406 matches
-
mai ales pentru acea perioadă (1940), când Statele Unite ale Americii nu se aflau încă în război cu Germania nazistă, mai ales datorită faptului că este o satiră curajoasă de condamnare a lui Hitler și a nazismului și de asemenea pentru portretizarea persecuțiilor la adresa evreilor din Europa. El este celebru atât datorită faptului că este primul film "vorbit" al lui Chaplin, cât și datorită succesului său comercial foarte mare. În rolurile principale din film interpretează: Chaplin interpretează în film un dublu rol
Dictatorul (film din 1940) () [Corola-website/Science/305080_a_306409]
-
Christie. Peter Ustinov l-a jucat pe Poirot în total de șase ori, începând cu Moarte pe Nil (1978). A reluat apoi rolul în Răul de sub Soare (1982) și Intâlnire cu Moartea (1988). Publicul a fost mai puțin impresionat de portretizarea lui Ustinov având în vedere că Poirot trebuia să fie scund și cu păr negru în timp ce Ustinov era înalt și cu păr cenușiu. Actorul va mai juca rolul lui Poirot în trei filme făcute pentru televisiune: Treisprezece la Cină (1985
Hercule Poirot () [Corola-website/Science/306084_a_307413]
-
să scrie “doar albi” este pe bună dreptate interzis, si asta pentru că oamenii au un drept fundamental la tratament egal. MacKinnon consideră ca măsuri similare ar trebui luate și împotriva pornografiei. “Dacă pornografia contribuie la subordonarea generală a femeilor prin portretizarea lor drept obiecte sexuale sau servile, atunci eliminarea pornografiei poate fi apărată pe baza faptului că servește egalității de oportunitate cu toate că reprezintă o restricție asupra libertății” Argumentele liberale anti-cenzurarii pornografiei Însă o serie de obiecții au fost ridicate la argumentele
Mișcarea anti-pornografică () [Corola-website/Science/305533_a_306862]
-
Finger, îl înfățișează pe tânărul Bruce Wayne care este martorul uciderii părinților săi de către un pungaș. Câteva zile mai târziu, lângă mormântul lor, copilul jură „în amintirea părinților mei, le voi răzbuna moartea petrecându-mi restul zilelor luptând împotriva criminalității”. Portretizarea de la început al lui Batman a ajuns să fie mai "domestică" în Detective Comics #38 (Aprilie 1940) odată cu introducerea lui Robin în rândurile revistei, acesta fiind partenerul de ajutor al lui Batman. Robin a fost inclus la sugestia lui Finger
Batman () [Corola-website/Science/306360_a_307689]
-
un actor, regizor și producător american, dublu câștigător al premiului Oscar. Este considerat ca unul dintre cei mai mari si mai influenți actori din toate timpurile având la activ roluri în peste 90 de filme. De Niro este recunoscut pentru portretizări de personaje angrenate in conflicte puternice, personaje complexe, inadaptate dar și pentru colaborarea sa de durată cu regizorul Martin Scorsese. Este cel mai cunoscut pentru rolul tânărului Vito Corleone în ; taximetristul Travis Bickle în Taxi Driver; boxerul Jake LaMotta în
Robert De Niro () [Corola-website/Science/305940_a_307269]
-
Marlon Brando sunt singurii actori care au câștigat premiul Oscar pentru interpretarea aceluiași personaj: Brando a câștigat jucându-l pe Don Vito Corleone la bătrânețe, în ultimii săi ani în The Godfather, în timp ce De Niro și-a adjudecat premiul pentru portretizarea tânărului Vito în The Godfather Part II. De Niro și Brando au jucat o singură dată împreună, în thrillerul cu buget redus „The Score” (2001), în care mai joaca și Edward Norton. De Niro dăduse, de fapt, audiții pentru rolul
Robert De Niro () [Corola-website/Science/305940_a_307269]
-
în general apolitici. Spre deosebire de mișcările contraculturilor hippie și punk, ce au fost radicale din punct de vedere social, rebeliunea subculturală a gotherilor nu conține un mesaj politic clar și nu aduc cu sine un activism social, ci este limitată la portretizarea societății contemporane. În subcultura lor, accentul cade pe creativitate, intelectualizare și respingerea gândirii conservatoare și se poate observa o tendință către cinism. Cu toate acestea, este de reținut că ideologia lor este mai mult bazată pe estetică decât pe etică
Subcultura goth () [Corola-website/Science/314517_a_315846]
-
, pe numele său adevărat Mark Sinclair (n. 18 iulie 1967, New York) este un actor, regizor și producător american. Este cunoscut mai ales pentru portretizarea lui Dominic Toretto în seria de filme "The Fast and the Furious", a lui Riddick în trilogia "The Chronicles of Riddick", sau pentru rolul său din filmul "xXx" (2002) Diesel se descrie ca fiind “o persoană de culoare”, cu o
Vin Diesel () [Corola-website/Science/314162_a_315491]
-
SF-ului lui lui Lewis fiind scris atât sub influența lui Wells, cât și ca antiteză a operelor sale (sau, după cum s-a exprimat el însuși, o „exorcizare” al influenței pe care a avut-o asupra lui). Bert reprezintă o portretizare a lui în seria lui James A. Owen "The Chronicles of the Imaginarium Geographica." Malcolm MacDowell îl interpretează pe H. G. Wells în filmul SF din 1979 "[[Time After Time". "Lois and Clark: The New Adventures of Superman" prezintă un personaj
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
Time" și "The Map of the Sky" (2012). Wells este subiectul romanului biografic "A Man of Parts" de [[David Lodge (autor)|David Lodge]], publicat în 2011. În serialul de televiziune "Warehouse 13" a celor de la [[Syfy]], [[Jaime Murray]] realizează o portretizare feminină a lui Wells. Ideea serialului este că Helena G. Wells i-ar fi permis fratelui ei să fie creditat cu scrierea cărților ei de ficțiune, deoarece nimeni n-ar fi crezut că o femeie poate scrie asemenea povești fantastice
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
începe cu ajutorul producției de tehnologie avansată. Cărțile sunt un amestec de speculații științifice, politice și sociale, cărora li se alătură elemente de ficțiune polițistă. Atât cărțile, cât și Hamilton, au fost ținta criticilor din cercurile literare SF din Marea Britanie pentru portretizarea foarte puțin atrăgătoare făcută unui guvern britanic de stânga. Hamilton a declarat în "SFX Magazine" că a ales acel cadru pentru cărțile sale pentru a-i face pe oameni să se gândească și să renunțe la ideile preconcepute, atrăgând atenția
Peter F. Hamilton () [Corola-website/Science/320482_a_321811]
-
continuare, pornește să jaunteze de la o stea la alta, găsind lumi colonizabile. La sfârșit revine pe "Nomad", iar Poporul Savant îl recunoaște ca om sfânt. Romanul include câteva dintre primele descrieri notabile ale proto-științei și ale ficțiunii tehnologice, printre care portretizarea psionicii. Fenomenul "jauntării", numit după savantul care l-a descoperit (Jaunte) reprezintă teleportarea instantaneea folosind puterea gândului. Desoperirea acestei abilități distruge echilibrul economic dintre Planetele Interioare (Venus, Pământ, Marte și Lună) și Sateliții Exteriori (diverși sateliți ai lui Jupiter, Saturn
Destinația mea: Stelele () [Corola-website/Science/320495_a_321824]
-
Arthur Conan Doyle este adesea asociat cu pelerina Inverness. Înfățișarea distinctivă a lui Holmes, completată de obicei cu o șapcă deerstalker și cu o pipă Calabash, i se datorează ilustratorului Sidney Paget și a fost făcută celebru mai târziu de portretizarea lui Basil Rathbone, pelerina Inverness fiind un accesoriu hidrofug. Pelerina purtată de Holmes este din tweed, dar se fac și unele mai ieftine din nailon sau din țesături diagonale, de obicei de culoare neagră, care sunt folosite de obicei de către
Pelerină Inverness () [Corola-website/Science/319951_a_321280]
-
fost invitat în 1903 de "Collier's Weekly" să realizeze ilustrațiile pentru "Întoarcerea lui Sherlock Holmes". A continuat să ilustreze povestirile lui Conan Doyle pentru diferiți editori în tot restul carierei sale. Modelul său pentru imaginea lui Holmes a fost portretizarea caracterului de către actorul american William Gillette, acesta fiind responsabil pentru asocierea lui Holmes cu pipa curbata (calabash) și cu șapca deerstalker. El a mai realizat ilustrații și pentru alte reviste cum ar fi "The Century Magazine", "McClure's", "The American
Frederic Dorr Steele () [Corola-website/Science/319958_a_321287]
-
să aleagă o viață liberă; și un țigan dezertează din armată după ce i se spune să facă baie. În "La noi, la Viișoara", viața unui bătrân degenerează în avariție și bigotism, până în momentul când își înfometează soția până ce aceasta moare. Portretizarea pozitivă a "haiducilor" ca nelegiuitori cinstiți care încearcă să învingă nedreptățile feudale, repetă anumite stereotipuri care se regăsesc în folclorul românesc, prezente la personaje precum: Vasile cel Mare, Cozma Răcoare, Liță Florea etc. În opera intitulată "Bordeenii", excentricii mizantropi conduși
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
ai evreilor din România de regimul lui Antonescu; "Caleidoscop" făcea referie la Pogromul de la Iași din 1941 ca „rușinea noastră”, apreciindu-i pe cei care i s-au opus. După prelegerea " Lumina vine de la Răsărit", Sadoveanu a devenit cunoscut pentru portretizarea pozitivă a comunizării și a colectivizării. El își arată aprecierea față de unul dintre pilonii principali ai stalinismului, Constituția sovietică. În 1945, susținând că a fost „luminat” de „argumentația lui Stalin”, el a cerut publicului să-i citească documentul pentru „sinceritatea
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
vei tot scrie și nu te vei mai putea niciodată opri din scris [...]. Cititorii vor obosi, dar nu vei rămâne neobosit; tu nu trebuie să te odihnești, așa cum nici nu trebuie să cunoști natura [...]”). George Călinescu s-a opus acestei portretizări, menționând că era o simplă „tehnică literară care cu greu acoperă lipsa de substanță a ideii [lui Lovinescu].” În perioada interbelică, Mihail Sadoveanu a făcut obiectul unui studiu sociologic de-al filosofului Mihai Ralea de investigare a contribuțiilor sale literare
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
pricăjit a avut partea de contribuție în constituirea unui peisaj spectaculos, populat și de altitudini, și de câmpie plată, și de adevărate prăpăstii. Perioada, care n-a dat numai rebuturi în literatură, merită în continuare investigată, inclusiv prin astfel de portretizări memorialistice inteligente, sincere și nonconformiste. Bună carte!" - Gh. Istrate: Oglinda literară; - Martian Drăghici (Viața românească); - Magda Ursache : Cazu-Lazu(Argeș), - Elisabeta Isanos. Vieți paralele (Actualitatea literară); - Victoria Milescu (Sud); - Horia Gârbea Tudor Cicu: Alergând după o himeră, ed. Rafet, 2012 - Ana
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
moravurile epocii, un exemplu în acest sens constituindu-l lucrarea "Marriage à la Mode" (1745), care prezintă efectele dezastruoase ale unei căsătorii din interes. Thomas Gainsborough (1727-1788) și Joshua Reynolds (1723-1792), urmând linia trasată de van Dyck, se concentrează asupra portretizării aristocrației engleze. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea are loc o revoluție în pictură, când exuberanța stilului rococo este înlocuită de sobrietatea neoclasicismului. La aceasta a contribuit un anumit context istorico-social. Săpăturile arheologice efectuate pe la mijlocul secolului, în
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
y Lucientes (1746-1828), cel mai mare pictor spaniol al secolului menționat, nu poate fi definit prin niciun curent artistic. Primele sale lucrări au elemente din stilul rococo, ca spre sfârșitul carierei, arta sa să devină expresionistă și halucinatorie. În cazul portretizării familiei regale, unde avem ca exemplu lucrarea "Familia lui Carlos al IV-lea" (1800. Prado), folosește stilul lui Velázquez din "Las meninas", incluzând și imaginea proprie în cadrul acestei picturi. Dar, spre deosebire de Velázquez, pictura lui Goya n-a fost niciodată obiectivă
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
ai acestei perioade sunt: Marsden Hartley (1877-1943), Joseph Stella (1877-1946), Arthur Garfield Dove (1880-1946), Charles Sheeler (1883-1965), Georgia O’Keeffe (1887-1986) și Stuart Davis (1892-1964). În perioada anilor '30, unii artiști americani reacționează împotriva influențelor străine și se orientează către portretizarea scenelor americane. Astfel, Grant Wood (1892-1942) este inspirat de viața rurală, Ben Shahn (1898-1969) dă o tentă politică portretelor sale citadine din perioada Marii crize economice, în timp ce marele pictor realist american, Edward Hopper (1882-1967), redă singurătatea individuală în atmosfera marilor
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
inteligență și finețe; aici, este foarte evident și extrem de predictibil. Scenariul slab, dialogurile clișeu și regia lipsită de imaginație au dus la rateul acesteia. Dacă a realizat ceva, a fost să crească aprecierile pentru versiunea lui Pal, mai ales în ceea ce privește portretizarea eloilor. Ei par o cultură extraterestră, o altă rasă, în timp ce aici sunt doar oameni obișnuiți, blonzi și îmbrăcați cu togă. Filmul poate primi aprecieri în ceea ce privește aspectul mașinii timpului, dar chiar și aceasta nu e la fel de reușită ca aceea din versiunea
Mașina timpului (roman de H.G. Wells) () [Corola-website/Science/321155_a_322484]
-
A doua zi după moartea lui Berlioz, Woland și escorta lui se mută în apartamentul acestuia, de unde Azazello îl aruncă pe colocatar, Stepan Bogdanovici Lihodeev, "afară din Moscova la toți dracii", în Ialta. Printre punctele importante care urmează, este o portretizare satirică a grupării MASSOLIT și a locului de întrunire al acesteia, Casa Griboedov și spectacolul profesorului Woland la Teatrul de varietăți, o satiră la adresa vanității, lăcomiei și credulitatii celor recent îmbogățiți. A doua parte a romanului o prezinta pe Margareta
Maestrul și Margareta () [Corola-website/Science/320625_a_321954]
-
scuturilor. Paul Cartledge, profesor de istorie greacă la Universitatea Cambridge, a consiliat producătorii în modul de pronunție al numelor în greaca veche afirmând că s-a dat o bună utilizare muncii sale de cercetare asupra Spartei. El laudă filmul pentru portretizarea „codului eroic spartan” și „a rolului cheie jucat de femei în susținerea acestuia, reîntărind codul onoarei eroice masculine” în același timp exprimându-și rezervele legate de „polarizarea Vest (cei buni) vs. Est (cei răi)”. Cartledge scrie că s-a bucurat
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
din moment ce spartanii înșiși încorporaseră pederastia instituționalizată în sistemul lor educațional. Ephraim Lytle, profesor asistent la catedra de studii elenistice a Universității din Toronto, afirmă că "300" idealizează selectiv societatea spartană într-un mod „problematic și deranjant” la fel ca și portretizarea „sutelor de națiuni ale persanilor” ca monștri și a non-spartanilor drept slabi ca războinici. El sugerează că universul moral al filmului ar fi putut părea „la fel de bizar anticilor greci la fel cum pare istoricilor moderni”. Victor Davis Hanson, editorialist la
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]