogălniceanu, Ion Creangă, Mihai Eminescu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
categorii. Analiza de corespondență este singura tehnică prin care se produc hărți metrice pornind de la date măsurate pe cea mai puțin restrictivă scală de măsură (nominală). Al doilea avantaj este acela că, așa cum vom vedea în continuare, analiza de corespondență portretizează nu doar relațiile dintre variabile (rândurile și coloanele unui tabel de contingență), ci și relațiile dintre categoriile aceleiași variabile (categoriile reprezentate pe rânduri, respectiv categoriile reprezentate pe coloane). De exemplu, în cazul în care coloanele reprezintă atribute ale obiectelor, mai
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]