455 matches
-
Daniel Cristea-Enache A existat, în primii ani postrevoluționari, un interval gol al receptării critice profesioniste și sistematice. Între momentul retragerii din oficiul de cronicari a ultimilor "mohicani" din generația '60 (1991-1993) și cel al apariției unei noi promoții de comentatori (1997-2000) se observă un no man's land
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
dat un singur critic, și acela cu ghilimele (Dan-Silviu Boerescu). În aceste condiții, era aproape obligatorie - pentru buna funcționare a câmpului literar, pentru indispensabila lui autoreglare - nașterea, fie și cu forcepsul, a unei noi generații de cronicari, sincronă cu literatura postrevoluționară, aptă s-o urmărească și s-o înțeleagă. Și iată că acest nou eșalon s-a format și s-a dispus în teren, numărând azi suficiente nume de încredere și crescândă autoritate. Paul Cernat, Andrei Terian, Mihai Iovănel, Antonio Patraș
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
lui Ion Brădeanu demonstrează încă o dată că pasiunea poate salva valori inestimabile din istoria și cultura unui popor”. Iată și impresia din cartea de onoare aflată la expoziția de la Universitatea de Vest. Semnează regretatul eminescolog și rectorul din primii ani postrevoluționari, profesor dr. Eugen Todoran: „Intrarea în Aula Magna... trece prin această expoziție din colecția d-lui Ion Brădeanu, alcătuită în timp, cu mari visuri, dar și cu mare folos pentru viitor. Este un gest care înnobilează un om și înalță
Agenda2005-11-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283488_a_284817]
-
așază într-o directă relație de continuitate cu regimul de dinainte de l989. Disperarea, sărăcia și frustrările colective și-au găsit în acest tip de acțiune forma lor optimă de manifestare. Distanțîndu-se de patetismul și de accentele isterice din primii ani postrevoluționari, protestul public al sindicaliștilor s-a apropiat, uneori, de expresia unui veritabil act artistic. În care spectatorii ocazionali au fost implicați ca element de compoziție, ca partener civic și ca substanță morală. Între aceste două extreme, a expresivității involuntare și
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
90, Dumitru Țepeneag și-a publicat sistematic volumele pe piața noastră culturală, atât de disprețuită de unii dintre actanții ei; și a intrat în tot felul de polemici, bucureștene și naționale, cu dezinvoltura unui vechi combatant. Astfel că bibliografia lui postrevoluționară numără suficiente titluri (unele, de referință) pentru ca autorul de la Paris să poată fi considerat ,de-al nostru". Zadarnică e arta fugii (1991; Premiul Uniunii Scriitorilor), Nunțile necesare (1992; Premiul Academiei Române), Roman de citit în tren, Un român la Paris și
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
mă îndoiesc că Nimigean s-a săturat să vadă cum ideile lui rămân blocate într-o receptare critică ce sesiza un răspăr autentic, însă irelevant. Și-a luat revanșa cu Rădăcina de bucsau(2010), unul dintre cele mai bune romane postrevoluționare. Reeditarea lui Mortido(pe care a comentat-o în numărul trecut și Cosmin Ciotloș) aduce un plus prozei lui Nimigean, recuperată, acum, ca un întreg. Dar ce anume a derutat critica la romanul de față? Mai întâi subiectul: crimele lui
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
Daniel Cristea-Enache Este foarte interesantă și, fără îndoială, instructivă schimbarea argumentației cu care nu citim literatura scrisă în timpul comunismului. Dacă în primii ani postrevoluționari argumentele radierii erau de ordin ,etic" (operele majore au cauționat regimul, deci ar fi fost ideal ca aceste opere să nu fi existat), în ultima perioadă ele tind să capete o coloratură ,estetică". S-au scris, adevărat, câteva cărți cu
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
Iona, într-o nouă variantă l În regia și interpretarea lui Ioan Ieremia Spectacolul cu „Iona“ de Marin Sorescu, în direcția de scenă a lui Ioan Ieremia, este cea mai longevivă producție postrevoluționară a Teatrului Național Timișoara. Argumentele care au ținut acest titlu pe afișele T.N.T. ani buni au fost deopotrivă de natură artistică, spectacolul fiind solid regizoral și beneficiind de o impresionantă interpretare a actorului Damian Oancea, și... didactică: textul lui Marin
Agenda2003-3-03-10 () [Corola-journal/Journalistic/280589_a_281918]
-
dintre criticii literari ai momentului. E un nonsens aici, de care, în mod clar, nimeni nu se face vinovat. Nimeni în afară de legitățile cu multe puncte de inflexiune și mai multe volute ale receptării. Apărut în 2002, la capătul unei perioade postrevoluționare de adevărat delir memorialistic și de infatigabilă sondare prin sertarele autorilor, de reconvertire analitică a recenzenților înspre filoanele realității camuflate, de respingere sistematică a literaturii de ficțiune, "romanul" secvențial și sincer al tinereții lui Gh. Jurgea-Negrilești avea să beneficieze de
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
rătăcit"! Dar cu prilejul recentei căutări exasperate, am mai aflat cum poate muri, șí în alt mod, chiar BA. Ne-am bucurat să aflăm, că noul local al BA, a fost "inaugurat" (deci, credeam: a fost terminat). Au trecut anii postrevoluționari, de eforturi și speranțe: Ne mutăm, în doi ani" - repetau funcționarii, când le arătam sălile devenite insalubru de întunecate, culoarele igrasioase, fără lumină, bântuite - ziceau funcționarii - de șobolani (eternii "noștri" convivi), sau linoleumul rupt, în care se împiedicau visând la
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
sâmbătă. Puțini sunt cei care au crezut atunci, în primele săptămâni ale lui 1990, că o asemenea idee - a unui ziar pur și simplu de informație, fără politică și scandaluri - va reuși să supraviețuiască într-o lume nebună a presei postrevoluționare și, mai mult decât atât, să se impună. „Agenda“ a făcut acest lucru, grație tuturor celor care trudesc, în sensul bun al cuvântului, pentru fiecare apariție. Mai mult, săptămânalul timișorenilor a crescut, atât din punct de vedere al tirajului, dar
Agenda2005-07-05-agenda 15 ani () [Corola-journal/Journalistic/283376_a_284705]
-
conștient, programatic, la cele două nivele: al tematicii și al scriiturii. În primul, el a putut turna problematica sa particulară. E suficient să te raportezi la experiențe de mai toți cunoscute, la trend-uri existențiale în comunism și în capitalismul postrevoluționar, pentru a insera fără probleme, în albia lor, o anumită perspectivă. Odată fixat tabloul general, atât de familiar, câteva linii, tușe, pete de culoare devin perceptibile pentru ochiul avizat. Fiind acolo, ele nu copleșesc și nu redimensionează întregul, asimilat ca
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
balcon. Superb procedeu! Nu ezit s-o spun, cu atât mai mult cu cât, probabil ca foarte mulți dintre cei exasperați de "realizările" deocamdată dezolante ale societății noastre, sunt în permanență ispitit să probez în oglindă, la raionul de recuzită postrevoluționară, blana lupului care poftește la frăgezimea de ied a inocenței atotacuzatoare. Că mie, personal, lașitățile mărturisite de domnul Funeriu îmi par întrucâtva exagerate nu are nici o importanță, importantă este doar valoarea lor subiectivă - or pentru domnia-sa ele fac cât
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
să-și publice cărțile abia după '90. Așa ia naștere un fel de viață dublă a scriitorului: pe de o parte este recuperat cu experimentele sale literare scrise cu zece ani înainte; pe de altă parte, intră în publicistica buzoiană postrevoluționară, producînd un gen aparte de texte. Pînă și un "supertextuant" și experimentator ca Gheorghe Ene a fost copleșit de o febră extraestetică. Cu binecunoscutele sale arme (jocul de cuvinte, mai ales) autorul s-a "placat" cu ironie pe real, pe
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
desuet plutește asupra acestui novator. Aromanul trandafirului este mărturia unui eșec, a unei incapacități de adaptare care l-a urmărit pe autor de-a lungul întregului său parcurs artistic. Tocmai din acest motiv nu poți savura liniștit povara "trandafirilor" politici postrevoluționari, a simpaticelor personaje Rozel și Rozica, a vieții cotidiene dintr-o țară numită Totalomnia etc. Prizonier al propriilor invenții, cam acesta ar fi răspunsul după lectura jocului de-a publicistica. Gheorghe Ene, Aromanul trandafirului (proză scurtă), Editura Paralela 45, Colecția
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
certuri de uzură etc.). Surprinzător este că perspectiva din care sînt dezvoltate aceste stereotipuri este exclusiv una feminină. Diverse personaje-narator relatează din perspectiva lor experiențele proprii sau ale unor prietene. S-a vorbit mult despre faptul că ne lipsesc romanele postrevoluționare cu subiecte de dinainte de '89. Rodica Ojog-Brașoveanu ne oferă lumea de atunci fără mari crispări subversive (cum ne-au obișnuit "greii" noștri din punct de vedere estetic), fără a acorda mare atenție temelor mari (libertate de expresie etc.), ci aducînd
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
distrus fa-mi-lia. După ce familiei ei i-au fost confiscate toate bunurile, își umple casa cu bunuri rechiziționate cu ocazia perchezițiilor la care a participat. Noua viață o prindă atât de bine încât nu se mai poate debarasa de ea. Finalul postrevoluționar o găsește de aceea într-o acută criză de identitate, dublată, aproape ca o binefacere, de un început de boală Alzheimer. Scena finală cu bătrâna Frida vânzând liceenilor castane coapte la focul făcut din fostele dosare are, de aceea, o
Ruleta vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6887_a_8212]
-
DEX, ca "a realiza un profit, un venit". De fapt, în intensa folosire a familiei lexicale a producției se percep două tipuri de conotații: o mai veche înnobilare ironică prin preluarea limbajului oficial al muncii organizate, dar și o reducere postrevoluționară la mecanismul profitului (sintagmele apărînd din această perspectivă ca eliptice). Se observă de altfel, în domeniul dat, concurența între mai multe cîmpuri lexicale din care s-a extras terminologia eufemistică: lexicul industrial (a produce), cel birocratic (a rezolva) și cel
Producție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15935_a_17260]
-
destul de la vedere. Literatura, confiscată de regim, devine repede instrument de "paradă", cale de-a specula emoțiile și de-a forma sensibilități care, întotdeauna, sînt mai greu părăsite decît recile idei. E, în parte, explicația găsită pentru longevitatea, în lumea postrevoluționară, a unor "slăbiciuni" pentru fostele mecanisme de propagandă. Tonul "relatărilor" e, și el, cîteodată aproape duios (ca în capitolul despre mărirea și mizeria Luciei Demetrius), de fapt fin ironic, de un umor măsurat și sec. Părînd că doar consemnează, fără
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
titlu respingător: Cheta la flegmă. Taxându-l ca atare, mai mulți critici l-au întâmpinat totuși favorabil pe tânărul prozator, al cărui talent narativ a atras atenția. El constituia - cel puțin pentru mine - și o bună ilustrare a noului realism postrevoluționar, un realism uneori dur, cu secvențe atroce, pe care Dan Lungu îl înfășura în plasa unei descripții minuțioase, microscopice a lumii în care trăim. Inconfundabila lume autohtonă, cu personajele, culorile și aromele ei. Ca o recunoaștere a erorii inițiale și
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
criticul se poate lăsa în voia capriciilor scrisului. Iar Eugen Negrici se dovedește a fi, în Simulacrele normalității, un excelent vânător de subiecte - fie că e vorba de curiozități de istorie literară sau de observații „sociale”, legate de primii ani postrevoluționari. Din unghiul capacității de a decupa subiecte, micile eseuri sunt comparabile cu Temele manolesciene. Multe dintre articolele publicate în România literară acum aproape două decenii par apendice la problematici consacrate de Negrici - ipoteze care n-au mai încăput în arealul
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
și cuprinsul în ordine cronologică. Tototdată, am optat pentru o selecție din poeții consacrați (cei născuți în perioada postbelică, cu o traiectorie solidă, care au scris filozofic, metafizic și metaliterar în timpul și în pofida dictaturii), dar și din cei din perioada postrevoluționară, contemporani ai deschiderii culturale și ai efervescenței creatoare ce pulsează cu forță și ironie în literele românești (deci criteriul valoricoestetic). Unii erau deja cunoscuți în Spania: Ana Blandiana, Denisa Comănescu, Dinu Flămând, Ioan Es. Pop, Mircea Cărtărescu (cel din urmă
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
degrabă o rearticulare a datelor de mult cunoscute, la care se adaugă, providențial, corpusul de corespondență inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle, publicat în 2000. Consider, ca și Dan C. Mihăilescu, că acea apariție editorială este cea mai importantă din perioada postrevoluționară și că efectele ei sunt departe de a fi epuizate. Mai întâi, a răsturnat teza geniului nepământean agasat de hachițele unei femeiuști oarecare, dovedind, dimpotrivă, implicarea afectivă a lui Eminescu și reciprocitatea unei adevărate iubiri. Iar apoi, a oferit criticilor
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
folosesc cu bună știință termenul), iar a respinge socialismul în numele unui utopic liberalism democrativ nu înseamnă nimic altceva decît să fii naiv pînă la idioțenie. Vaclav Havel a fost și este unul dintre criticii cei mai articulați ai socialismului tîrziu, postrevoluționar. Însă luciditatea cu care a înțeles că nu capitalismul este forma ideală de a trăi o viață "întru adevăr" - oricît de remarcabilă sub aspect intelectual - l-a împins, pînă la urmă, spre ceea ce Slavoj Zizek numește, în cronica sa din
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
apariția nemaipomenitei sale cărți", întrebându-se mereu la ce bun poemul, "tinichea legată de coada speranței"? Exista o cale - și ea s-a dovedit foarte rodnică pentru mulți poeți: excavarea trecutului "mort" pentru a ilumina deopotrivă trecutul și prezentul. Poemele "postrevoluționare" ale lui Romulus Bucur, dominate de eșuarea cuvintelor liberté ("se sufocă lumea s-a săturat/ de profeți și martiri/ ... aștept/ noi muncim nu gândim"), égalité (între orient și occident, "bate palma jean-jacques/ aferim dinicule"), fraternité (tragică ironie: "unul câte unul
Secvențe pentru violon d’encre by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7335_a_8660]