360 matches
-
În caz că nu fac față, am adăugat și Manualul operațiunilor financiare la termen, un manual care este exact cât trebuie de profund și interesant pentru a funcționa ca zid de apărare Împotriva vântului. Ideea e să construiesc un zid protector În jurul porumbiței și al cuibului. Când mă Întorceam de la Înmormântarea lui Jill, am primit un telefon de la Guy. Vești bune, mi-a zis el, un tip de la primărie l-a sunat și i-a spus că șoimarul va veni mâine. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lui Candy, la fel de sarcastică, dar cu o urmă de Îngrijorare. —Kate, vino imediat Înăuntru. Nu pot. — Draga mea, gesturile de genul ăsta sunt de multe ori un strigăt de ajutor. Te iubim cu toții. —Nu strig după ajutor, Încerc să ascund porumbița. —Kate? Trebuie s-o ajut. —De ce? Pentru că e un uliu pe drum. O aud efectiv pe Candy pufnind În râs. — Întotdeauna e un uliu pe drum, ce dracu’. Nu-mi vine să cred că avem așa o discuție În legătură cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
verzi. Și nu-nțelegi că-n al meu suflet Dureri de moarte tu ai pus - Cât de frumoasă ești pot spune, Cât te iubesc nu e de spus! {EminescuOpIV 280} CU PENETUL CA SIDEFUL Cu penetul ca sideful Strălucește-o porumbiță, Cu căpșorul sub aripă Adormită sub o viță. Și tăcere e afară. Luminează aer, stele. Mută-i noaptea - numai râul Se frămîntă-n pietricele. {EminescuOpIV 281} O STRADĂ PREA ÎNGUSTĂ O stradă prea îngustă Părea că se făcea - Și case lungi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Care rai? Și Allah, și Ahura Mazda locuiau în aceeași îngrăditură pardosită cu lespezi, ca o tablă de șah, și-și schimbau între ei sandalele. Totdeauna gândise că maică-sa, preoteasa, va ajunge la Dumnezeu și va sta ca o porumbiță pe toiagu-nverzit al lui Zarathustra. O văzuse mereu ca pe Farah ori ca pe o pisică de jad răsfățându-se pe o consolă de aur. O crezuse nemuritoare. Când venea de la școală, alerga să i se furișeze în pat, să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să creadă: erau, totuși, în Africa musulmană a lui Ben Ali, iar iranianca, tunsă scurt și neînvăluită, avea detașarea intactă a unei ființe occidentale. Când plecase din Teheran, acoperită până la gură, se spune că era toată în alb, ca o porumbiță. Că avea un hijab ca spuma de mare, de sub care ochii ei cenușii, precum boaba de strugure, se făcuseră întunecați și tăiau ca privirea de șoim. Nu vărsase o lacrimă, doar se încruntase o clipă, când își luase pașaportul prin
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Vai de - acela ce iubește Și nu se învrednicește Să câștige ce-a dorit, Să fie - a lui ce-a iubit. Puica cea desmierdăcioasă Din ochi negri mângâioasă, Puica ademenitoare Din ochi negri visătoare, Dragostea de puiculiță Cu gușa de porumbiță, Cu gurița mititea Cu gropițe lângă ea, Cu zâmbirea ei cu haz Cu gropițe în obraz Și cu dragostea în ochi De mă tem să n-o deochi. Noaptea când te - nchipuesc Îmi vine să - nnebunesc, Iară ziua aș lua
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu el la câmp merea Și ea-n casă mă chema. 26 Puiculiță cu părinți, Nu grăbi să te măriți, Că-s fecior neînsurat, Nici mustața nu mi-o dat Și sunt bun de însurat. Dragă mândră puiculiță, Iubita mea porumbiță, Să te văd în sat la noi Nu te-aș da pe patru boi, Dar încă la noi acasă Nu te-aș da nici pentru șasă, Dar încă să fii a mea Nici pentru toată lumea. 27 Cîtu-i țara ungurească Nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se miște și să protesteze pe limba lor guturală, care lui Nicu i se părea urâtă, dar nu voia să-l jignească pe nea Cercel, așa că spuse conciliant: — S-au bosumflat că i-am trezit. Aș vrea, pentru Jacques, o porumbiță, da’ nu știu cum poți să vezi asta la porumbei, care-i băiat și care fată, la alte păsări e mai ușor... Nea Cercel îi explică niște lucruri tare curioase despre cum se împerechează porumbeii și că numai după mărime și fel
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la alte păsări e mai ușor... Nea Cercel îi explică niște lucruri tare curioase despre cum se împerechează porumbeii și că numai după mărime și fel de-a fi îți poți da seama, uneori te mai și înșeli, adică sunt porumbițe mai mari și mai tari ca băieții. Asta nu-l prea bucura pe Nicu, el ținea cu băieții. Portarul își prezentă averea după nume și culori: Cavaleru, Guleratu, Rotatu, Frumușica, Cenușăreasa, Gușatu, Certăreața, Toboșaru... — Nu nțeleg, unde-i toba, întrerupse
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vreun ciulin sau în vreo sârmă, pe creștet avea câteva penișoare ridicate, ca un moț. — Îl vrei? întrebă stăpânul, dar Nicu nu i-l putea lua pe Nicu, era bine să stea aici, să-i amintească de el. Alese o porumbiță de toată frumusețea, era albă ca zăpada și stropită cu negru, de parcă avea buline pe rochie. — Cum o cheamă? Pestrița o chema. Portarul o luă și-o puse într-o colivie mare, apoi îi dădu semințe: ovăz - iar Nicu se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
își luă steaua cu beteală și fugi afară, lăsând-o pe frumoasa Pestrița adormită în bucătărie, pe masă. Acum avea, pe lângă o mamă, o colecție de castane zbârcite și-o vacă fără uger, un porumbel viu, care era, de fapt, porumbiță, și de care urma să se despartă mâine. Au trecut, cu băieții, pe la diverse case, traistele au început să se umple cu mere și nuci, dar Nicu n-avea traistă și, după ce și-a burdușit buzunarele, l-a rugat pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
spus: „Ia te uită, te-ai trezit și tu?“ Vorbise cu glas tare, așa că nevasta i-a răspuns cu un ton sec: „De când! Doar mă scol în fiecare zi înaintea ta.“ Ceva mai încolo, Cercel îi spusese burții neliniștite: „Hai, porumbițo, să mâncăm!“, iar nevasta crezuse că despre ea e vorba și se cam mirase. Acum, la serviciu, burta era supărată pesemne că a trebuit să înfrunte viscolul ca să stea la muncă și duminica, și-l înțepa cu răutate, de parcă avea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
strânge degetul cel mijlociu între ale ei. Acuma să vă văd cum știți să respectați acest angajament. Să fie într-un ceas cu noroc! Să fie! - exclam. Da... Să fie! - repetă și Iozefina mai mult cu gura moartă. Capul sus, porumbițo! Doamna contesă corectez eu. A, pardon - reia bibliotecara - doamna contesă de Bethlen. Și pe dumneata cum te cheamă în scenetă? - mă întreabă pe mine. - El e castelanul Mihai de Giulești - precizează Iozefina cu mândrie privindu-mă mai drăgăstos ca niciodată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lui. — Probabil că-i soția șefului de gară, explică el. Când pleacă undeva pentru o săptămână, Îi trimite telegrame zilnic, la orele cele mai bizare. Seara târziu sau dimineața devreme. Și-s pline de cuvinte de iubire. Uneori În versuri: „Porumbița ta micuță Îți transmite dor, drăguță“ sau „Îmi e gândul plin de dor și-i atât de iubitor“. — De ce face asta? Întrebă Ninici. — Îi este teamă că ar putea lua În pat cu el pe una din servitoare. E convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
este ca un mănunchi de mir, care se odihnește între țîțele mele. 14. Prea iubitul meu este pentru mine un strugure de măliniță, din viile din En-Ghedi. 15. Ce frumoasă ești, iubito, uite ce frumoasă ești, cu ochii tăi de porumbiță! 16. Ce frumos ești, prea iubitule, ce plăcut ești! Verdeața este patul nostru! 17. Cedrii sunt grinzile caselor noastre, și chiparoșii sunt pardoselile noastre. $2 1. Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. 2. Ca un crin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
s-a dus. 12. Se arată florile pe cîmp, a venit vremea cîntării, și se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre. 13. Se pîrguiesc roadele în smochin, și viile înflorite își răspîndesc mirosul. Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso. 14. Porumbiță din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi fața ta, și fă-mă să-ți aud glasul! Căci glasul tău este dulce, și fața ta plăcută." 15. Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile; căci viile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
Ieșiți, fetele Sionului, și priviți pe împăratul Solomon, cu cununa cu care l-a încununat mamă-sa în ziua cununiei lui, în ziua veseliei inimii lui. $4 1. Ce frumoasă ești, iubito, ce frumoasă ești! Ochii tăi sunt ochi de porumbiță, sub măhrama ta. Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama muntelui Galaad. 2. Dinții tăi sunt ca o turmă de oi tunse, care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, și nici una din ele nu este stearpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
mele, îmi mănînc fagurul de miere cu mierea mea, îmi beau vinul cu laptele meu... Mîncați, prieteni, beți și îmbătați-vă de dragoste! 2. Adormisem, dar inima îmi veghea... Este glasul prea iubitului meu, care bate: Deschide-mi, soro, scumpo, porumbițo, neprihănito! Căci capul îmi este plin de rouă, cîrlionții îmi sunt plini de picurii nopții." 3. "Mi-am scos haina, cum să mă îmbrac iarăși? Mi-am spălat picioarele: cum să le murdăresc iarăși?" 4. Dar iubitul meu a vîrît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
toate cu gemeni, și niciuna din ele nu este stearpă. 7. Obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub măhrama ta... 8. Am șaizeci de împărătese, optzeci de țiitoare, și fete fără număr, 9. dar numai una singură este porumbița mea, neprihănita mea; ea este singură la mamă-sa, cea mai aleasă a celei ce a născut-o. Fetele o văd, și o numesc fericită; împărătesele și țiitoarele de asemenea o laudă. 10. " Cine este aceea care se ivește ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
să primească totul, abia apoi detaliile. Căuta, poate, și în acest tablou, ca în celelalte scene mitologice ale florentinului, copacul antropomorfizat ? Rămăsese multă vreme fără să se miște. Urechile mici erau roșii. De încordare, probabil. Căuta păduricea de mirt cu porumbițe ale Venerei, apoi se întorsese, din nou, spre amorașii ce țin coiful, scutul și toate celelalte arme ale lui Marte. Gândurile o fură, își dă seama. Privește tabloul, uită că ar mai putea fi cineva în sala tăcută și goală
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
etajul doi, salonul treisprezece, părintele cu barba albă revărsată peste bluza de pijama trona în patul din mijloc. Când ne văzu, fața i se lumină, ochii îi scânteiară albastru-metalizat. Mai întâi luă capul bunicii în căușul palmelor: bine ai venit, porumbița mea! tare mi-a fost dor de tine! Ne-am retras respectuoși într-un colț, lăsându-i să gângurească. După momentele de tandrețe, bunicul se întoarse spre noi și primul căruia îi adresă cuvântul am fost eu: ce faci, băi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ale doamnei Alexandrescu și înțelese că Jean trebuie să fi plecat la birou. Ușa dinspre antreu era larg deschisă, iar doamna se aranja în oglindă cu puful de pudră într-o mână și batonul de roșu în cealaltă, ca o porumbiță bătrână și cochetă. ― Sărut mâna, doamnă Alexandrescu! strigă Titu amabil ca totdeauna, scoțând din buzunar cheia de la camera lui și potrivind-o în broască. ― Bonjur, bonjur, domnul... răspunse gazda încîntată de chiriașul ei, care se purta atât de cuviincios. Dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-l ofer numai Teclei, căci ea cu siguranță nu-l va refuza! întrerupse Grigore. ― Așa e, eu primesc orice, chiar și complimente! zise doamna Predeleanu. Sora ei, Olga Postelnicu, avea douăzeci de ani și era zglobie și drăgălașă ca o porumbiță. Cu un veșnic surâs vesel pe buze, care-i ședea foarte bine, cu ochii negri, sclipitori de curiozitate și adumbriți de gene lungi, cu nasul mic și obraznic, cu obrajii bucălați și fragezi de copil, o răsfățau și părinții ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
flăcăul, stăpînindu-se. Că eu i-am spus și... In clipa când Toader pătrundea în vestibul, Nadina, îmbrăcată, cu poșeta în mână, ieșea din odaia de dormit. Zărind-o, țăranul se îndreptă spre ea, zicând cu o glumă batjocoritoare: ― Unde porniși, porumbiță frumoasă?... Stai, dă-mi și mie o guriță! Nadina ezită un fragment de moment, apoi țâșni ca o săgeată în salon și închise ușa cu cheia. Întărâtat, Toader, fără a mai încerca clanța, puse umărul în ușă și o împinse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iarbă erau însoțite, și două câte două se încovoiau una către alta și părea că se sărută. Până și flutureii umblau tot câte doi. Visa și totuși credea că este aievea ceea ce vede. Vede un balaur care gonea după o porumbiță, se ascunse în sânul împărătesei, când balaur se repezi asupra împărătesei, ea se trezi. A doua zi se simți îngreunată. Analizând interpretările date acestui basm în diferite perioade, Alexandru Dobre (în studiul George cel viteaz. Basm de Petre Ispirescu) enumeră
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]