5,260 matches
-
lumină sau la orice raționament logic. De cîte ori cunoștea fericirea, o respingea, și cu toate că mai tîrziu avea să se urască pentru asta, nu-și putea stăpîni goana dezlănțuită spre autodistrugere, cînd acea voce răgușită și profundă striga Înlăuntrul ei, poruncindu-i să o rupă cu toate și să pornească Într-o fugă nebunească spre libertate. Singură În grădina părăsită - sora ei se recăsătorise și locuia acum În Latacunga -, trecea Încă o dată În revistă amintirile, evocînd chipurile bărbaților pe care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cînd zărise plaja liniștită, că acolo și nicăieri În altă parte trebuia să facă dragoste cu Ojeda pentru prima oară. Acolo, În locul În care o aștepta fiara. Nu-și dăduse seama În acel moment că era același glas care Îi poruncise să plece În călătorie Împreună cu contele de Rioseco sau, cu mult mai multă vreme În urmă, să facă dragoste cu vărul Roberto. Însă acum da, singură În peșteră, recunoștea timbrul acelui glas, care nu era, cum crezuse ea mereu, vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
De-acum Înainte nu mai ai nume. Ești singura femeie de pe insula asta și prin urmare nu ai nevoie de el... Și ascultă aici, fiindcă eu nu spun decît o singură dată ce am de spus, o avertiză. Aici eu poruncesc, cel care ascultă de mine trăiește, iar cel care nu o face, moare, cu toate că moartea nu e cea mai rea pedeapsă pe care o pot da cuiva... De fiecare dată cînd faci ceva care nu-mi place, am să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu putință, decît indescriptibila lui sluțenie. Pot fi foarte crud cu tine dacă Îmi propun asta continuă el. Așa că urmează-mi sfatul: mărginește-te la a-mi ține casa curată, pregătește-mi mîncare bună și desfă-ți picioarele cînd Îți poruncesc și Îți garantez că o să trăiești liniștită pînă cînd o să mă satur de tine... Ai priceput? Încuviință În tăcere, convinsă că vorbea cît se poate de serios, iar Iguana Oberlus Începu să-și dea jos pantalonii, În timp ce-i poruncea: - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îți poruncesc și Îți garantez că o să trăiești liniștită pînă cînd o să mă satur de tine... Ai priceput? Încuviință În tăcere, convinsă că vorbea cît se poate de serios, iar Iguana Oberlus Începu să-și dea jos pantalonii, În timp ce-i poruncea: - În cazul ăsta, lungește-te pe pat și desfă picioarele. Năucită, incapabilă să scoată un singur cuvînt, mută de groază, lipsită de apărare și hipnotizată ca o pasăre În fața privirii unei anaconda, Carmen de Ibarra se Întinse pe pat, Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a tratat vreodată ca și cum aș fi... Ieși din ea și se așeză pe pat, Începînd s-o dezlege Încet. În cele din urmă, o obligă să se Întoarcă și Îi strînse cu putere fața, apucînd-o de bărbie: - Privește-mă! Îi porunci. Îți par cu adevărat o ființă umană, o persoană? - În fața afirmației ei mute și terorizate, rîse amuzat. Cea mai Înspăimîntătoare dintre toate, nu-i așa? Dar tot un om rămîn, pînă la urmă - plescăi din limbă. Nu există decît un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
parte Într-alta a peșterii, apoi Îi ceru să se Întindă, fiindcă voia să facă dragoste cu ea Îmbrăcată În rochie. Nu o trînti pe pat, nici nu o aruncă pe jos și nici nu o violă. Nici măcar nu-i porunci, cu acea voce răgușită, autoritară și cavernoasă. Nu. Se mărgini la a-i cere asta așa cum un plutonier Îndrăgostit ar fi implorat-o pe o croitoreasă amabilă să-i arate În continuare costumul pe care tocmai l-a călcat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
făcu, vocea lui nu părea schimbată: - O să mă omori? Întrebă. - Încă nu știu. - Ți-e frică? Ea tăgădui printr-un singur gest: - Deloc. Dar dacă te omor, nici măcar nu voi apuca să mă bucur de răzbunare - arătă lanțul și Îi porunci, autoritar: Pune-ți-l! Vreau să fii tu cel care Îl poartă acum... Dar Iguana Oberlus dădu din cap fără să-și piardă calmul. - N-am de gînd s-o fac - Îi arătă piciorul. Dar dacă vrei, vino tu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aceea că erai ținută În lanțuri de mine... Vreau ca tot ceea ce faci de acum Încolo să faci În cunoștință de cauză, pentru că-ți place și vrei asta... Își desfăcu pantalonii scoțînd la iveală imensul lui penis excitat și Îi porunci: Acuma suge-mi-o pînă Îmi dau drumul pe minunata ta rochie de dantelă... Înghițindu-și mînia și ura, dar supusă și mulțumită, Niña Carmen Îi dădu ascultare, cu toate că sîngele care continua să-i curgă din nas Îi intra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe stîncă, nu Înceta să-și agite brațele, cu disperare. — Te-am văzut! Te-am văzut! mormăi ciufut căpitanul, acceptînd cana de cafea pe care i-o oferea ospătarul. O salvă de tun În chip de salut, ca să stea liniștit, porunci el, Întorcîndu-se spre secund. Poate că e englez... Ecoul exploziei Îl trezi pe Oberlus. Vela mare fusese strînsă; prora nu mai spinteca apa, ci numai se Înfigea blînd În ea, cu elanul tăiat, iar oamenii se grăbeau să arunce ancora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ca și cum s-ar fi sufocat. Arătă apoi spre cei trei prizonieri, legați fedeleș, ca niște baloturi. Ce-ai fi făcut dacă te nășteai ca unul dintre ei? Unul dintre ei prost, iar ceilalți doi supuși la toate cîte li se poruncește. Privește-i! I-ai transformat În niște biete animale cu mai puțină voință decît un cîine... PÎnă cînd o să-i ții așa? Nici măcar nu se pot mișca... - PÎnă cînd o să treacă primejdia. - Chiar tu ai spus că aici nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de a face dreptate și care nu dădea crezare poveștilor cu pirați și comori, ajunse la convingerea că nu mai putea rămîne ancorat În fața unei stînci golașe dintr-un arhipelag pierdut În Pacific și În cea de-a treia zi porunci să fie ridicată ancora, hotărît să aducă la cunoștința superiorilor lui, cît mai grabnic cu putință, cele Întîmplate. Poate că Ministerul britanic al Marinei avea să socotească necesar să comunice autorităților spaniole faptul, iar acestea aveau să trimită una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se uita cum exemplarul din Ingeniosul hidalgo Don Quijote de la Mancha era cu totul mistuit de flăcări. - Pe ultimul meu vapor i-au prins pe doi muși Împreună, spuse el În cele din urmă. Erau foarte tineri, dar căpitanul Harrison a poruncit să fie legați fedeleș, față-n față, și i-a atîrnat de bord, cu picioarele În apă, pînă i-au mîncat rechinii. Doamne, cum mai urlau! exclamă el. Unul a murit chiar În noaptea aceea, iar celuilalt i-au cauterizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
iubit sau viitoarea mamă a copiilor mei... Ești sclava mea, un obiect, și, cum te-am avertizat la momentul potrivit, obligațiile tale sînt să-mi ții casa curată, să-mi dai de mîncare și să-ți desfaci picioarele cînd Îți poruncesc - arătă afară, spre prăpastie. Iar dacă mă superi, Îți jur că o să iei drumul fiului tău. Carmen de Ibarra - ce absurd era ca cineva să o fi numit Niña Carmen cîndva! - nu spuse nimic, pentru că era absolut convinsă că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-i putea obosi excesiv, dar mai știa și că, dacă se opreau, curentul ce venea dinspre cotinent i-ar fi făcut să piardă imediat terenul pe care-l cîștigaseră. Puse În fața lui o busolă care rămăsese pe Río Branco, Îi porunci Niñei Carmen să se așeze la prora pînă cînd i se făcea somn și, În timp ce se Îndepărtau, se Întoarse ca să contemple, profilată la orizont, Insula Hood, „regatul lui”, singurul loc din lume unde se simțise liber și unde-și petrecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
erau prea obosiți ca să se mai gîndească să spună ceva. De multă vreme pierduseră ultima picătură de voință care le mai rămînea, și pierduseră, probabil, și orice speranță de a mai supraviețui acelui coșmar absurd. VÎsleau fiindcă răpitorul lor le poruncea s-o facă, prin lovituri de bici, și nu-i mai Împingea nevoia de a se salva, ci numai teama de durerea fizică și teroarea fără margini pe care o simțeau În prezența acelei ființe demonice, de la care Întotdeauna te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
imensitatea albastră care părea mai degrabă un vis idilic decît realitatea unei morți. Iguana Oberlus se uită la el cum dispărea și se așeză apoi pe scaunul răposatului, punînd mîna pe vîsla care rămăsese liberă: - Pune mîna pe timonă, Îi porunci Niñei Carmen. Și adu-ți aminte: spre răsărit! Mereu spre răsărit... Dacă deviezi cu un singur grad, te las fără apă. Trebuie să ieșim din zona moartă, fără vînt și fără pește. Începu să vîslească Însuflețit. Dacă mergem așa, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu indiferența unui somnambul, se ciuci pe banca lui ca și cum nimic din toate acelea nu ar fi avut vreo legătură cu el și adormi imediat. VÎslind fără Încetare, Oberlus o lovi ușor cu piciorul pe Carmen de Ibarra și-i porunci: - Spre răsărit! Îndreaptă-te spre răsărit! - Du-te dracului! veni răspunsul. Ăsta e singurul drum pe care-ar trebui să-l cunoști... Du-te dracului..! Du-te de unde-ai venit, blestemat fiu al satanei... Șutul veni acum atît de violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aproape distrus. - Aici, aici! strigă ea cu puținele puteri care abia dacă s-ar fi auzit la cincisprezece metri distanță. Aici sîntem! Oberlus Întinse brațul, Îi smulse cîrpa și o obligă să coboare, trăgînd de ea: - Dă-te jos! Îi porunci. Ți-am spus doar că nu ne poate vedea. Dacă ne-ar vedea, fii sigură că, Înainte să ajungă la noi, v-aș trimite pe amîndoi pe fundul mării. Ți-am atras atenția... N-am de gînd să mă las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nu există altceva decît marea, iar marea e moartea, veșnicia, infinitul... Poate că ăsta e iadul la care am fost osîndită, pentru tot răul pe care l-am făcut... Tăcu, dar el o grăbi cu o voce răgușită: - Vorbește, Îi porunci. Spune prostii În continuare, dar spune ceva, orice... Dacă n-o faci, o să cred că am murit și eu și că sînt condamnat să trag la vîsle, ducîndu-te pe tine spre nicăieri... Spune ceva! Îi trase un șut lui Ferreira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că peștii Îl mănîncă cu totul sau Încep cu ficatul? - Ești un monstru! - Frumoase vești! Cu mișcări abile spintecă un pește mare, Îi tăie capul, Îi scoase mațele și i-l oferi imitînd gestul amabil al unui ospătar: - Mănîncă! Îi porunci. Mestecă Încet și Înghite zeama, dacă deocamdată nu poți Înghiți carnea... Recupereză-ți forțele, pentru că singurul lucru de care avem nevoie este puterea. Făcu un gest spre prora. Chiar dacă deviezi și nu-ți vine să crezi, acolo, În față, spre răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o plajă interminabilă; valuri fără chef de luptă, dar capabile, prin dimensiunea lor și prin ciocnirea curenților, să scufunde o ambarcațiune la un moment dat, iar Oberlus Își dădu seama de asta cînd se afla foarte aproape de coastă. - Apucă timona! porunci el. Ține mereu pupa spre valuri, căci dacă bat pieziș ne răstoarnă și curenții aici sînt foarte Înșelători - scuipă În mîinile jupuite, pregătit să facă un ultim și suprem efort. Haide acolo! exclamă el. Dacă faci ce-ți spun, curînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a întâmplat așa, dar n-avusese încotro. O săptămînă de insomnie l-ar fi ucis mai repede decît se aștepta să moară după toate semnele. Îl dureau mușchii după o noapte de somn, nu-i mai plăcea nici patul, a poruncit să i se aducă o saltea cu paie, ca în copilărie. De fapt se gîndea tot mai mult la copilărie, iar asta era încă unul din acele semne rău prevestitoare Dacă în loc să mergi înainte, către necunoscutul vieții, te întorci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
adulților se simțeau ofensați de faptul că un puști îndrăznește să se amestece în discuție și, de aceea, Hiro Tavaeárii îi aruncă una dintre acele priviri severe, care îl intimidau atât de mult. Închide gură și fii mai respectuos! îi porunci cu un ton neobișnuit de aspru. Dar e adevărat... Eu... — Liniște!... Vocea tunătoare și faima lui RoonuíRoonuí erau în măsură să impună respect unor oameni mult mai hotărâți că el. Vetéa Pitó îl înghionti pe Tapú, obligându-l să tacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
catamaranului nu mai văzuse așa ceva, nici macar nu mai auziseră vorbindu-se de existența unei asemenea nave și, cu toate că unii dintre ei susținură că trebuie să fi fost vorba de o simplă halucinație sau de o iluzie optică, Miti Matái îi porunci Omului-Memorie să rețină faptul că un vas gigantic, de origine necunoscută, trecuse pe lângă ei la puțin timp după ce pătrunseseră în Al Cincilea Cerc. Neobișnuită întâmplare fu inscripționata a doua zi și pe pielea abdomenului lui Vetéa Pitó, al cărui corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]