1,105 matches
-
un nedeterminat "o". Corelativele au fost destul de apropiate, deși nu este clar dacă a existat o distincție între formele nedeterminate și relative (modernele "i-" și "ki-"; acestea ar putea corespunde lui "kv-" și "k-") si nici nu sunt cunoscute formele posesive: Limba esperanto avea în această etapă o alternanță fonetică consonantică la verbe, cu o consoană surdă pentru o încercare a face ceva, și o consoană vocală pentru o reușită a face ceva. De exemplu, "aŭti" de a asculta (pe), "aŭdi
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
recreeze universul unei epoci uitate, dar învăluite în aburul nostalgiei. O geografie aparte, privilegiată se desprinde din paginile Amintirilor, tributară unei sinestezii care are darul de a reînvia o lume, grație unui talent literar autentic: „Spre deosebire de văzul captator și tactilul posesiv, mirosul și auzul sunt simțurile evanescentului, ale diafanului și reveriei. Definitiv livrată fascinației olfactive, Zoe Cămărășescu are o senzualitate fascinată deopotrivă de miniatural și de respirația largă, de peisajul intens și detaliul strălucitor“; pe lângă acestea, sunt de savurat suculentele portrete
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
trebuia să se izoleze de colectivitate pentru că acest fapt ar fi reprezentat o atitudine nocivă. Vechiul ideal cerea ca totul să fie făcut spre binele celui iubit, pe când moralitatea comunistă cerea ca totul să fie făcut spre binele colectivității. Aspectul posesiv al iubirii tradiționale nu putea fi decât indezirabil, ca rezultat al relațiilor socio-economice capitaliste bazate pe proprietate privată și pe psihologia individualistă generată de ideologia burgheză. Scopul moralității proletare, în viziunea ei, era împărțirea iubirii între toți tovarășii. În viitorul
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
așternu peste întinderi o plapumă de nea imaculată, semn că noul anotimp lua în stăpânirea sa ținuturile. În pomi apărură fructe albe, de argint, sub greutatea cărora crengile se aplecau la pământ ca într-o rugăciune. Iarna este un anotimp posesiv. Învelind cu o mantie albă cuprinsurile, satele și orașele, ea intră până și în casele oamenilor cu pale de vânt rece la fiecare deschidere a ușilor sau ferestrelor, acoperind cu o pulbere albă pământul ars de verile fierbinți, de brumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mama a înțeles destul pe patul morții și a răsuflat ușurată cậnd le-am aruncat bezmeticilor acelora tărușii din bătătura casei și mi-a spus: - Bine, mamă, că i-ai pus la punct! Se săturase pậnă peste cap de ei, posesivi și iscoditori, bătậnd zilnic pragul casei, doar-doar vor mai afla cậte ceva, doar-doar vor mai putea bậrfi puțin. Niciodată nu mi-a păsat de ei, dar nau contenit să-mi facă rău toată viața. Cậnd am terminat facultatea și am
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ce făceau mama ei și Harry. Acum schimba zâmbete cu subînțeles cu prietenul ei. Ce știau ei În plus față de ea? Oare mama ei o făcuse cu Harry? Orice ar fi făcut, chestia cu ținutul de mână era jalnică și posesivă, ca să nu mai vorbim de faptul că probabil le transpiraseră palmele ca naiba pe căldura asta. Peste o oră, Bennie și Walter se Întoarseră de la postul de control din colibă. — Ni s-a aprobat provizoriu intrarea, dar va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
atâtea divorțuri, procese și războaie. Pentru că oamenii refuzau să se adapteze și să le facă pe plac celorlalți și atunci când era spre binele lor! Exact de-aia! Când venea vorba de propriile nevoi, oamenii, și mai ales femeile, erau mai posesivi În legătură cu psihicul lor - așa-zisele nevoi - decât câinii față de oasele lor cu carne crudă. Aceasta fusese esența problemelor pe care le avusese cu toate femeile pe care le iubise. O, la Început, sigur, ea părea extrem de flexibilă, Îi spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu trebuie să-l ghidezi mai departe. Mulți părinți au tendința de a-și exagera rolul: nu simt că a venit momentul să lase liber “copilul”. Sau nu vor să înțeleagă. Se implică în continuare în viața tânărului, se insinuează posesiv, trăiesc prin el, vor încă să-i fie părinți, neînțelegând că acesta deja decide în ce privește propria lui viață. Copilul învață așadar de timpuriu să profite de tendințele supraprotectoare ale părintelui pentru a obține mai ușor ceea ce vrea. Și de vreme ce părintele
Arta de a fi părinte by Elena Şufaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1409]
-
chiar în ziua nunții, retrăgându-se la Viena. În capitala imperiului se spune că a avut o relație de-a dreptul „specială” cu Liza Spuner, o femeie mai în vârstă decât el cu zece ani, din înaltă societate austro-ungară. Foarte posesiva, având chiar inclinații sadice, a fost pe punctul de a-l strangula, într-un moment de „pasiune maximă”. Nu se sfia deloc să aducă în casă și alți bărbați, amantul „oficial” ascultând terorizat din camera unde era sechestrat, ceea ce se
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
jargonul ăsta de la universitate. Unul din cuvintele lui favorite era „a remunera“, cuvânt ce se folosea când dădeai mâncare unui șobolan care a rezolvat o problemă, ca să-l încurajezi. Între timp, cu buze roșii și cărnoase, râs încruntat și față posesivă, cu nasul imens cu tunelele sale, arăta ca un suveran. Ești și tu ca unul din prostimea de pe mal care le ovaționează pe copilele copte ce vâslesc pe râu? Nici pomeneală. Tu ești o personalitate distinsă. Ești un om sensibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nu i le-aș fi putut oferi Antoniei niciodată: coliere cu aspect primitiv, pantaloni din catifea, lenjerie intimă de culoare roșie, ciorapi cu dantelă care mă scoteau din minți. M-am ridicat și eu și am început să o privesc posesiv în timp ce ea, încordată și conștientă de privirea mea, își aranja ciorapii țipători. Locuința lui Georgie, o încăpere mare, dezordonată, în același timp dormitor și cameră de zi, care dădea spre o alee nu departe de Covent Garden, era plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
calmă, ca o hrană pentru suflet, era o experiență pe care n-o mai trăisem cu nici o altă femeie. Eu și Antonia nu ne priveam așa niciodată. Antonia nu ar fi rezistat pentru mult timp unei astfel de priviri: caldă, posesivă și cochetă, Antonia nu s-ar fi expus astfel. — Crăiasa Apelor, am rostit în cele din urmă. — Prinț al Neguțătorilor. — Mă iubești? — La nebunie. Tu mă iubești? — Pentru vecie. Nu, nu pentru vecie, răspunse Georgie. Să ne exprimăm corect. Iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ea răspunse imediat: — Da. Nu contează. Am oftat amândoi. Mâna mea se mișca întruna pe suprafața mesei. Mi-am fixat privirea asupra sabiei, cuprins de o puternică dorință de a pune mâna pe ea. Honor o ținea cu un gest posesiv, cu amândouă mâinile puse pe teacă, asemeni unui animal mare de pradă care a pus gheara pe unul mai mic. Stătea cu fața în lumina lumânărilor, era palidă și cam ofilită, își ținea ochii strânși ca în bătaia unei lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
îmi trimisese prețiosul ei păr. M-am întors și am privit-o pe Antonia în față, stând amândoi în dreptul ferestrei. Ea mi-a mângâiat brațele, și-a plecat capul în față și m-a învăluit cu aceeași privire tandră și posesivă. — Biata Georgie! spuse Antonia. Dar e tânără, o să-și găsească în scurt timp pe altcineva. Cred că ești foarte mândră de tine, i-am spus. Până la urmă se vede că toată lumea te iubește pe tine. — Mă pricep la chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
degrabă decât una de ură pentru că era mai Înaltă, mai suplă și mai blondă. Era evident că așteptase de multă vreme un prilej să se descarce. Fără să-și bage În seamă ceaiul, exclamă de Îndată ce ne așezarăm: — E așa de posesivă În legătură cu orice! Asta nu pot să suport la ea! Nici una din noi nu avea nevoie de precizarea că vorbea despre Linda. — Ai zice că ea e proprietara sălii! Și nu doar a sălii... Se Întrerupse, roșind ușor. — Ci și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
încrucișau cu gândurile tulburi din străfundurile minții soției sale. — Mă bucur că o să-l vedem din nou pe Tom, spuse Gabriel. Vine atât de rar... crezi că încearcă să-l evite pe George... sau pe Alex? — Băieții tineri evită mamele posesive. — Eu cred că s-a retras din cauza geloziei lui George. — Pentru că Alex e atât de atașată de Tom? Bietul George cel frustrat! Iar o luăm de la capăt. Hai, mai bine, la culcare! Brian se ridică de pe scaun, adăugând: Tom... da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îndrăgostit de ea. Să se fi îndrăgostit însă cu adevărat? George rescria istoria cu atâta repeziciune, încât e greu să-ți amintești ce s-a întâmplat în realitate. Cert este, însă, că Diane era îndrăgostită de el. George deveni extrem de posesiv. O înștiința că pe viitor va trebui să renunțe la toți clienții. O mută din apartamentul ei „de gust“ într-un apartament mai mic, în Westwold, a cărui chirie o plătea el. George îi dădea bani și o vizita, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se mai înveseleaseă un pic. Se ducea la Institut, dar se grăbea să se întoarcă acasă. În ultima vreme, George o vizitase mai rar și trecuse un timp lung de când nu mai făcuse dragoste cu ea, deși se arăta mai posesiv ca oricând. Odată, nu de mult, îi spusese pe un ton blând: Dacă te prind că ai de-a face cu vreunul din frații mei, te omor. După aceea îi zâmbise și Diane îi răspunsese printr-un râs vesel. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Casa de Reuniuni a „Prietenilor“. Alex urmărea cu gelozie influențele fraților și o iritau, mai cu seamă, semnele de afecțiune reciprocă dintre Tom și George. Tom învățase să se comporte cu tact, chiar cu precauție. Combinația de rivalitate și dragoste posesivă și autoritară, labilitatea sentimentelor celor ce-i îndrumau viața alcătuiau adeseori pentru copil un regim foarte greu de suportat. În urma unor asemenea tensiuni, ar fi fost justificat ca Tom să se dezvolte într-un tânăr melancolic, confuz, dereglat. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
câștige existența și începuse să fie - ceea ce niciodată în copilărie nu crezuse că va deveni - un om ca toți oamenii. Menținea o legătură cam forțată cu Ruby și cu Diane. Ruby nutrea pentru ea o afecțiune schimbăcioasă, devenind uneori brusc posesivă, gata să detecteze orice rezistență. Diane îi purta pică (cel puțin așa gândea Pearl), ba era chiar invidioasă pe o anume independență lipsită de responsabilități pe care i-o atribuia fetei. Astfel stăteau lucrurile când intervenise John Robert Rozanov în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
slab și visător. Dar totul pornea de la faptul că orice și oricine îi stârnea lui Gabriel mila. Asta era și sursa sentimentelor ei față de George, îi era atât de milă de el, simțea pentru el atâta iubire miloasă, protectoare și posesivă, un fel de disperată afecțiune compătimitoare. „E ceva atât de intim, își spuse ea. Dar toată dragostea pe care le-o port alor mei e intimă, de parc-ar fi un secret.“ Adam era conștient de o minge fierbinte, mobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
punctate, cu câteva pătrate de ferestre luminate ici-colo. Ennistonienii se culcau devreme. Tom se dedicase trup și suflet cântecului său, imaginându-și, până la cel mai mișcător amănunt, situația pe care o descrisese: el, eroul, îndrăgostit, dar înfrânându-și apriga dorință posesivă; fata, sfioasă, blândă, reținută (o virgină?), incapabilă să ia o hotărâre. El îi respectă nehotărârea, ba chiar îndrăgește indecizia care-l chinuiește, nesiguranța cețoasă, obscură, neputincioasă, ilogică, și lipsa de contur definit, pe care Tom le asocia cu fata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe acolo și să arunce o privire faimoasei fete. Întregul Institut vorbea despre faptul că nepoata lui John Robert Rozanov fusese instalată la Papuc. Se aștepta cu nerăbdare apariția ei la Băi. Gabriel, brusc năpădită de un val de emoție posesivă, pe care o socoti secretă și de care aproape că se simți vinovată, își spuse că ea trebuie să vadă copila și să stabilească relații speciale cu ea înainte de a deveni proprietatea tuturor ennistonienilor. Încercase să ascundă față de Brian și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gând cusururile, cu atât mai drag îi era. Îl iubea într-un fel protector, tandru, iertător, cu o blândă abnegație, de parcă ea l-ar fi creat, de parcă ar fi fost copilul ei. Îl păstra în inima ei în chip tainic, posesiv, identificându-se cu dorințele lui până la punctul în care îi venea greu să creadă că el era o persoană diferită, cu alte preocupări, care habar nu avea și nici nu se sinchisea de simțămintele ei. Dorința de a-ți mărturisi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Mondial, așa încât lumea să poată vedea cum funcționează sistemul de canalizare și cât de sigure și atent controlate sunt băile și bazinele. Dar anumite considerații de prudență se opuneau acestei idei. Și, oricum, Vernon care privea Insitutul cu un sentiment posesiv, pentru că întreaga viață fusese legat de el - tatăl lui fiind inginer hidrolog - nu accepta ideea ca gloata să-și vâre picioarele în acest Sanctum Sanctorum 1). Cetățenii ascultau asigurările pe care le oferea el, după care comentau cu și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]