521 matches
-
pielea mea, dar pentru mine important era doar s-o văd. Mi-era foarte rușine, dar o rușine dulce, inocentă. Când, după câteva ore de mers cu trenul, am ajuns acasă, Bucurestiul mi s-a părut pustiu, iar casa noastră posacă și strâmtă. La masă, de față cu părinții mei ,am început să plâng. Anii următori, în clasa a [...] am devenit un copil timid [...]. Nu eram în stare să schimb nici două cuvinte cu o fată. Priveam cu disperare către băieții
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe care-o făcusem. Dar atunci am plâns degeaba. Cu mâinile îndoite la spate și legate cu un fir de ață, Zizi stătea în fața noastră, dreaptă, sprijinită de zid. Toate ne strâmbam la ea și întindeam ghearele s-o zgâriem. Posacă, Garoafa ne-a poruncit să rostim învinuirile. La fiecare învinuire, focul răbufnea violent, iar Zizi parcă se chircea, cu părul măciucă. Prima a ieșit în față Balena, care arătînd-o cu degetul pe Zizi a strigat la ea: "Ești mică, ești
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atât de precis toate atitudinile cerute de noua situație? Mă simt străin în casa aceasta, unde am cunoscut cea mai sinceră și cea mai indiană afecțiune. Deodată, totul a înghețat în jurul meu, și spontaneitatea mi-a dispărut. La masă sunt posac și tăcut, în odaia mea mă simt aproape bolnav. E drept, la răstimpuri am accese de bucurie, panică și dansez fredonând (lucru care. mi se întîmplă atât de rar)." "De ieri, relațiile mele cu Maitreyi și familia s-au restabilit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ca să mă consoleze pe mine (Harold le spusese că sufăr de o depresiune nervoasă, un surmenaj sau ceva asemănător, și că, înainte de a pleca din oraș, trebuie "să mă amuz" ca să uit). ― Hei, Allan, îmi spunea Geurtie, ce stai așa posac, băiete? Nu ai tu fata ta lângă tine? Mi se așeză pe genunchi, și mie îmi era atât de odioasă atingerea aceea, încît mă cutremuram tot, și o rugai să mă lase, căci sunt obosit și bolnav. ― Nu cumva ești
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nedumerit. Era sigur c-o să-i rămână toată ziua pe cap, și-acum, văzând-o cum se îndreaptă greoaie spre ușă, cu țoașca în mână, dă să spună ceva, dar nu-i vine în minte nimic. Merge doar în spatele ei, posac, și-și strânge tare degetele în palmă ; nu-i place să îndrepte lucrurile niciodată și nici n-ar avea vreun rost, la urma urmei, el n-are azi timp de ea... Dacă vrea să stea, n-are decât să stea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
încât ne-o transmisese... Semnul pe care îl aștepta nu s-a dat, guvernul român, Regele au acceptat laș, nu s a reacționat la ordinul dictat de la Viena ! Dar atunci, pentru prima oară, în acest bărbat corpolent, cu o fire posacă și care toată copilăria nu știuse să se apropie de mine, l-am întrezărit pe generalul Ioaniu, despre care auzeam vorbindu-se cu respect în cercurile militare... — Nu se poate, dragă Vica, nici asta să nu-ți mai amintești ! O
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cîteva minute de vorbă, rîd uitîndu-se la noi, În timp ce noi stăm și ne uităm la ei, Împietriți de surpriză - e pentru prima dată cînd Îl vedem rîzÎnd, cînd Îl vedem În altă dispoziție, cînd Îi vedem alt chip decît figura posacă cu care ne tratează pe noi. Coloana de gărzi pleacă mai departe. PÎnă la urmă, poate chiar a snopit În bătaie un răcan. — Cică ăsta din capăt e cel mai scîrbos post. Iarna vin urșii pe-aici și santinela trebuie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ultimele dorințe: să mi se doneze scheletul Facultății de medicină... În cazul În care e găsit... Joncțiunea cu celelalte trupe se face pe un teren din apropiere, undeva Între blocurile unui cartier sordid. Curînd sîntem o turmă de stranii și posace animale ouătoare, stînd cuibăriți pe valize și cosîndu-ne fără Încetare uniformele. Treaba asta cu cusutul e mai degrabă o ocupație care ni se impune pentru a preveni plictisul și nemulțumirile - pentru că nu prea mai avem ce coase și probabil că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pieptul ca oțelul, pregătindu-se de jurămîntul militar. SÎnt distribuit În aceeași baterie cu Bogdan, dar prietenia nu mai funcționează ca la Hațeg. Gărăgău și Box sînt și ei cu noi În baterie. Lui Bogdan i s-a Înăsprit expresia posacă. SÎnt sigur că și mie. Viața de la Hațeg, cu toate cîte au fost acolo, dispare repede În șirul de evenimente, noul Își exercită amenințarea, teama de umilințe ne fură prim-planul. Perspectiva nu e deloc liniștitoare. După cum Îl văd că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mustața lui. Toată incinta militară seamănă cu cea din Bărăgan, există o cazarmă În care se reunesc unități de artilerie, aviație și transmisiuni. Mergem Înapoi În Bateria a 2-a, șoferul tace și eu mă uit la arhitectura standard, clădiri posace, nereușite, aspre, toate militare. Dar, dincolo de aparența comună, e ceva specific locului. Bărăganul Începe să-mi pară un fel de Academie militară. Aici totul are un aer de ogradă oltenească, e ceva neglijent În tot ce se află În jur
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
toate forțele lumii, chiar și atunci, îmbătat de dorință și nori de chinuri binecuvântate, plănuia la rece cum va face să minimalizeze, să diminueze, să lichideze întâmplarea aceasta din viața lui, să o facă mică și lipsită de consecințe. Observa posac niște urme pronunțate de fericire, izvorâte din nimic, care se năpustiseră asupra lui, arătându-l cu degetul, Și de dimineață, când Tom i se aruncase de gât țipând că îl iubește, Emma simțise minunata „boare a eternității“, care însoțește fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de nevoie care m-au înzestrat și cu o foaie de drum cfr până la Tecuci. Norocul meu și în parte al părinților din Nicorești. * Pe la mijlocul lui aprilie o iau iar la drum, spre Ismail. Revizor școlar era D.N.Nadă, om posac și afurisit de prin părțile Covurluiului. Sprijin de calic tot bunul Vanea Uzunov, contabilul revizoratului. Mâncam la "Trezirea", un local mic, curat, înființat de "Temperanța", o societate antialcoolică. Era condus de doi bătrânei ruși care se descurcau mai greu cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
fi întâmplat. Soră și fiică. În comună ne-am împrietenit și cu familia Calcev. El era gestionarul cooperativei iar soția era casnică. Aveau o fetiță, Ina, și un băiețel. Notarul comunei, Dragnev, era însurat cu sora doamnei Calcev, o femeie posacă, închisă și încrezută, însușiri taman pe dosul celor de care se bucura sora. Preot era un bătrân, Bandurovschi, un om liniștit, cumsecade, cu un băiat fără ocupație, așa zis “ziarist” și două fete abrașe foc. Noi aveam o scroafă. Într-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
șoferul schimbă ruta. Coti și apucă spre altă destinație. Cât dură drumul, nimeni nu scoase un cuvânt. Altădată, mașina răsuna de hohote, înjurături și scrâșnete. Acum, domnea o atmosferă de înmormântare. Mai ales ofițerul se prezenta copleșit de îngrijorare. Tăcea posac. Arăta lipsit de orice chef, de parcă i s-ar fi înecat toate corăbiile. Iar de starea lui se molipsiseră și ceilalți. Mai mult sau mai puțin. Reprezentau alte aspecte care contraziceau obișnuitul protocolului și îi împrumutau noutate și nefiresc. Limpede
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
fleică unică, fiindcă Lică era sobru și econom pe punga lui. Ducea adesea pe Sia pe la prietenele lui. Erau petrecerile de iarnă. Când fata era mică ele tot, acele îndrăgostite care mai de care o răsfățau, în hatârul lui Lică. Posacă cum era, copila simțea totuși 153 pentru dezmierdările lor un fel de tors ca al pisicii când umflă gâtul subt alintări și-și ascunde ghearele. Mai măricică, înțelesese de gustul mâncărilor bune și al cadourilor. Apoi venise vremea să fie
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
auzeau decât rafalele vântului. 4. Nimeni, probabil, nu mă cunoaște așa cum sunt, de fapt. Par sau, oricum, am părut un ardelean sobru, cu picioarele bine înfipte în pământ, serios și ursuz. Din toate aceste trăsături, e adevărată numai ultima. Sunt posac, morocănos, am moștenit-o pe mama. În rest, n-am nimic din calitățile unui ardelean. Ardelenii sunt, în genere, buni gospodari, realiști, pragmatici. Eu sunt tot ce poate fi mai străin acestor însușiri. Gospodar nul, romantic vulnerabil, introvertit înclinat să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
veneau din îndepărtata Europă pentru a cuceri un imperiu despre care aflaseră din auzite. Uitându-se la ei, se simțea îndreptățită în toate acțiunile necruțătoare pe care le întreprinsese la vremea ei. Erau, așa cum i se păreau unei bătrâne femei posace, personificările vii ale haosului, împotriva căruia luptase toată viața. În timp ce intra în camera tronului, gândurile negre îi dispărură din minte. Se uita în jur cu ochi ageri, pentru a-l zări pe conducătorul misterios. Nu era nici unul pe, sau lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
sim plu nu li se părea lor că sună bine. Țăcăniții de poeți irlandezi, pe de altă parte, nici nu se oboseau să asculte traducerile mele brute: puneau de la ei ce le trecea prin cap. Erau, de fapt, atât de posaci de la un continuu hangover, că numai de poezii nu le ardea. Șederea la Annaghmakerrig fusese o pleașcă pe capul lor, nu prea visaseră ei la așa ceva. Și pro fitau din plin. „Have you met the countess yet?“ Care contesă? Cum
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
susur într-o scoică: „Liliac și salcîm galben... marmură și miere... rețeta constă în a separa...“ Coridorul se termina într-o suprafață de oțel, în centrul căreia se afla o rețea metalică. — Te rog, dechide. Mă numesc Lanark, spuse el posac. — Doctor Lanark? întrebă ușa. O secțiune circulară se rabată spre interior din balamale. Trecu prin ea, își ridică fruntea, se lovi cu capul de tavan și se așeză pe un taburet lîngă masă. Ușa se închise fără zgomot, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui Ozenfant însă îi domina pe toți; îl vedeai mereu în costumul lui deschis la culoare, vorbind întruna și mîncînd urieșește. Doar trei persoane nu scoteau o vorbă și stăteau singure: el, monseniorul Noakes și o fată solidă, izbitor de posacă, îmbrăcată în salopetă kaki și care mînca la fel de mult ca Ozenfant. într-o seară, Lanark intrase în restaurant și se așezase la o masă, cînd Ozenfant veni lîngă el adresîndu-i-se pe un ton vioi: — De două ori azi, la micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
descrierea ta nu pare atrăgătoare. — June Babana e cea mai atractivă fată pe care o cunosc. Te excită și e și confortabilă. Invit-o la serata dansantă a anului trei. Thaw și-o aminti pe June Haig. Era o fată posacă și nici pe departe atît de solidă pe cît pretindea Coulter, dar nu trecuse anul doi și era poreclită June babana pentru a o diferenția de fetele mai puțin dezvoltate. Thaw simți un fior de interes. — June Babana n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îndelung, admirativ. — E magnifică. Mi-ar plăcea s-o desenez, zise el. — Nud? — Oricum. — Nu-i tocmai bună de tablouri în ulei. Nu-i Kate Caldwell. — La naiba cu Kate Caldwell. Se ridicară și-și continuară plimbarea. Da, zise Coulter posac. Știi ce vrei și, acolo unde ești acum, or să te-ajute să obții asta. — A fost un accident, zise Thaw defensiv. Dacă bibliotecarul-șef n-ar fi fost în America, iar taică-meu n-ar fi insistat să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
au folosit de el pentru a justifica războiul și proprietatea. Duncan, nu contează ce cred oamenii, acțiuniile noastre ne fac buni sau răi. Dacă vreun Dumnezeu te liniștește, atunci adoptă-l. N-o să-ți facă nici un rău. — Nu? zise Thaw posac. Singurul Dumnezeu pe care mi-l pot imagina seamănă prea mult cu Stalin ca să mă liniștească. — Nu scuz metodele lui Stalin, dar cred că oricine ar fi condus Rusia în anii treizeci ar fi trebuit să se comporte ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pare destul de comunist, zise pastorul, dar eu cred că-n Rusia... — Rusia, strigă Thaw, are clase conducătoare mai rigide decît ale noastre, și dacă artei occidentale i se permite să fie isterică, artei estice i se permite să fie doar posacă. Nu-i de mirare! Arta puternică, frumoasă, armonioasă a apărut numai în micile republici, republici în care oamenii și șefii lor făceau parte din aceleași adunări și aceleași... Avu un acces de tuse violentă. — Hai, hai, zise pastorul cu infinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
schimb, tu ai ales să devii un ins neputincios. Spre deosebire de Ruth! Ea-i independentă. — Și eu sînt independent. Dacă ți-am mîncat mîncarea sau am dormit sub acoperișul tău în ultima vreme, asta-i pentru că am fost bolnav, zise Thaw posac. Era deconcertat, pentru că nu se așteptase ca taică-său să devină genul de om care să trăiască așa cum îi place. — Fiule, nu refuz să te ajut, spuse domnul Thaw cu blîndețe. Uite, sînt gata să plătesc chiria casei încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]